Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 238 din 15 mai 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul V.V. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 71 și art. 64 C. pen.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 31 august 2001, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.
S-au reținut, în esență, următoarele:
La data de 30 august 2001, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și după numeroase conflicte și discuții, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată R.D.S., fosta sa concubină, care după ce a refuzat din nou să se împace cu acesta, a vrut să plece cu un taxi.
În acel moment, inculpatul, care luase hotărârea să o ucidă pe partea vătămată, dacă aceasta nu ar fi dorit să se împace cu el, a scos un cuțit și, apucând-o pe partea vătămată de păr, i-a aplicat la gât, o lovitură de sus în jos, forța acesteia fiind atenuată de mâna victimei, căreia i-a fost tăiat un deget.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 299 din 31 octombrie 2002, a respins apelul inculpatului V.V.
Totodată, a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 31 august 2001, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare, la instanța de fond, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului este, în parte, fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că s-au reținut greșit prevederile art. 37 lit. b) C. pen.
Potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă, nu se ține seama de condamnările, pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Ori, în cauză, ne aflăm în prezența unui caz special de reabilitare, prevăzut de art. 136 lit. a) C. pen.
Inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 253/1998 a Judecătoriei sect. 6 București, și ulterior grațiat prin Legea nr. 137/1997.
Potrivit art. 120 alin. (2) C. pen., grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare, care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță se reduce în mod corespunzător.
Pe de altă parte, potrivit art. 86 C. pen., dacă condamnatul nu a săvârșit, din nou, o infracțiune, înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în baza art. 83 și art. 84 C. pen., el este reabilitat de drept.
În cauză, termenul de încercare pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 253 din 18 februarie 1998 a Judecătoriei sect. 6 București a fost de 3 ani închisoare, ca efect al grațierii pedepsei prin Legea nr. 137/1997, în conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. (2) C. pen.
Având în vedere că în acest termen de încercare (care a curs între 18 februarie 1995 și 18 februarie 2001) inculpatul nu a săvârșit din nou o infracțiune, față de el a intervenit reabilitarea de drept prevăzută de art. 86 C. pen.
Așa fiind, la data săvârșirii noii infracțiuni (30 august 2001) inculpatul fiind reabilitat de drept, nu mai putea fi recidivist.
Pentru aceste considerente se va admite recursul inculpatului și se vor casa hotărârile atacate, numai privitor la greșita reținere a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. și la pedeapsa principală aplicată acestuia.
Se vor înlătura dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani la 9 ani închisoare.
Celelalte dispoziții vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul V.V., împotriva deciziei penale nr. 299 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 238 din 15 mai 2002 a Tribunalului Cluj, numai cu privire la greșita reținere a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. și la pedeapsa principală aplicată.
Înlătură dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului, de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 august 2001 la 8 mai 2003.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2003.