Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 983 din 15 octombrie 2002, Tribunalul București, secția I a penală, a condamnat pe inculpații U.S. și B.I. la câte o pedeapsă de 23 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 12 februarie 2001, la zi.
S-a făcut aplicarea art. 67 C. pen., pentru ambii inculpați.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpaților dreptul de a se afla pe raza Municipiului București, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată V.T. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că, inculpații U.S. și B.I., locuiau în canalul de termoficare, împreună cu martorii M.I., Ț.G. și V.V.
În noaptea de 3 februarie 2001, în canalul de termoficare a intrat și victima V.T., care obișnuia să întrețină relații sexuale cu diverși copii ai străzii. Fiind sub influența băuturilor alcoolice, consumate în acea seară, inculpații i-au reproșat că întreține relații sexuale cu copii și au început să-i aplice lovituri cu pumnii, picioarele și cu o rangă de fier peste tot corpul. Văzând că victima este în stare de inconștiență, cei doi inculpați au târât-o într-un tunel lateral. Aici, observând că victima își revine, inculpatul B.I. a lovit-o cu o dală de beton peste tot corpul, până când aceasta nu a mai scos nici un zgomot și a aruncat mai multe gunoaie peste cadavru.
La sesizarea martorilor M.E. și Ț.G., organele de poliție au găsit cadavrul victimei în ziua de 6 februarie 2002, într-un tunel lateral al canalului de termoficare.
Conform concluziilor raportului medico-legal de necropsie A.3/ 211/ 01/ 7 februarie 2001 „moartea numitului V.T. a fost violentă, producându-se prin șoc traumatic și hemoragic consecutiv unui politraumatism soldat cu hematom meningo-cerebral, multiple hematoame în părțile moi (epicranian, cervical anterior, toracic anterior și posterior, ambele membre, precum și fracturi costale hemitoracice bilateral”.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B.I. și U.S., învederând că pedepsele aplicate sunt greșit individualizate și au solicitat reducerea acestora, în raport de circumstanțele reale și personale și, în mod deosebit, față de împrejurarea că ei au intenționat să apere un minor, cu care victima încerca să întrețină raport sexual, prin întrebuințarea de violențe.
Curtea de Apel București, secția I-a penală, prin decizia penală nr. 854 din 20 decembrie 2002, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpați, a comutat prevenția de la 12 februarie 2001 la 20 decembrie 2002 și i-a obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv la plata onorariilor pentru avocații din oficiu, care se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpații B.I. și U.S., care, prin apărătorul lor, au reiterat motivele de apel.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea în noaptea de 3 februarie 2001 a infracțiunii de omor deosebit de grav.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepselor, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar și datele referitoare la persoanele inculpaților, aspecte care se regăsesc în cuantumurile pedepselor aplicate.
Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursurile, bazate pe reiterarea aceleași critici, apar ca nefondate și vor fi respinse, ca atare.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariilor pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I. și U.S., împotriva deciziei penale nr. 854 din 20 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2001 la 8 mai 2003.
Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2003.