Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin sentința penală nr. 80 din 19 aprilie 2002 i-a condamnat pe inculpații:
- P.C., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare;
- pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) și art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată privind restul de 927 zile din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2140/1998 a Judecătoriei Focșani, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 15 ani închisoare, urmând a executa 15 ani închisoare.
În fine, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare, cu cea de 3 ani și 6 luni închisoare, dispunând executarea unei singure pedepse de 15 ani închisoare.
- A.C., pentru comiterea complicității la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e) și g), cu aplicarea art. 13 C. pen., la 2 ani închisoare;
- pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și f), cu aplicarea art. 39 lit. a) C. pen., la 15 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) și art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată, pentru restul de 850 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2141/1998 a Judecătoriei Focșani, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 15 ani închisoare, în sensul executării celei din urmă pedepse.
Apoi, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul executând în final 15 ani închisoare.
Inculpaților li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe timpul și în condițiile art. 71 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din durata pedepselor, timpul arestării preventive, începând cu data de 12 iulie 2000 și până la zi.
Inculpații au fost obligați, în mod solidar, la plata despăgubirilor în sumă de 31.917.195 lei în favoarea părții civile SC A.H. SRL Bistrița Bârgăului și în sumă de 30.000.000 lei, în favoarea părții civile M.S.S.
De asemenea, ei au fost obligați să plătească statului câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța soluția de mai sus, prima instanță a reținut următoarele:
1. În noaptea de 21 august 1995, cei doi inculpați s-au deplasat la magazinul SC A.H. SRL din comuna Bistrița Bârgăului, jud. Bistrița, unde au forțat grilajul metalic de la intrare, iar apoi broasca ușii magazinului, după care P.C. a pătruns în interior, sustrăgând 2 fierăstraie (unul electric și unul mecanic) precum și diferite piese de schimb, în valoare de 3.544.380 lei, paza fiindu-i asigurată de A.C. Bunurile sustrase au fost valorificate de inculpați în municipiul Roman.
2. Ulterior, inculpații au executa pedepse privative de libertate, la care au fost condamnați pentru alte fapte concurente, iar după ce amândoi au beneficiat de liberare condiționată, s-au reîntâlnit și s-au deplasat împreună la Bistrița, cu intenția de a comite noi infracțiuni. În realizarea acestui plan ei au sunat-o la telefon pe partea vătămată M.S.S., care publicase într-un ziar local un anunț de vânzare a apartamentului său. Pretextând că sunt interesați de această ofertă, ei s-au dus apoi la domiciliul părții vătămate în ziua de 30 mai 2000, ocazie cu care au purtat unele discuții cu ea, dar au plecat de acolo, întrucât era prezentă și mama sa. Au revenit însă, a doua zi, 31 mai 2000, când în apartament se găseau numai partea vătămată și fiica ei, în vârstă de un an și 6 luni, care dormea. După unele discuții legate de cumpărarea apartamentului, într-un moment când partea vătămată s-a întors cu spatele, pentru a aduce o bucată de hârtie și un pix, inculpatul P.C. a lovit-o prin surprindere, cu pumnul în cap, aceasta căzând jos în urma acestei lovituri. Atunci inculpatul a împins-o forțat cu fața în jos pe podea, după care i-a legat mâinile și picioarele cu bandă adezivă, aplicând bucăți de bandă și peste gură și ochi. Totodată, i-au pus în vedere să nu opună vreo rezistență, deoarece în caz contrar îi va fi omorâtă fetița, care între timp a fost adusă în aceeași cameră. Este de menționat că inculpații după un timp, au luat banda adezivă cu care lipiseră gura și ochii părții vătămate, care însă a rămas imobilizată în continuare.
La întrebările repetate ale inculpaților cu privire la locul unde își ține banii, partea vătămată a răspuns în sensul că nu are bani în casă, astfel ei au căutat și au luat din locuință alte bunuri, între care televizorul, 2 radiocasetofoane cu CD player, un radiocasetofon auto, casete video, bijuterii și diferite obiecte de îmbrăcăminte, în valoare totală de circa 40.000.000 lei, pe care le-au introdus în două sacoșe și într-un geamantan, după care au părăsit locul faptei.
Partea vătămată în urma violențelor exercitate asupra sa a suferit leziuni corporale, necesitând 7-8 zile îngrijiri medicale.
Inculpații s-au întors în aceeași zi în municipiul Roman împărțind între ei bunurile sustrase, din care au valorificat o parte, iar cele nevândute în valoare de circa 10.000.000 lei au fost găsite și ridicate de organele de poliție din locuința inculpatului P.C.
Instanța a mai constatat că inculpatul P.C. a comis fapta din 22 august 1995 în stare de recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 35/1993 a Judecătoriei Roman, executată în întregime până la data menționată.
În același timp s-a reținut în privința ultimei fapte și recidiva postcondamnatorie a ambilor inculpați, în raport cu pedepsele ce le fuseseră aplicate prin sentințele penale nr. 2140/1998 și respectiv nr. 2141/1998 ale Judecătoriei Focșani, termenul de liberare condiționată nefiind expirat, până la comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Împotriva sentinței au declarat apeluri cei doi inculpați, solicitând reducerea pedepselor și scăderea din durata acestora a perioadelor executate din pedepsele anterioare, ca efect al contopirii lor cu pedepsele aplicate în prezenta cauză.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 212 din 13 august 2002 a admis apelurile declarate de inculpații P.C. și A.C., a desființat sentința tribunalului, cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor și rejudecând cauza în aceste limite.
În privința inculpatului P.C. a descontopit pedepsele contopite prin sentința penală nr. 2140/1998 a Judecătoriei Focșani, în pedepsele componente de: 3 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 446/1997 a Judecătoriei Roman; 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 109/1997 a Judecătoriei Piatra Neamț; 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 684/1997 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și 4 ani și 8 luni, aplicată prin sentința penală nr. 223/1997 a Judecătoriei Buhuși; 2 ani și 10 luni, aplicată prin sentința penală nr. 342/1997 a Judecătoriei Onești; un an și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 199/1998 a Judecătoriei Focșani; 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 180/1998 a Judecătoriei Panciu, a înlăturat toate sporurile și a contopit în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, executând pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu un an și 2 luni, în total 5 ani și 2 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă cu pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, executând în final 15 ani închisoare.
2. În privința inculpatului A.C. a descontopit pedepsele contopite prin sentința penală nr. 2141/1998 a Judecătoriei Focșani, în pedepsele componente de: un an și 4 luni aplicată prin sentința penală nr. 199/1998 a Judecătoriei Focșani; 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 342/1997 a Judecătoriei Onești; 3 ani și 4 luni, aplicată prin sentința penală nr. 223/1997 a Judecătoriei Buhuși; 4 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 446/1997 a Judecătoriei Roman; 2 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 684/1997 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc; un an și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 180/1998 a Judecătoriei Panciu și 3 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 109/1997 a Judecătoriei Piatra Neamț, înlăturând toate sporurile și a contopit în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele de mai sus, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, executând pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu un an și 6 luni, în total execută 6 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă, cu pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, executând în final 15 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, perioadele executate și anume: pentru inculpatul P.C. de la 2 iulie 1996 la 17 februarie 1999 iar pentru inculpatul A.C., de la 30 iunie 1996 la 1 martie 2000.
A dedus arestul preventiv pentru ambii inculpați, din 12 iulie 2000 și până la zi.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A stabilit câte 300.000 lei onorariu pentru apărătorii delegați din oficiu, sume plătibile din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și ambii inculpați.
Parchetul a criticat decizia pentru nelegalitate, susținând că instanța de apel, a omis să rețină recidiva postcondamnatorie pentru inculpatul P.C., la faptele din 21 august 1995 și la ambii inculpați, referitor la faptele din 31 mai 2000.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, instanța de apel a omis a examina cauza sub aspectul stării de recidivă și ca urmare, nu a făcut aplicarea textelor de lege referitoare la această stare, trecând direct la contopirea pedepselor pentru concursul de infracțiuni.
Astfel, cum corect a reținut prima instanță, inculpatul P.C., pentru fapta de furt calificat comisă în noaptea de 21 august 1995, este recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. și ca urmare, instanța de fond a făcut aplicarea art. 39 alin. (2) C. pen., dar s-a omis a se aplica în apel.
Referitor la fapta de tâlhărie din 31 mai 2000, de asemenea, corect, prima instanță a reținut cu privire la ambii inculpați, recidiva după condamnare, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece fapta a fost săvârșită în perioada de la liberarea condiționată a pedepsei rezultante aplicată inculpatului P.C., prin sentința penală nr. 1240/1998 a Judecătoriei Focșani și a pedepsei rezultante aplicată inculpatului A.C., prin sentința penală nr. 2141/1998 a aceleiași judecătorii și a dat eficiența legală acestui text de lege, făcând aplicarea art. 39 alin. (2) și art. 61 C. pen., dar și în acest caz, instanța de apel a omis aplicarea acestor texte.
Așadar, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar hotărârea instanței de apel este greșită, sub aspectele arătate.
Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a se casa decizia atacată și menține hotărârea primei instanțe, apelurile declarate de inculpați fiind greșit admise.
Inculpații, în recursurile lor, au criticat ambele hotărâri pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate, susținând că sunt prea mari, solicitând a se reduce.
Recursurile inculpaților sunt nefondate.
Pedepsele aplicate sunt corect individualizate, reflectând just gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările în care au fost săvârșite, metodele folosite și pericolul social al inculpaților, recidiviști cu multiple condamnări, învederând o deosebită perseverență și periculozitate infracțională, încât se impune a se menține.
Recursurile inculpaților fiind așadar nefondate, urmează a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din durata pedepselor aplicate, se va deduce timpul arestării preventive, de la 30 iunie 1996 la 1 martie 2000 și de la 12 iulie 2000 la data prezentei decizii 8 mai 2003, pentru inculpatul A.C. și de la 2 iulie 1996 la 17 februarie 1999 apoi de la 12 iulie 2000 la 8 mai 2000 pentru inculpatul P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, împotriva deciziei penale nr. 212 din 13 august 2002 a Curții de Apel Cluj.
Casează decizia instanței de apel și menține sentința penală nr. 80/ F din 19 aprilie 2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.C. și P.C., împotriva aceleiași decizii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 30 iunie 1996 la 1 martie 2000 și de la 12 iulie 2000 la 8 mai 2003, pentru A.C. și de la 2 iulie 1996 la 17 februarie 1999 și de la 12 iulie 2000 la 8 mai 2003, pentru P.C.
Obligă pe recurenții inculpați să plătească statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2003.