Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 198 din 8 august 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe următorii inculpați:
- R.A.O. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;
- I.N. la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzute de art. 221 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen.
Inculpaților le-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora durata arestului preventiv începând cu 11 aprilie 2002, la zi, pentru inculpatul R.A.O. și începând cu 13 aprilie 2002, la zi, pentru inculpatul I.N.
În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul R.A.O. suma de 388.000 lei, iar de la inculpatul I.N. suma de 100.000 lei.
Inculpatul R.A.O. a fost obligat să plătească statului suma de 1.450.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezintă onorariul pentru avocatul din oficiu, care se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, iar inculpatul I.N. la plata sumei de 1.450.000 lei cu același titlu.
S-a constatat că partea vătămată A.F. nu s-a constituit parte civilă.
S-a reținut, pentru a se pronunța această sentință că, în ziua de 10 aprilie 2002, inculpatul I.N. se afla împreună cu concubina sa, B.C.M., în barul R.B. din Alba Iulia, având asupra lor un serviciu de porțelan de masă, pe care intenționau să-l vândă. În acel local a intrat partea vătămată A.F., care s-a așezat la o altă masă și a consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate.
Partea vătămată a intrat în vorbă cu inculpatul I.N. și a cumpărat, de la acesta, serviciul de masă, cu suma de 1.000.000 lei, pe care l-a oferit gratuit barmanei M.R.
Între timp, în local a intrat și inculpatul R.A.O., care s-a așezat la masa inculpatului I.N. și i-a oferit acestuia și concubinei sale băuturi alcoolice. Inculpatul I.N. s-a certat cu concubina sa și aceasta a părăsit localul.
În jurul orelor 21,00, inculpatul I.N. s-a dus la toaletă, iar imediat după el și partea vătămată, urmată la scurt timp de inculpatul R.A.O. Când s-a întors să iasă din toaletă, inculpatul I.N. a observat că inculpatul R.A.O. împingea pe partea vătămată, spre perete. Inculpatul R.A.O. a prins-o, cu mâna, de gât pe partea vătămată și de haine, a împins-o, spre perete și cu mâna dreaptă i-a sustras din interiorul hainei suma de 1.000.000 lei.
Între timp, inculpatul I.N. a ieșit din toaletă și s-a dus la mama lui, unde, la scurt timp, a venit și inculpatul R.A.O., care i-a spus că trebuie să părăsească barul, astfel că cei doi, s-au deplasat la restaurantul gării din Alba Iulia, unde R.A.O. i-a spus lui I.N., că a luat de la partea vătămată suma de 500.000 lei și i-a dat suma de 100.000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și cei doi inculpați.
Prin apelul declarat, parchetul a solicitat desființarea hotărârii atacate și condamnarea inculpaților R.A.O., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și I.N., pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen. Se mai arată că, în mod greșit, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul I.N., din complicitate la infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire, de vreme ce, chiar dacă nu s-a putut stabili existența unei înțelegeri între cei doi inculpați, cu privire la săvârșirea faptei, cei doi se cunoșteau, frecventau împreună diferite localuri și au comis fapte profitând de starea de ebrietate în care se afla victima.
În, al doilea rând, se consideră că în mod greșit, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., astfel cum a fost modificat din Legea nr. 169/2002, deoarece infracțiunea a fost comisă la data de 10 aprilie 2002, încadrarea juridică legală fiind cea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), d) și e) C. pen.
În al treilea rând, se consideră că instanța de fond nu a acordat eficiența ce se impunea în raport de criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind pedepse prea blânde în funcție de gradul de pericol social al faptei și persoana inculpaților.
Inculpatul R.A.O., prin apărătorul său, a solicitat desființarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Inculpatul I.N. a solicitat, în apel, desființarea sentinței atacate și în urma rejudecării cauzei, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 324/ A din 19 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și cei doi inculpați, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și a dedus din pedepsele aplicate acestora, perioadele de arest preventiv cuprinse între 11 aprilie 2002, pentru R.A.O. și respectiv, 13 aprilie 2002, pentru I.N. și 19 noiembrie 2002, pentru ambii inculpați.
Au fost obligați să plătească statului sumele de 900.000 lei cheltuieli judiciare, inculpatul I.N. și 1.200.000 lei cheltuieli judiciare inculpatul R.A.O.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a solicitat rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului I.N., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie și aplicarea unor pedepse mai severe ambilor inculpați.
Recursul este fondat dar numai în ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R.A.O.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.
Astfel în baza probelor administrate, declarațiile martorei M.R., procesele verbale de confruntare, declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile inculpaților s-a stabilit o corectă stare de fapt, încadrarea juridică dată faptelor deduse judecății, fiind cea legală.
În ce privește încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul I.N., se reține că potrivit art. 26 C. pen., complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută, în orice mod, la săvârșirea unei fapte, prevăzute de legea penală. Faptul că acest inculpat se afla la o oarecare distanță de locul în care celălalt inculpat a deposedat-o pe victimă, prin violență, de o anumită sumă de bani, nu poate fi reținută a fi complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Complicitatea morală realizată prin acțiune se poate reține, doar când prin activitatea depusă a întărit și întreținut hotărârea autorului de a săvârși infracțiunea. Complicitatea morală realizată prin inacțiune se realizează prin neîndeplinirea unor acte la care făptuitorul era obligat, ori, în speță, inculpatului I.N. nu-i revenea vreo obligație neîndeplinită, care să fi înlesnit săvârșirea infracțiunii.
Ca urmare, se constată că atât instanța de fond cît și cea de apel, au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., în ce privește pe inculpatul I.N., căruia i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., care este în măsură să satisfacă prevederile art. 52 C. pen., astfel că cererea de majorare a pedepsei aplicate acestui inculpat nu este justificată.
În schimb, este întemeiată critica privind pedeapsa aplicată inculpatului R.A.O., care, într-adevăr, prin cuantumul la care a fost stabilită nu este în măsură să contribuie atât la reeducarea lui cît și la prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.
Având în vedere cele mai sus arătate, urmează a se constata că recursul parchetului este fondat, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului R.A.O., procedându-se la o nouă individualizare a acesteia și a se dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva deciziei penale nr. 324/ A din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpații R.A.O. și I.N.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 198 din 8 august 2002 a Tribunalului Alba, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului R.A.O., pe care o majorează de la 5 ani închisoare, la 6 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.A.O., timpul arestării preventive de la 11 aprilie 2002, la 8 mai 2003.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 300.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2003.