Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, prin rechizitoriul nr. 638/ P/ 1997 din 5 martie 1998, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P.L., pentru săvârșirea unei tentative de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
S-a dispus, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) și e) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.D. (parte vătămată în cauza privind pe inculpatul P.L.), pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 20, raportat la art. 174 C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de P.Z., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
Pentru aceasta, în actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:
În dimineața zilei de 8 octombrie 1997, inculpatul P.L. și partea vătămată A.D. s-au deplasat la sediul Judecătoriei Tg. Cărbunești, instanță în fața căreia între părți s-a derulat un proces civil, care a fost câștigat de inculpat, după care fiecare s-a întors la domiciliul său din comuna Săulești, sat Bibești, județ Gorj.
În după amiaza aceleiași zile, în jurul orei 18,00, partea vătămată a mers la locuința martorului B.G., unde timp de circa o oră a reparat un butoi al acestuia, după care a revenit, pentru scurt timp la domiciliul său, iar apoi a plecat să mute priponul de care era legat calul său, aflat la aproximativ 600 metri de locuința sa.
Partea vătămată, în timp ce se întorcea acasă, a auzit lătratul câinilor din curtea unui nepot al său, V.V., și cunoscând că acesta locuiește cu familia în Tg. Jiu, s-a deplasat spre curtea acestuia, pentru a vedea dacă acolo se află vreo persoană străină.
Întorcându-se spre casă, partea vătămată a trecut prin fața porții inculpatului, care se învecinează cu gospodăria sa, iar în momentul în care a ajuns în dreptul porții a fost întâmpinat de inculpat, care l-a lovit în cap, iar apoi peste corp cu un corp contondent, după care l-a târât în curtea sa, unde i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomen, iar soția acestuia l-a lovit peste corp cu o bucată de lemn.
Partea vătămată, reușind să scape din curtea inculpatului, s-a dus acasă și a relatat soției sale cele petrecute, după care a fost transportat cu autoturismul condus de martorul C.I., la spital.
S-a mai reținut că, urmare a loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 12 – 15 zile de îngrijiri medicale, leziuni care au pus în primejdie viața acestuia în lipsa tratamentului medico - chirurgical de urgență. A mai rezultat din actele medico – legale că și inculpatul și soția sa, au prezentat mai multe leziuni la cap, pe corp și membre, pentru a căror vindecare au fost necesare 10 – 12 zile de îngrijiri medicale în cazul inculpatului, respectiv, 8 – 9 zile îngrijiri, în cazul soției sale.
Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr. 147 din 14 iulie 1998, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., combinat cu art. 44 C. pen., a achitat pe inculpatul P.L., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
S-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului și s-a constatat că acesta a fost arestat preventiv la data de 4 martie 1998.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut o altă situație de fapt, decât aceea descrisă în rechizitoriu și anume, că în noaptea de 8 octombrie 1997, în jurul orei 24,00, în scop de răzbunare, partea vătămată A.D., înarmată cu un cuțit și un corp contondent (posibil levier din fier), a pătruns fără drept în locuința inculpatului P.L. și a soției acestuia, P.Z., în timp ce aceștia dormeau, și le-a aplicat numeroase lovituri. Inculpatul, prin loviturile pe care a fost nevoit să le aplice părții vătămate a ripostat, pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa și a soției sale, atac ce era în măsură să le pună grav în pericol viața.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 383 din 25 august 1999, a respins ca nefondate, apelurile declarate împotriva acestei sentințe de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea civilă A.D.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin decizia penală nr. 1975 din 8 mai 2000, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul parchetului, a casat hotărârile pronunțate și în baza art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru completarea urmăririi penale.
Prin sentința penală nr. 279 din 13 noiembrie 2001, Tribunalul Gorj, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.L. la 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa principală durata arestului preventiv cu începere de la 4 martie 1998, la 12 iulie 1998.
S-a dispus confiscarea specială a unui cuțit și a unui levier.
Inculpatul a fost obligat la plata a 1.057.694 lei cheltuieli judiciare de spitalizare către Spitalul județean Tg. Jiu, plus dobânzile legale aferente, până la achitarea integrală a debitului.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A.D., sumele de 21.120.000 lei despăgubiri civile și 800.000 lei cheltuieli judiciare, respingându-se cererea acestuia pentru daune morale.
Inculpatul a mai fost obligat la plata 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezintă onorariu pentru apărarea din oficiu.
Prin decizia penală nr. 114 din 22 mai 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de partea civilă A.D. și inculpatul P.L., desființând sentința, cu trimitere pentru rejudecare la aceiași instanță de fond, Tribunalul Gorj.
Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr. 215 din 2 iulie 2002, a condamnat pe inculpatul P.L., la 6 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
S-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit și a unui levier.
Inculpatul a fost obligat la plata a 1.057.694 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul județean Tg. Jiu, cu dobânzile legale aferente.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile A.D. 24.995.000 lei despăgubiri civile, 5.000.000 lei daune morale și 1.600.000 lei cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul la plata 1.800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu.
Hotărând astfel, prima instanță a confirmat situația de fapt din rechizitoriu, reținând că, în noaptea de 8 octombrie 1997, după ora 22,00, în timp ce partea civilă trecea prin dreptul locuinței inculpatului, a fost lovită de către acesta cu un obiect contondent, dezechilibrându-se, situație de care a profitat inculpatul, care a tras-o în curtea locuinței sale, unde a exercitat alte acte de violență.
Astfel, partea vătămată a fost lovită de inculpat cu un cuțit în regiunile abdominale, parietală stângă și fesa dreaptă, iar aceasta s-a apărat, folosind pumnii și gura, atât împotriva inculpatului, cît și a soției acestuia, care intervenise în conflict.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă și inculpatul.
În apelul părții civile A.D. a fost criticată soluția primei instanțe, cu privire la modul de soluționare a laturii civile, solicitându-se majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 50.000.000 lei, iar cel al cheltuielilor judiciare la suma de 25.000.000 lei.
În apelul inculpatului s-a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, fapta sa fiind săvârșită, pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust al părții vătămate, îndreptat împotriva sa și a soției sale, atac ce era în măsură să le pună în pericol viața, deci în stare de legitimă apărare.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 17 din 27 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de partea civilă A.D. și inculpatul P.L., a desființat sentința atacată și în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru completarea urmăririi penale.
S-a dispus ca onorariul, pentru apărarea din oficiu în cuantum de 300.000 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a solicitat admiterea recursului, casarea ei și rejudecarea cauzei, întrucât în baza probelor administrate, instanța poate cântări credibilitatea declarațiilor date de către părți și martori, în contextul tuturor celorlalte mijloace de probă.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cursul nopții de 8 octombrie 1997, între orele 23,00 – 24,00, între părți, pe fondul unor vechi relații conflictuale, acutizate de recentul litigiu civil, finalizat în ziua precedentă, s-a produs un conflict violent, urmare căruia acestea au suferit leziunile de violență atestate în actele medico – legale.
Din examinarea deciziei atacate rezultă că, în mod corect, instanța de apel a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru completarea urmăririi penale, întrucât, probatoriul este incomplet, cu multe contradicții neelucidate, astfel că nu se poate trage o concluzie certă, cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpatului.
Prin urmare se impunea o refacere în ansamblu și în amănunt a probatoriilor și administrarea unor noi probe, în vedere stabilirii unei situații de fapt exacte, care să corespundă adevărului, instanța de apel, indicând ce probe trebuiesc completate.
Totodată, s-a învederat că, administrarea acestui probatoriu deosebit de complex, nu poate fi realizată în cadrul cercetării judecătorești.
Ca urmare, recursul declarat de parchet va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 17 din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel Craiova.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2003.