Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În fond după casare, Tribunalul Buzău prin sentința penală nr. 110 din 26 iulie 2001, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 124 C. pen. și art. 13 alin. (3) C. proc. pen., a inculpatului M.V., pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.
În baza prevederilor art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A dispus ca pe termen de un an inculpatul M.V. să fie lipsit de drepturile menționate în art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
În baza prevederilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani în conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.
În baza prevederilor art. 359 C. proc. pen., s-a dispus atragerea atenției inculpatului M.V. asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 124 C. pen. și art. 13 alin. (3) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P.M.C., pentru comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.
În baza prevederilor art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.M.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
A dispus ca pe termen de un an, inculpatul P.M.C. să fie lipsit de drepturile menționate în art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
În baza prevederilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, în conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.
În baza prevederilor art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului P.M.C. asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza prevederilor art. 348 C. proc. pen., în referire la prevederile art. 170 C. proc. pen., a dispus anularea actelor false.
A respins excepția privind prescripția extinctivă a dreptului la acțiune.
În baza prevederilor art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul P.M.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău la plata a 372.654.768 lei reprezentând actualizarea la inflație a sumei de 976.000 lei către S.C. T. S.R.L. Buzău, cu sediul în Buzău.
În baza prevederilor art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., în referire la dispozițiile art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul M.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău la plata a 1.632.655.493 lei reprezentând actualizarea la inflație a sumei de 4.276.000 lei către partea civilă S.C. T. S.R.L. Buzău.
A reținut instanța că inculpații M.V. și P.M.C., în perioada 1991-1992 au fost angajați la B.R.D., filiala Buzău, în funcțiile de operatori ghișeu. Aceștia trebuiau să efectueze operațiuni bancare constând în suplimentare și alimentarea conturilor agenților economici cu sume de bani pe care aceștia le depuneau sau le erau virate în cont de alți parteneri de afaceri.
Conform legislației financiare bancare, în vigoare la acea dată, fiecare beneficiar al serviciilor bancare, i se deschidea mai întâi un cont de bază, denumit cont de disponibilități.
Ulterior, titularului de cont respectiv i se individualiza un cont distinct, în care, exclusiv la cererea sa, materializat într-o dispoziție de plată, i se vira suma dorită din contul de disponibilități, pentru suma trecută în acest ultim cont, eliberându-i-se titularului de cont un carnet de cecuri cu limita de sumă conținând 25 file.
În rubrica specială a acestui carnet, funcționari anume desemnați de unitatea bancară, printre care și cei doi inculpați, aveau sarcina de serviciu de a înscrie sumele de bani existente în acest sub cont și în mod firesc să suplimenteze soldul la cererea titularului.
Suplimentarea soldului corespunzător carnetului de cecuri cu limita de sumă se putea face numai pe baza dispozițiilor de plată din disponibilități, întocmită și semnată de titularul contului.
În situația în care contul de disponibilități era epuizat s-au insuficient, titularul de cont trebuia să alimenteze mai întâi pe acesta, firesc, primind foaia de vărsământ o chitanță bancară.
În perioada decembrie 1991 – aprilie 1992, cei doi inculpați separat, și în mod repetat au făcut mențiuni în sensul suplimentării soldului din carnetele de cecuri cu limita de sumă eliberate de B.R.D., sucursala Buzău, societății comerciale T. S.R.L. Buzău, cu suma totală de 5.252.000 lei.
S-a reținut că depunerile de bani ce alcătuiesc această sumă nu s-a regăsit în evidența contabilă a băncii.
La data de 9 ianuarie 1992, inculpatul P.M.C. a primit de la T.M., administratorul părții civile S.C. T. S.R.L. Buzău suma de 176.000 lei, promițându-i că îi va depune personal în contul de disponibilități al cestuia și că tot el va întocmi formalitățile de virare a acestei sume în contul C.V.L.
A suplimentat personal soldul din carnetul C.V.L. al deponentului semnând și aplicând ștampila cu antetul băncii, însă suma respectivă în materialitatea ei nu a mai virat-o în contul C.V.L.
În mod asemănător a procedat inculpatul și în ziua de 10 ianuarie 1992, când a primit de la același agent economic suma de 800.000 lei.
Cu aceeași ocazie inculpatul a certificat existența în contul C.V.L. al deponentului a sumei totale de 976.000 lei semnând și aplicând ștampila băncii și pe cotorul cecului.
Suma de 800.000 lei inculpatul și-a însușit-o.
S-a concluzionat că faptele expuse întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 282 C. pen., comise în forma continuată.
În aceeași perioadă T.C., soția lui T.M., administratorul părții civile s-a prezentat de mai multe ori la inculpatul M.V. având asupra sa diferite sume de bani și carnetul C.V.L. al societății T. S.R.L., i-a dat banii inculpatului, acesta din urmă promițându-i că îi va introduce în contul de disponibilități al societății și apoi îi va vira în contul C.V.L., operațiuni financiar contabile pe care însă nu le-a mai făcut.
În schimb de fiecare dată, inculpatul M.V. a suplimentat fictiv contul C.V.L. al societății susmenționate astfel:
- la data de 21 ianuarie 1992 cu suma de 1.900.000 lei;
- la data de 21 februarie 1992 cu suma de 1.000.000 lei;
- la data de 6 martie 1992 cu suma de 1.800.000 lei.
Pe mențiunile făcute în carnetele C.V.L. de fiecare dată, inculpatul M.V. a aplicat ștampila băncii și a semnat.
A reținut instanța că, faptele comise de inculpatul M.V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 282 alin. (1) C. pen., în forma continuată.
În sarcina inculpatului P.M.C. s-a mai reținut că:
La data de 13 decembrie 1991, reprezentantul părții civile a obținut de la B.R.D. Buzău un credit de 2.000.000 lei conform contractului nr. 865/1991.
Inculpatul P.M.C. i-a eliberat lui T.M. un carnet C.V.L., alimentat cu 2.000.000 lei, la data de 19 decembrie 1991, înscriind ca sursă de suplimentare contul de credite.
În fapt, i s-a alimentat acest cont al C.V.L. cu suma de 1.500.000 lei tocmai la data de 31 decembrie 1991, iar restul de 500.000 lei i l-a virat în același cont abia la 19 februarie 1992, deci la 2 luni după ce eliberase carnetul C.V.L.
S.C. T. S.R.L., în perioada 19 decembrie 1991 – 31 decembrie 1991, convins că acest credit de 2.000.000 lei i-a fost alimentat în contul C.V.L. a utilizat filele C.V.L. pentru diverși funcționari, în sumă totală de 2.000.000 lei.
Cum contul C.V.L. nu avea disponibil, nu s-au putut deconta filele de C.E.C.
S-a concluzionat că fapta comisă de P.M.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen.
În final la nivelul lunii martie 1992, prejudiciul cauzat părții civile S.C. T. S.R.L. Buzău a fost de 5.252.000 lei.
Cu privire la infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina inculpaților, a motivat instanța că urmează a se dispune încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripția specială, prevăzută de art. 124 C. pen.
Cu privire la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social al faptelor, paguba mare cauzată, dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților, persoane cu pregătire profesională superioară care se află la primul conflict cu legea penală.
Referitor la latura civilă, prejudiciile cauzate de inculpați au fost actualizate, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Apelurile declarate de inculpații P.M.C., M.V. și de partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău, au fost admise prin decizia penală nr. 494 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
A fost desființată în parte sentința, atât în latură penală, cât și în latură civilă.
În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., i-a achitat pe inculpații apelanți pentru actele materiale din 10 ianuarie 1992, 21 ianuarie 1992, 22 februarie 1992 și 6 martie 1992, reținute în componența infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.
A constatat că prejudiciul total produs părții civile S.C. T. S.R.L. Buzău este în sumă de 652.000 lei, din care 176.000 lei produs de inculpatul P.M.C. și 476.000 lei produs de inculpatul M.V., la datele de 9 ianuarie 1992 și respectiv la 24 martie 1992.
A obligat partea responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul P.M.C. la 176.000 lei și în solidar cu inculpatul M.V. la despăgubiri în sumă de 476.000 lei către partea civilă S.C. T. S.R.L. Buzău, plus dobânda practicată lunar de B.R.D., sucursala Buzău, începând cu 9 ianuarie 1992, pentru inculpatul P.M.C. și cu 24 martie 1992, pentru inculpatul M.V., până la achitarea integrală a debitului.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A reținut instanța de apel că din actele dosarului, cât și din conținutul expertizei efectuată de Z.D., rezultă că cei doi inculpați și-au depășit în anumite situații și cazuri, atribuțiile pe care le aveau de îndeplinit, potrivit fișei postului, suplimentând carnetele C.E.C. cu sume ce au fost utilizate la efectuarea unor plăți către furnizori, fără a avea în acest sens, ordinul expres al părții civile, prin administrator.
Astfel de suplimentări au avut loc la datele de 9 ianuarie, 10 ianuarie, 21 ianuarie, 22 februarie și 6 decembrie 1992, însă pentru 4 din cele 6 acte materiale reținute în conținutul infracțiunii de înșelăciune, există dovezi din care rezultă că sumele nu au fost însușite de inculpați, ci au fost utilizate pentru efectuarea unor plăți pentru furnizori, iar în unele cazuri contul de disponibilități pentru carnete C.E.C. cu valoare limitată a fost suplimentat din disponibilitățile existente în contul curent al titularului, astfel încât, nu se poate aprecia că prin operațiunile efectuate s-ar fi produs prejudiciu părții civile sau că inculpații ar fi urmat să înșele societatea respectivă.
În ceea ce privește suma de 800.000 lei cu care inculpatul P.M.C. a alimentat la 10 ianuarie 1992 contul de disponibilități nu se poate afirma că aceasta a reprezentat o manoperă dolozivă realizată în scopul însușirii sumei, atâta timp cât suma respectivă exista în contul curent al titularului și a fost necesară pentru efectuarea unor plăți.
La data de 21 ianuarie 1992, inculpatul M.V. a suplimentat același cont de utilități cu suma de 1.900.000 lei, însă această sumă a fost folosită pentru efectuarea unor plăți către furnizori, pe baza unor file cec emise de către S.C. T. S.R.L. Buzău, pentru furnizorii săi, respectiv A. Târgoviște, S. S.R.L., U. și C.M., etc.
Același fapt s-a întâmplat și la faptele din 21 februarie 1992, pentru suma de 1.000.000 lei și respectiv 6 martie 1992, pentru suma de 1.800.000 lei, operațiunile fiind efectuate de același inculpat M.V., însă sumele fiind utilizate pentru efectuarea unor plăți către furnizori, cum ar fi S. București, marfă, H. București, marfă, S. Buzău, R. București, C. București, U. București, astfel încât, nu se poate aprecia cu privire la aceste acte materiale că banca și salariații săi ar fi înșelat sau ar fi produs o operațiune de suplimentare care să fi adus prejudicii părții civile S.C. T. S.R.L. Buzău.
Curtea a apreciat că în sarcina celor doi inculpați nu se pot reține actele materiale din actele menționate, ceea ce va atrage pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru acestea.
Această soluție a dus și la modificarea laturii civile a cauzei, în sensul că inculpatul P.M.C. va răspunde doar pentru prejudiciul cauzat părții civile la data de 9 ianuarie 1992, în sumă de 176.000 lei, iar inculpatul M.V. va răspunde doar pentru prejudiciul de 476.000 lei produs la data de 24 martie 1992, sume la care cei doi vor fi obligați către partea civilă în solidar cu partea responsabilă civilmente.
S-a dispus obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente, alături de paguba efectiv produsă și a folosului nerealizat constând în dobânda practicată lunar de partea responsabilă civilmente, începând cu data de 9 ianuarie 1992, pentru inculpatul P.M.C. și cu data de 24 martie 1992, pentru inculpatul M.V., sume ce se vor calcula până la data achitării integrale a debitului.
S-a concluzionat că prima instanță corect a înlăturat apărările constante ale inculpaților privind nevinovăția lor în privința ambilor inculpați, fiind evident că cei doi au făcut mențiuni în sensul suplimentării soldurilor din carnetele de cecuri cu limită de sumă, eliberate de B.R.D., sucursala Buzău părții civile S.C. T. S.R.L. Buzău, fără a avea acceptul în acel sens al părții civile, încălcându-și astfel atribuțiile de serviciu și prejudiciind pe partea civilă, singura care avea dreptul să dispună asupra modului de mișcare între conturi, al sumelor de care dispunea.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații P.M.C., M.V., partea civilă S.C. T. S.R.L. Buzău și partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău.
Inculpații au solicitat achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, cu motivarea că nu sunt vinovați.
Partea civilă a solicitat actualizarea despăgubirilor la care au fost obligați inculpații, conform ratei inflației.
Partea responsabilă civilmente, a solicitat achitarea inculpaților.
Examinând recursurile declarate se constată că nu sunt fondate.
Vinovăția inculpaților pentru infracțiunile, prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. (cu privire la fapta din 9 ianuarie 1992, reținută în sarcina inculpatului P.M.C. și fapta din 24 martie 1992, reținută în sarcina inculpatului M.V.), a fost corect reținută, rezultând neîndoielnic din actele dosarului, conform situației de fapt reținută de instanța de apel.
Corect s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunile de înșelăciune, constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Motivul de recurs comun al inculpaților prin care au solicitat achitarea, nu poate fi primit, probele administrate confirmând că inculpații au făcut mențiuni privind suplimentarea soldurilor din carnetele de cecuri cu limită de sumă eliberate de B.R.D., sucursala Buzău părții civile S.C. T. S.R.L., cauzându-i acesteia o pagubă importantă.
Recursul părții civile prin care a solicitat actualizarea despăgubirilor, conform ratei inflației, nu este întemeiat.
Instanța de apel a obligat inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente, pe lângă despăgubirile stabilite și la dobânda bancară practicată lunar de B.R.D. începând cu 9 ianuarie 1992 și respectiv de la 24 martie 1992, până la achitarea integrală a debitului.
Această dispoziție a instanței reprezintă o reparație integrală a pagubei cauzate.
În ceea ce privește motivul de recurs al părții responsabile civilmente B.R.D., sucursala Buzău, prin care a solicitat achitarea inculpaților, aceasta în raport de art. 3852 cu referire la art. 362 lit. d) C. proc. pen., poate declara recurs numai în ceea ce privește latura civilă.
Față de cele reținute, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursurile declarate ca nefondate.
Recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.M.C. și M.V., partea civilă S.C. T. S.R.L Buzău și partea responsabilă civilmente B.R.D. sucursala Buzău, împotriva deciziei penale nr. 494 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă recurenții la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2003.