Asupra recursului în anulare de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 52 din 8 martie 2002, Tribunalul Harghita a condamnat pe inculpații:
- C.L.V. și;
- C.B.I. la câte două pedepse de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă și furt calificat, prevăzute de art. 276 alin. (1) și art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 și următoarele C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 81 și art. 110 din același cod, a dispus pentru fiecare inculpat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de câte un an și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani.
A constatat recuperat prejudiciul prin plata unei despăgubiri bănești.
S-a reținut că, în zilele de 26 ianuarie, 9 și 16 februarie 2001, cei doi inculpați minori s-au deplasat în zona gării C.F.R. Toplița și, cu ajutorul unor instrumente de tăiere, au secționat mai multe conexiuni din cupru și oțel ale instalațiilor de siguranță a circulației feroviare, punând în pericol iminent mersul trenurilor pe tronsonul de cale ferată afectat.
Cablul sustras, în valoare de 1.318.750 lei, a fost vândut de către inculpații minori în schimbul unor sume modice.
Curtea de Apel Tg. Mureș a respins apelul declarat de partea civilă C.N.C.F. C.F.R. S.A., Regionala C.F.R. Brașov.
Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, solicitând, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 276 alin. (3) teza I și art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. f), ambele cu aplicarea art. 99, art. 109 și art. 41 alin. (2) C. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul în anulare este fondat pentru următoarele motive:
Instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în raport de materialul probator administrat.
Cu privire, însă, la încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpați, se constată că se impune schimbarea acesteia din următoarele considerente:
Din actele dosarului, reiese că prin activitatea infracțională desfășurată de inculpați s-a pus în pericol siguranța circulației feroviare, dar s-a produs și tulburarea activității de transport (între orele 8,10 – 11,30), fiind necesară primirea trenului nr. 4501 cu semnal de chemare.
Această situație de fapt se încadrează în dispozițiile art. 276 alin. (3) teza I C. pen., care prevăd o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 10 și 15 ani și interzicerea unor drepturi în situația în care distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a liniei ferate sau instalațiilor de cale ferată, ori așezarea de obstacole pe linia ferată, au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident pe calea ferată.
Pe de altă parte, potrivit art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acesteia în scopul de a și-l însuși pe nedrept, săvârșită de două sau mai multe persoane constituie infracțiunea de furt calificat și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
În situația în care furtul are ca obiect, între altele, componente ale instalațiilor de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval și aerian, precum și componente ale mijloacelor de transport sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 4 la 18 ani (potrivit art. I pct. 7 din O.U.G. României nr. 207/2000, în vigoare la data comiterii faptelor comise de inculpați).
În cauză, deși situația de fapt a fost reținută corect, încadrarea juridică dată faptelor nu este corespunzătoare, așa încât, se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 276 alin. (3) teza I și art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99, art. 109 și art. 41 alin. (2) C. pen., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 52 din 8 martie 2002 a Tribunalului Harghita și deciziei penale nr. 88 din 22 mai 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș, privind pe intimații inculpați C.L.V. și C.B.I.
Casează hotărârile atacate cu privire la încadrările juridice reținute faptelor comise de către inculpați.
Înlătură art. 34 lit. b) C. pen., pentru ambii inculpați.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică pentru inculpații C.L.V. și C.B.I. din infracțiunea, prevăzută de art. 276 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 276 alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 74 lit. a), b) și c) și art. 76 C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen. și îi condamnă pe inculpați la câte 2 ani închisoare.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică pentru ambii inculpați din infracțiunea, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen., texte în baza cărora îi condamnă pe inculpați la pedepse de câte un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 110 C. pen., dispune pentru ambii inculpați suspendarea executării pedepselor de câte 2 ani închisoare, fixând un termen de încercare de câte 3 ani.
Face aplicarea prevederilor art. 359 C. proc. pen.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2003.