Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 281 din 19 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpaților:
- B.R.A. la 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), c), e), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu referire la art. 146, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.
S-a aplicat art. 71 și art. 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei.
Același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., precum și a pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 26 noiembrie 1999, la 11 februarie 2000.
În baza art. 113 C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), c), e), g) și i) și alin. (3) C. pen., în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), c), e), g) și i) C. pen., formulată de inculpatul P.A.
- P.A. la pedepsele de:
- 11 ani închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), c), e), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu referire la art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., precum și a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, de la executarea pedepsei.
- un an închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 din C. pen.
- un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 din C. pen.
- 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 65 din Legea nr. 56/1992.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., precum și a pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, de la executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la 22 februarie 2000, la zi.
- D.A.C. la 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., precum și a pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de un an de la executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la 26 noiembrie 1999, la 11 februarie 2000.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., au fost obligați, în solidar, inculpații la despăgubiri materiale către părțile civile, după cum urmează:
- B.R.A. și P.A. la 5.000 dolari către partea civilă M.D.
- B.R.A., D.A.C. și P.A. la 5.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data achitării debitului, către partea civilă G.A.
- B.R.A. și P.A. 42.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data achitării debitului, către partea civilă Ambasada Republicii Yemen în România;
- B.R.A. la 3.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data achitării debitului, către partea civilă Y.Q.,
A fost respinsă cererea de acordare a daunelor materiale și morale formulată de partea vătămată T.M., precum și cererea de acordare de daune morale, formulată de A.M.A.E.
Au fost obligați inculpații B.A.R., P.A. și D.A.C., în solidar, la plata sumei de 29.047.045 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data achitării debitului, către partea civilă S.C. O. S.A.
S-a dispus anularea pașaportului nr. 03537215.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 250.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu; pentru inculpatul D.A.C. s-a dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
În seara zilei de 18 noiembrie 1999, inculpații B.R.A., D.A.C. și P.A. au luat hotărârea de a sustrage autoturisme.
Observând un Jeep, inculpatul B.R.A., cu ajutorul unei șurubelnițe, a forțat portiera autoturismului și a pornit motorul, deplasându-se cu inculpatul P.A., care a asigurat paza în timpul sustragerii bunului, la întâlnirea pe care o aveau cu D.A.C.
La data de 24 noiembrie 1999, organele de poliție au reușit să recupereze autovehiculul, acesta fiind abandonat de inculpați.
Autovehiculul a fost predat părții vătămate, care a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea avariilor aduse autoturismului.
În aceeași noapte, cei trei inculpați s-au deplasat în str. Izvorul Mureșului, de unde au sustras un jeep Pajero, aparținând lui G.A. Folosind o cheie de contact pe care o obținuse anterior, inculpatul B.R.A. a deschis portiera autovehiculului, dar inculpații au observat că autoturismul nu putea fi deplasat, deoarece era blocat de un Nissan aparținând părții vătămate T.G.
Deoarece inculpații B.R.A. și D.A.C. montau șufa de tractare, P.A. a spart un geam lateral al autoturismului Nissan și l-a împins 10 m, pentru a putea deplasa autoturismul Pajero.
Cheia cu ajutorul căreia inculpatul B.R.A. a deschis portiera autoturismului a fost găsită asupra sa, cu ocazia depistării de către organele de poliție.
În ceea ce privește distrugerea geamului lateral al autoturismului Nissan de către inculpatul P.A., având în vedere plângerea făcută de partea vătămată, se va reține față de acesta săvârșirea infracțiunii de distrugere.
Partea vătămată T.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000.000 lei, reprezentând contravaloarea geamului spart de inculpatul P.A., iar partea vătămată G.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 dolari S.U.A., echivalentul prejudiciilor produse autoturismului său.
La inițiativa lui B.R.A., în noaptea de 28 noiembrie 1999, cei trei inculpați s-au deplasat la bordul unui autoturism marca Audi, aparținând lui B.R.A., la locuința părții vătămate S.D. După deschiderea porților garajului, inculpatul B.R.A. a reușit să pună în funcțiune motorul autoturismului Audi TT.
Părăsind acea zonă și fiind urmat de ceilalți doi inculpați, D.A.C. și P.A., cu autoturismul din care aceștia au asigurat paza la locul faptei.
După ce au parcat primul autoturism pe o stradă din sectorul 2, inculpații s-au întors la locul faptei și folosind același mod de operare (D.A.C. și P.A. asigurau paza, în timp ce B.R.A. executa actele materiale de sustragere) au luat și cel de-al doilea autoturism parcat în garaj, un Audi A 3.
Autoturismul Audi TT a fost predat părții vătămate, însă autoturismul Audi A 3 nu a putut fi găsit, astfel încât, partea vătămată S.D. a precizat că urmează să se constituie parte civilă în procesul penal.
Partea vătămată a precizat că revine asupra constituirii de parte civilă și nu mai solicită despăgubiri pentru cel de-al doilea autoturism sustras.
La data de 17 noiembrie 1999, inculpații s-au deplasat la bordul autoturismului Audi, unde inculpatul B.R.A. a scos din portbagajul autoturismului mai multe panouri publicitare, pe care le-a așezat în fața intrării locuinței părții vătămate T.M.
Dat fiind că accesul în locuință a fost blocat de acele panouri, partea vătămată a fost constrânsă să coboare din autoturismul său, pentru a îndepărta obstacolele. Profitând de acest fapt, B.R.A., având o cagulă pe față și P.A. au pătruns în habitaclul mașinii, îndepărtându-se imediat de la locul săvârșirii faptei, fiind urmați de inculpatul D.A.C., la volanul autoturismului Audi.
Autoturismul nu a putut fi recuperat de organele de poliție, astfel încât, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 35.000 dolari S.U.A.
Deoarece S.C. O. S.A. a achitat părții vătămate, în baza poliței de asigurare CASCO, contravaloarea autoturismului sustras, instanța a respins cererea de constituire de parte civilă a acesteia.
În acest moment, inculpatul B.R.A., având o cagulă pe cap, a pătruns în autoturism, împreună cu inculpatul P.A., părăsind locul faptei, fiind urmați de inculpatul D.A.C., care a asigurat paza.
Observând că în autoturism se află și fiica, în vârstă de 11 ani, a însărcinatului cu afaceri al Republicii Yemen, B.R.A. a luat legătura telefonică cu D.A.C., acesta din urmă sugerându-i să abandoneze autoturismul.
Cu toate acestea, B.R.A. și P.A. au coborât fetița pe o stradă din apropierea Bisericii Cașin și au ascuns autoturismul sustras, în condițiile descrise anterior.
Autoturismul nu a putut fi recuperat de organele de poliție, astfel încât, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 42.000 dolari S.U.A. Având în vedere că autoturismul aparținea ambasadei, instanța a dispus acordarea sumei către ambasadă și a respins cererea de acordare a daunelor morale, având în vedere că este vorba de o infracțiune contra patrimoniului, iar inculpații nu au săvârșit și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, dat fiind că aceștia nu au cunoscut despre prezența minorei în mașină și au lăsat-o pe aceasta pe stradă, la scurt timp după ce au luat cunoștință de prezența ei.
La data de 2 aprilie 1999, inculpatul B.R.A., singur de data aceasta, prin forțarea portierei și a contactului autoturismului aparținând părții vătămate Y.Q., a sustras autoturismul marca B.M.W., pe care l-a dus în municipiul Brăila, bănuind că va fi căutat de organele de poliție.
Ulterior, la câteva luni de la săvârșirea faptei, inculpații s-au dus în Brăila, pentru a duce autoturismul B.M.W. în București, fiind somați, pe drumul de întoarcere, de organele de poliție, pentru a opri.
Inculpatul B.R.A., însoțit fiind de inculpatul P.A., a ignorat somațiile și a trecut pe lângă sergentul major M.A., situație în care subofițerul a lovit cu bastonul în parbriz, fisurându-l.
B.R.A. a reușit să ajungă cu autovehiculul în București, lăsându-l în curtea imobilului lui P.E., de unde a fost luat și restituit părții vătămate, de organele de poliție.
Partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu 3.000 dolari S.U.A. pentru avariile aduse autoturismului.
Încercând să se sustragă urmăririi penale, dat fiind că inculpații B.R.A. și D.A.C. fuseseră depistați de organele de poliție și arestați preventiv, inculpatul P.A. și-a procurat un pașaport falsificat, de la o persoană rămasă necunoscută, numită A.
Cu ajutorul acestui document, la 16 februarie 2000, inculpatul P.A. a părăsit fraudulos România și tranzitând mai multe țări, a ajuns în Germania, unde a fost depistat de organele judiciare și returnat în România, cu o cursă TAROM.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații B.R.A., D.A.C. și P.A.
În motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității sale, cu privire la greșita soluționare a concursului de infracțiuni, omisiunea aplicării art. 83 C. pen., referitor la inculpatul P.A., omisiunea aplicării art. 118 lit. b) C. pen., referitor la cheia corp delict găsită asupra inculpatului B.R.A., precum și netemeinicia hotărârii, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, ca fiind prea blânde, în raport de fapta comisă.
În ceea ce privește motivul de apel, privind soluționarea laturii civile, s-a precizat că acesta nu este susținut, apelul parchetului devoluând exclusiv latura penală.
În apelul inculpatului B.R.A. s-a criticat hotărârea apelată sub aspectul nelegalității sale, deoarece a fost reținută în mod greșit vinovăția inculpatului, pe baza unor probe care nu reflectă adevărul.
Astfel, din cei 12 martori propuși de parchet, nu au fost audiați pe fondul cauzei decât 2 martori, așa cum rezultă din practicaua sentinței atacate. Mai mult, declarațiile celor doi martori sunt diferite de cele date în cursul urmăriri penale, astfel încât, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului, fără să existe probe pertinente și concludente în acest sens.
În ceea ce privește faptele săvârșite în noaptea de 28 noiembrie 1999, inculpatul a arătat că autoturismele Audi TT și Audi A 3 au un sistem de protecție computerizat, care face imposibilă pornirea motorului cu alte chei sau prin forțare, iar alarmele care se află montate pe aceste autoturisme se armează automat, fiind imposibilă deplasarea acestora.
De asemenea, s-a mai învederat gravele inadvertențe, care există în legătură cu autoturismul Audi TT, care a fost găsit în garajul unui cetățean străin.
În ce privește sustragerea autoturismului cetățeanului chinez, în apelul inculpatului B.R.A. se afirmă că, din declarația martorului P.E. rezultă că B.R.A. și P.A. au venit la acesta de două ori cu un B.M.W. de culoare roșie, iar mașina cetățeanului chinez de aceeași marcă, avea culoarea neagră. S-a mai arătat că P.A. a retractat în fața instanței declarațiile date în faza de urmărire penală și care îl incriminează pe inculpatul B.R., cu privire la săvârșirea acelei fapte.
Referitor la sustragerea autoturismului ce aparține Ambasadei Yemen-ului, inculpatul B.R.A. a arăta că, inculpații P.A. și D.A.C. și-au retras declarațiile date în faza de urmărire penală și care îl incriminau, astfel că nu există probe de natură a justifica vinovăția.
S-a mai arătat că în cauză nu s-a efectuat nici o expertiză tehnică a R.A.R., care să stabilească dacă autoturismele sustrase sunt aceleași cu cele restituite, sau autoturismele restituite provin din alte fapte.
În subsidiar a solicitat să se ia act că tratamentul inculpaților a fost diferit, luându-se în considerare declarațiile date cu privire la inculpatul B.R.A., care îl incriminau pe acesta.
S-a mai învederat că la individualizarea pedepsei, s-a exagerat gradul de pericol social al faptelor, prin menținerea unei campanii de presă, fără să se țină seama de vârsta făptuitorului, starea sa de sănătate, lipsa antecedentelor penale.
De asemenea, s-a mai învederat că probele au fost viciate în cursul urmăririi penale, inculpatului B.R.A. administrându-i-se medicamente, care conțineau substanțe psihotrotrofe.
Inculpatul B.R.A. a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la parchet, pentru completarea urmăririi penale.
În ceea ce îl privește pe inculpatul P.A., acesta a criticat hotărârea atacată în sensul că, el nu a comis faptele descrise la punctele 1, 3, 4, 5, 6 și 8 din rechizitoriu și pentru care a fost trimis în judecată, neexistând nici o probă cu privire la vinovăția lui.
Cu privire la furtul autoturismului ce aparținea părții vătămate G.A., solicită reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea în favoarea lui a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului de recunoaștere și regret a acesteia.
În apelul său, inculpatul D.A.C. a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității sale, în ceea ce privește omisiunea instanței de a-l audia pe clientul său și în consecință, limitarea dreptului său la apărare și încălcarea dispozițiilor art. 1, art. 3 și art. 6 C. proc. pen.
În ceea ce privește faptele de la punctele 1, 2 și 5 din rechizitoriu, s-a criticat hotărârea instanței de fond prin reținerea greșită a vinovăției inculpatului D.A.C., deoarece acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor, iar în cauză nu rezultă din nici una dintre probele administrate vinovăția făptuitorului.
În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse în conformitate cu contribuția făptuitorului la săvârșirea faptelor ce au fost probate, dat fiind că acestea a fost singurul dintre inculpați care a contribuit la aflarea adevărului, declarațiile sale fiind de natură să lămurească sub toate aspectele cauza.
Prin decizia penală nr. 661 din 29 noiembrie 2001, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de parchetul de pe lângă Tribunalul București, a dispus desființarea în parte a sentinței atacate și pe fond, a înlăturat dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., din încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul B.R.A., au fost menținute pedepsele aplicate acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), c), e), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu referire la art. 146 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, conform art. 65 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.R.A. cheia folosită la săvârșirea infracțiunii.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată inculpatului P.A., în pedepsele componente.
Au fost înlăturate dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., din încadrarea juridică a faptelor la care a fost condamnat inculpatul, prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1), lit. a), c). e), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu referire la art. 146 C. pen. și aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Au fost menținute pedepsele aplicate inculpatului pentru aceste fapte.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului P.A. prin sentința penală nr. 837 din 17 mai 1999 a Judecătoriei sectorului 1 și s-a dispus adăugarea ei la fiecare din cele 6 pedepse aplicate inculpatului.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul P.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani și 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, conform art. 65 C. pen.
S-a dispus majorarea pedepsei aplicate inculpatului D.A.C., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu referire la art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin (2) și art. 71 și art. 64 C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, conform art. 65 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată S.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost computată prevenția inculpatului P.A. de la 22 februarie 2000, la zi.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.R.A., P.A. și D.A.C. împotriva aceleiași decizii.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.R.A., P.A. și D.A.C.
În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat decizia atacată în sensul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților B.R.A., P.A. și D.A.C., deoarece instanțele, nu au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și majorarea pedepselor aplicate acestor inculpați.
În recursul său, inculpatul B.R.A. a criticat hotărârea atacată sub următoarele aspecte:
- nu este autorul faptelor săvârșite în noaptea de 28 noiembrie 1999, inculpatul învederând că autoturismele Audi TT și Audi A 3 au un sistem de protecție computerizat, care face imposibilă pornirea motorului cu alte chei sau prin forțare, iar alarmele care se află montate pe aceste autoturisme se armează automat, fiind imposibilă deplasarea acestora;
- instanța nu a audiat toți martorii menționați în rechizitoriu și pe inculpatul D.A.C.;
- Instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale, prin care a solicitat audierea unui specialist din cadrul R.A.R. spre a demonstra imposibilitatea forțării și pornirii unor autoturisme ca AUDI TT și AUDI A 3 cu o șurubelniță și care să stabilească dacă autoturismele sustrase sunt aceleași cu cele restituite, sau autoturismele restituite provin din alte fapte;
- greșita individualizare a pedepsei aplicate care este excesiv de severă în raport de datele ce caracterizează persoana lui, care este infractor primar, are o stare de sănătate precară și se află la o vârstă tânără.
Inculpatul B.R.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea și completarea urmăririi penale.
În recursul său, inculpatul P.A. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că a recunoscut și regretat faptele comise și se află la o vârstă tânără.
În recursul său, inculpatul D.A.C. a criticat decizia atacată în sensul că, prima instanță nu a procedat la audierea sa, deși a fost prezent la ședințele de judecată, încălcându-se dreptul său la apărare, nu este autorul infracțiunii de furt comisă în noaptea de 18 noiembrie 1999, privind autoturismul Pajero, aparținând părții vătămate G.A., iar pedeapsa ce i-a fost aplicată este excesiv de severă.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de casare invocate, dar și din oficiu, în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt fondate și urmează să fie admise, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 3, art. 4 și art. 287 C. proc. pen., instanțele de judecată își exercită atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei și își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză, iar conform art. 289 din același cod, judecata se desfășoară în ședință publică, oral, nemijlocit și contradictoriu.
Conform art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Dispozițiile art. 64 C. proc. pen., arată în mod expres mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă și anume, declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale și expertizele.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, în cadrul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, au fost ascultați numai inculpatului P.A. și martorul P.E., nefiind administrată nici o altă probă.
Astfel, deși inculpatul D.A.C. a fost prezent la termenele de judecată din 2 noiembrie 2000, 24 noiembrie 2000, 15 decembrie 2000, 22 ianuarie 2001, 13 martie 2001, instanța de fond nu a procedat la ascultarea acestui inculpat.
Mai mult, la termenul de judecată din 10 aprilie 2001, colaboratul apărătorului ales al inculpatului D.A.C. a solicitat amânarea judecării pentru imposibilitatea de prezentare a inculpatului, din motive de sănătate, cererea fiind respinsă de instanță, iar la judecarea cauzei, care a avut loc la aceeași dată, asistența juridică a inculpatului a fost asigurată de un apărător desemnat din oficiu, care se afla în sala de judecată, dar care nu avea delegație în dosar, încălcându-se astfel dreptul la apărare a inculpatului și posibilitatea sa de a formula probe în apărare.
Deși inculpatul D.A.C. s-a prezentat în ședința de judecată asistat de apărătorul său ales, avocat A.O., după încheierea dezbaterilor, astfel cum s-a consemnat în încheierea din 10 aprilie 2001 nu s-a procedat la ascultarea acestuia.
Pe de altă parte, în rechizitoriu au fost indicați martorii care au fost ascultați în timpul urmăririi penale și care aveau cunoștință despre modalitatea și împrejurările sustragerii autoturismelor în cauză, respectiv, P.E., N.N., I.N.C., R.Șt., O.G.E., G.A., A.P., M.C., B.I. și C.D.
Toți aceștia au fost citați decât pentru termenul de judecată din 10 aprilie 2001, când s-a prezentat și a fost audiat numai martorul P.E., instanța trecând la dezbateri, fără însă a arătata motivul pentru care nu a stăruit în ascultarea și a celorlalți martori, încălcând astfel dispozițiile art. 327 alin. (4) C. proc. pen.
Or, judecarea și condamnarea inculpaților fără verificarea probelor de vinovăție indicate în actul de sesizare echivalează cu neefectuarea cercetării judecătorești, prin încălcarea principiilor nemijlocirii și aflării adevărului consacrate în textele de lege menționate.
Cum instanțele de fond și apel au pronunțat hotărâri cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la administrarea și verificarea probelor, se constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.R.A., P.A. și D.A.C. sunt fondate și în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează să fie admise.
Se vor casa decizia atacată și sentința penală nr. 281 din 19 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, și se va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul București.
Se va menține starea de arest a inculpatului P.A.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează să aibă în vedere și motivele de casare invocate în recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.R.A., P.A. și D.A.C., și să administreze orice noi probe pe care le consideră necesare pentru justa soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.R.A., P.A. și D.A.C. împotriva deciziei penale nr. 661 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 281 din 19 aprilie 2001 a Tribunalului București, secția I penală.
Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul București.
Menține starea de arest a inculpatului P.A.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 mai 2003.