Stingerea ipotecii. Cauză și efecte
Constituitorul
ipotecii a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului, dat în garanţie,
ceea ce echivalează cu o stingere a ipotecii constituită asupra acestuia pe
cale principală și nu se confundă cu situaţia încetării obligaţiei principale
derivată în cauză din contractul de vânzare-cumpărare oţel faţă de care
contractul de ipotecă este accesoriu, situaţie în care ar opera o stingere a
ipotecii, pe cale accesorie.
Rezultă, astfel, că instanţa de apel a interpretat și
aplicat greșit dispoziţiile art.1800 alin.1 pct.1 și 2 Cod procedură civilă.
(Înalta Curte de Casaţie și
Justiţie Secţia comercială decizia nr. 2201 din 18 iunie 2008)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt,
reclamantul B.V. a chemat în judecată pe pârâţii D.I., D.E.–L. și SC M.I.H. AG
solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate
nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr.652/16
februarie 2005.
S-au depus la dosar cereri de
intervenţie în interes propriu formulate de B.V. și B.M. precum și o cerere de
intervenţie în interes propriu formulată de SC BVP G., prin care au solicitat
să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă pentru aceleași
motive invocate și de către reclamantul B.V., iar în subsidiar să se constate
încetarea contractului de ipotecă, ca urmare a constatării nulităţii absolute a
dreptului de proprietate al constituitorului – respectiv contractul de vânzare
- cumpărare încheiat între reclamant și pârâtul D.I., desfiinţat retroactiv
prin sentinţa nr.11/17 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul
nr. 1143/Com/2005.
Prin sentinţa nr.325/29 iunie 2007
pronunţată de Tribunalul Olt a fost respinsă excepţia de necompetenţă
materială a Tribunalului Olt, excepţia lipsei calităţii procesuale active a
reclamantului, a intervenienţilor precum și excepţia
lipsei de interes, invocate de pârâtă.
De asemenea, prin sentinţa nr.325/29
iunie 2007 Tribunalului Olt a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul
B.V. cât și capătul din cererile de intervenţie principală formulată de intervenienţii SC BVP G. SRL, B.V. și B.M. având ca obiect
constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă autentificat sub
nr.652/16 februarie 2005; a fost admis capătul de cerere privind încetarea
contractului de ipotecă susmenţionat, privind garantarea executării obligaţiei
comerciale prin constituirea unei ipoteci de rangul I asupra imobilului indicat
în acţiune.
Împotriva sentinţei nr.325/29 iunie
2007 pronunţată de Tribunalul Olt au declarat apel pârâta, reclamantul și intervenienţii.
Prin decizia nr.286 din 27 noiembrie
2007, Curtea de Apel Craiova – Secţia Comercială, a admis apelul declarat de
pârâta SC M.I.H. AG și a respins, pe cale de consecinţă, celelalte apeluri și a
schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins cererile de
intervenţie în interes propriu formulate de B.V., B.M. și SC BVP G. SRL privind
constatarea stingerii ipotecii, menţinând restul dispoziţiilor hotărârii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa
de apel a reţinut privitor la apelul pârâtei, că (...) stingerea dreptului de
ipotecă reprezintă o consecinţă firească ce intervine numai în cazul în care
s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească rezoluţiunea
contractului de vânzare - cumpărare prin care s-a dobândit dreptul de
proprietate de către debitorii ipotecari – soţii D. Or, prin sentinţa nr.11/17
ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.1143/com/2005 s-a constatat nulitatea vânzării dintre B. și
soţii D. și nu rezoluţiunea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs,
reclamantul și intervenienţii, în termenul legal.
(...)
Motivele de recurs privind stingerea ipotecii însă,
sunt întemeiate, iar hotărârea instanţei de apel este nelegală.
Prin
sentinţa nr.11 din 17 ianuarie
Prin urmare, constituitorul ipotecii a pierdut dreptul
de proprietate asupra imobilului, dat în garanţie, ceea ce echivalează cu o
stingere a ipotecii constituită asupra acestuia pe cale principală și nu se
confundă cu situaţia încetării obligaţiei principale derivată în cauză din
contractul de vânzare-cumpărare oţel faţă de care contractul de ipotecă este
accesoriu, situaţie în care ar opera o stingere a ipotecii, pe cale accesorie.
Rezultă, astfel, că instanţa de apel a interpretat și
aplicat greșit dispoziţiile art.1800 alin.1 pct.1 și 2 Cod procedură civilă,
motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă,
fiind fondat.
Faţă de cele arătate, în baza art.312 alin.2 și 3 Cod
procedură civilă se va admite recursul declarat de intervenienţi
și se va modifica în parte decizia instanţei de apel în sensul că se va
respinge apelul declarat de pârâta SC M.I.H. AC împotriva hotărârii instanţei
de fond, care este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii,
menţinându-se restul dispoziţiilor.