16. Tribunalul Arbitral. Desființarea hotărârii arbitrale. Motive. Caducitate.Lipsa unor mențiuni
Cuprins pe materii: Drept comercial. Arbitrajul. Hotărârea arbitrală. Desființarea hotărârii arbitrale
Index alfabetic:
- acțiune în anulare
- hotărâre arbitrală
- tribunal arbitral
I. Cum niciuna din părți nu a notificat celeilalte și tribunalului intenția de a invoca caducitatea, anterior primului termen de înfățișare, recurenta nu mai poate invoca, ca motive de anulare a hotărârii, depășirea termenului de soluționare a litigiului de către Tribunalul Arbitral.
II. Dispozițiile art.361 C.proc.civ. prevăd expres mențiunile pe care trebuie să le cuprindă o hotărâre arbitrală, printre care nu se regăsește calea de atac și termenul în care se poate exercita,ca în cazul unei hotărâri judecătorești , așa încât lipsa lor din cuprinsul hotărârii arbitrale nu constituie o încălcare a art. 261 alin.(1) pct.7 și deci nici motivul prevăzut de art.364 lit.i C.proc.civ.
(Secția comercială, decizia nr.3711 din 16 noiembrie 2007)
Prin hotărârea nr.1 din 19 ianuarie 2007, Tribunalul Arbitral din cadrul Camerei de Comerț și Industrie Oltenia a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arbitral, privind capătul de cerere având ca obiect predarea imobilelor, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului R. V. și a respins cererea față de acesta.
S-a admis în parte cererea de arbitrare precizată de SC D. SA, cu sediul în Calafat, și SC M.B. SRL a fost obligată la predarea imobilelor, conform art.6.2 din contractul de închiriere nr. 1/2005, și a plății contravalorii daunelor compensatorii ( contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor , impozitelor și energiei electrice ).
Acțiunea în anulare, formulată de reclamanta SC M. B. SRL Calafat, împotriva hotărârii arbitrale, a fost respinsă, prin sentința nr.22 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova , Secția comercială.
S-a reținut, în considerentele hotărârii, că reclamanta nu a făcut dovada încălcării dispozițiilor art.364 lit.e),f) și i) C. proc. civ.
Reclamanta SC M. B. SRL Calafat a declarat recurs împotriva sentinței, în temeiul art.3041 și 304 pct.9 C. proc. civ.; a solicitat modificarea hotărârii și, pe fond, admiterea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr.1 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Arbitral și respingerea cererii de arbitrare formulată de SC D. SA Calafat, ca nefondată.
În primul motiv de recurs, s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art.364 alin.(1) lit.e) C.proc.civ., în sensul că hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului, prevăzut de art.3533 C. proc.civ., de 5 luni, respectiv cel mult 7 luni de la data introducerii cererii. Instanța a aplicat, în mod greșit, dispozițiile art.3533 alin.(6) C.proc.civ., care prevăd faptul că trecerea acestui termen nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului, afară de cazul în care una din părți a notificat celeilalte și tribunalului arbitral, până la primul termen de înfățișare, că înțelege să invoce caducitatea și, în speță,o astfel de cerere nu s-a formulat.
Recurenta a arătat că nu trebuie să se facă confuzie între sancțiunea nulității și cea a caducității, că prima se aplică în cazul prevăzut de art.364 alin.(1) lit.e) C.proc.civ., când pronunțarea hotărârii arbitrale s-a făcut peste termenul prevăzut de art.3533 C.proc.civ., iar cea de-a doua este reglementată de art. 3533 alin.(6) C. proc. civ. și are alte reguli de aplicare.
A susținut că, potrivit art. 3533 alin.(6) C.proc.civ., caducitatea arbitrajului poate fi constatată de Tribunalul Arbitral , în timp ce dispozițiile art.364 alin. (1) lit.e) C. proc. civ. se referă la nulitatea hotărârii arbitrale, a cărei constatare este de competența instanței judecătorești .
Critica nu este întemeiată în raport cu dispozițiile art.3533 alin.(6) C. proc. civ., care stabilesc că trecerea acestui termen nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului, afară de cazul în care una dintre părți a notificat celeilalte părți și Tribunalului Arbitral, până la primul termen de judecată, că înțelege să invoce caducitatea.
Cum,în speță, niciuna din părți nu a notificat celeilalte și tribunalului intenția de a invoca caducitatea, anterior primului termen de înfățișare, recurenta nu mai poate invoca, ca motiv de anulare a hotărârii, depășirea termenului de soluționare a litigiului de către Tribunalul Arbitral .
Susținerea recurentei că nu trebuie să se facă confuzie între sancțiunea caducității și cea a nulității, că art.3533 alin.(6) C. proc. civ. se referă la caducitatea arbitrajului, ce poate fi constatată de Tribunalul Arbitral , în timp ce art.364 alin.(1) lit.e) C. proc. civ. se referă la nulitatea hotărârii arbitrale, de competența instanței judecătorești , este o simplă afirmație care nu se regăsește în cuprinsul dispozițiilor legale menționate, întrucât nu aceasta a fost voința legiuitorului.
În cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că, în mod greșit, instanța a reținut că nu ne aflăm în situația prevăzută de art.364 lit.f) C. proc. civ. cât timp instanța arbitrală era obligată să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult, cu cât a admis numai în parte cererea de arbitrare a intimatei-reclamante.
Nici această critică nu este întemeiată, în raport cu dispozițiile art.362 alin.(1) C. proc. civ., care prevăd că oricare dintre părți poate solicita completarea hotărârii, dacă tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere.
În ultimul motiv de recurs, s-a susținut că au fost încălcate prevederile art.364 alin.(1) lit.i) C.proc.civ., întrucât hotărârea arbitrală încalcă dispozițiile imperative ale art.261 alin.(1) pct.7 C.proc.civ., prin faptul că nu s-a menționat în dispozitivul hotărârii calea de atac și termenul de exercitare, fiind fără relevanță că a atacat hotărârea în termenul legal, așa cum s-a reținut , în considerentele sentinței.
Nici această critică nu este întemeiată.
Dispozițiile art.361 C. proc. civ. prevăd expres mențiunile pe care trebuie să le cuprindă o hotărâre arbitrală , printre care nu se regăsește calea de atac și termenul în care se poate exercita, ca în cazul unei hotărâri judecătorești.
Mai mult, recurenta a exercitat calea de atac a acțiunii în anulare în termenul legal de o lună, prevăzut de art.365 alin.(2) C. proc. civ., deci, nu i s-a produs nici o vătămare, așa cum, în mod corect, s-a reținut în considerentele sentinței pronunțată în acțiunea în anulare.
În consecință, potrivit art.312 alin.(1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC M.B. SRL Calafat împotriva sentinței nr.22 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, Secția Comercială, a fost respins, ca nefondat002E