Transport internaţional de mărfuri pe șosele.Termen special de prescripţie
Potrivit art.32 alin.(1) lit.c) din Convenţia referitoare la contractul de transport de mărfuri pe șosele, acţiunile judiciare derivând din transporturile supuse acestei convenţii se prescriu în termen de un an începând de la expirarea unui termen de trei luni de la data încheierii contractului de transport, termen special de prescripţie care se aplică atât cărăușului cât și beneficiarului, în speţă, casa de expediţii.
(Secţia comercială, decizia nr.2269 din 31 martie 2005)
Reclamanta SC I.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC G.T.S. SRL cerând ca aceasta să fie obligată la plata sumei datorate pentru transportul internaţional de mărfuri pe ruta România-Norvegia și la plata penalităţilor de întârziere.
Prin sentinţa comercială nr.11.666 din 1 octombrie 2003, Tribunalul București , Secţia a VI-a Comercială a respins acţiunea și admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, reţinând că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art.32 din Convenţia CMR de la Geneva, în sensul că acţiunile derivând din transporturile supuse convenţiei se prescriu în termen de un an iar în cauză termenul de un an începe să curgă de la expirarea unui termen de trei luni de la data încheierii contractului de transport.
Împotriva sentinţei, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia comercială nr.1969 din 16 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a VI a Comercială, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a curţii și s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea I.C.C.J.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 30 aprilie 2004, pronunţată de I.C.C.J., s-a scos cauza de pe rol și a fost trimisă la Curtea de Apel București, pentru soluţionarea apelului.
Prin decizia comercială nr.451 din 27 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia a V a Comercială, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă, instanţa de apel reţinând că sentinţa instanţei de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, deoarece în mod corect s-a apreciat că, în raport cu prevederile art.32 alin.(1) lit.c) din Convenţia CMR, acţiunea este prescrisă.
Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct.9 C. proc. civ., susţinând că în cauză s-a făcut o interpretare eronată a prevederilor art.32 din Convenţia CMR,că termenul de prescripţie de un an se aplică acţiunilor formulate împotriva cărăușului, iar în cauză fiind vorba de calitatea pârâtei, casa de expediţii, devine incident termenul de prescripţie de 3 ani.
Criticile formulate nu sunt fondate.
Prima instanţă și instanţa de apel au apreciat corect că acţiunea formulată este prescrisă.
Potrivit art.32 alin.(1) lit.c) din Convenţia referitoare la contractul de transport de mărfuri pe șosele, CMR, acţiunile judiciare derivând din transporturile supuse acestei convenţii se prescriu într-un termen de un an începând de la expirarea unui termen de trei luni de la data încheierii contractului de transport.
Textul menţionat se aplică acţiunilor formulate împotriva cărăușului cât și acţiunilor formulate împotriva beneficiarilor, casa de expediţii. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost introdusă la data de 9 aprilie 2003 deci peste termenul prevăzut în convenţie, deoarece contractul de transport a fost încheiat la 3 mai 2001.
Faţă de considerentele menţionate, nu subzistă nici
unul din motivele prevăzute de art.304 C. proc.civ.
care să ducă la casareea sau modificarea deciziei recurate și în consecinţă, recursul declarat de reclamantă
a fost respins ca nefondat.