Tranzacţie.Acţiune în constatare.

                                                            C.civ.,art..1704 ,art.1705

                                                            C.proc.civ., art.111,art.271,art 272, art.273

Tranzacţia depusă de părţi nu întrunește condiţiile pe care legea le impune pentru ca acest act să constituie un acord de voinţă valabil exprimat, fiind numai voinţa uneia dintre părţi, prin lipsa semnăturii reclamantei .Totodată,cererea incidentă, depusă de pârâtă,de constatare a drepturilor litigioase, nu poate fi primită  nici pe calea unei acţiuni în constatare, având  mai degrabă caracterul unei intâmpinări asupra căreia instanţele s-au pronunţat odată cu respingerea acţiunii și apelului., astfel încât așa numita tranzacţie are caracterul unei simple propuneri.

(Secţia comercială,.decizia nr.2838 din 30 mai 2003)

Reclamanta SC E.SA a chemat în judecată pe pârâţii P.D. , SC A. SRL, V.DE. și B.G.E., solicitând să se constate ieșirea din patrimoniu a vilei C. și retragerea calităţii de locator din contractul de locaţiune

.Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr.2809 /COM din 14 noiembrie 2000, a respins  acţiunea considerând că reclamanta nu poate cere constatarea inexistenţei unui drept al pârâtului iar  denunţarea unui contract nu se poate face decât prin  consimţământul  mutual sau pentru cauze autorizate de lege.

            Instanţa de fond a stabilit că pârâţii, persoane fizice, nu au  calitate procesuală pasivă, singurul raport contractual fiind încheiat între reclamantă și pârâta SC A. SRL.

            Curtea de Apel Constanţa , soluţionând apelul declarat de pârâta SC.A.SRL, prin decizia civilă nr.340/COM din 9 aprilie 2001, a respins  cererea acesteia reţinând  că cererea  incidentă  de constatare a drepturilor  litigioase  nu poate fi primită pe calea unei acţiuni în constatare, așa numita tranzacţie, depusă la 31 octombrie  2000, fiind  doar o propunere  și adresă de revenire.

            Împotriva  deciziei  pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7,8,9 și 10 C.proc.civ,.susţinând că a încheiat cu reclamanta o tranzacţie de care instanţa nu a ţinut cont și nu a  examinat în fond chestiunea  litigioasă; nu s-a pronunţat asupra cererii în constatare deși a admis-o  în principiu, a interpretat  greșit cererea refuzând să o examineze, acţiunea în constatare fiind singura posibilă în lipsa unei acţiuni în  realizare.

            O ultimă critică, a deciziei atacate, are în vedere  nepronunţarea asupra propunerii de tranzacţie.

            Recursul este nefondat.

            Dispoziţiile art.271-273 C. proc. civ. și ale art.1704-1705  C.civ. dau posibilitate părţilor ca, oricând în cursul judecăţii, chiar dacă nu au fost citate, să solicite instanţei de judecată să ia act de  învoiala lor și să pronunţe o hotărâre care  să o consfinţească.

            Instanţa este obligată să examineze conţinutul tranzacţiei și condiţiile în care a fost încheiată, să constate dacă nu se  urmărește un scop ilicit, să nu fie potrivnică  legii, intereselor statului sau unui terţ  sau dacă nu este rezultatul unui viciu de  consimţământ.

            Învoiala părţilor va fi înfăţișată în scris și va alcătui dispozitivul hotărârii de expedient.

            Tranzacţia depusă de pârâta SC A. SRL nu întrunește condiţiile pe care legea le impune pentru ca acest act să fie socotit un acord de voinţă valabil exprimat, întrucât ea este numai voinţa  exprimată a uneia din părţi, fără acordul celeilalte,aceasta rezultând din lipsa semnăturii reprezentanţilor reclamantei  SC E.SA.. Astfel, chestiunile  legate de efectele pe care un asemenea act le poate produce au fost judicios soluţionate de instanţele de fond.

            Pe de altă parte, dispoziţiile art.111 C. proc. civ. prevăd posibilitatea  părţii care are un interes, să facă cerere pentru constatarea existenţei  sau ineexistenţei unui drept, dacă nu poate cere realizarea dreptului .

            Definită astfel, acţiunea în constatare are un  caracter  subsidiar, faţă de acţiunea de drept comun, în realizarea dreptului, scopul  urmărit de legiuitor fiind de a recunoaște  părţii accesul la toate  posibilităţile  procesuale pe care le are pentru realizarea dreptului său.

            În condiţiile în care acţiunea prevăzută de art.111 C. proc.civ. presupune o procedură excepţională, iar instanţele au apreciat alte posibilităţi  procesuale de realizare a dreptului pretins, examinarea fondului litigiului nu mai era posibilă.

            De altfel, cererile pe care pârâţii P. D.și SC.A.SRL le-au formulat, au caracter de întâmpinare și privește  contractul de  locaţiune, așa încât asupra acestora  instanţele s-au  pronunţat odată cu respingerea acţiunii și apelului.

            Ca atare, având în vedere dispoziţiile art.312 C. proc. civ., Curtea a  respins ca nefondat recursul .