Răspundere contractuală. Condiţii
Dacă în contractul de executare de lucrări nu s-a prevăzut obligaţia de remediere a deficienţelor într-un anumit termen iar beneficiara a recepţionat lucrarea fără obiecţiuni, nu se poate reţine răspunderea contractuală pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate, întrucât s-ar încălca dispoziţiile art.969 C.civ.
Secţia
comercială, decizia nr.595 din 1 februarie 2002
Prin sentinţa civilă nr.801 din 5 iulie 1999 Tribunalul Iași a admis acţiunea reclamantei SC „C” SA Iași împotriva pârâtei SC „I.P.” SRL, în sensul obligării acesteia la restituirea sumei încasate cu titlu de contravaloare pentru lucrările executate, reţinând că deși lucrarea a fost garantată timp de 10 ani, și în cunoștinţă de cauză cu privire la deficienţele de ordin calitativ apărute, executantul nu a procedat la remedierile de rigoare, lucrarea fiind în întregime compromisă, astfel că pârâta este singura răspunzătoare de neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin convenţia intervenită.
În susţinerea motivelor de apel pârâta a arătat că reclamanta a avut o conduită culpabilă în onorarea obligaţiilor contractuale, constând în folosirea necorespunzătoare a suprafeţelor ce au făcut obiectul contractului, în contradicţie cu instrucţiunile prescrise, iar constatarea deficienţelor s-a făcut de o firmă concurentă, fără a avea autorizaţia necesară.
Curtea de Apel Iași, Secţia comercială, prin decizia civilă nr.22 din 25 februarie 2000 a respins apelul ca nefondat având în vedere concluziile raportului de expertiză, reţinând că defecţiunile constatate nu puteau fi consecinţa efectuării unor eventuale reparaţii la coșurile de fum de către beneficiară și nici a vibraţiilor cauzate de ventilatoare, iar prin adresa nr.208 din 7 octombrie 1999, pârâta s-a angajat să remedieze defecţiunile apărute ulterior, dar a refuzat să se prezinte la constatarea acestora.
Împotriva soluţiei instanţei de apel, pârâta a declarat recurs, susţinând că în mod eronat instanţele au dispus restituirea sumelor ce reprezintă contravaloarea prestaţiilor executate, atâta timp cât și-a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar lucrarea a fost recepţionată de beneficiar, fără obiecţiuni.
De asemenea, a mai precizat că nu s-a făcut dovada prejudiciului pretins, și nu au fost îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale cu atât mai mult cu cât contractul încheiat nu prevede obligaţia de remediere a defecţiunilor într-un anumit termen.
Recursul este fondat.
Instanţele au reţinut răspunderea contractuală a pârâtei privind executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate , respectiv a lucrărilor de acoperire a suprafeţei unui obiectiv cu poliuretan.
Potrivit art.969 C.civ., convenţiile încheiate au putere de lege pentru părţile contractante, iar pentru a se stabili răspunderea contractuală se impune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, să existe un prejudiciu cauzat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, să existe un fapt prejudiciabil, să existe o relaţie de la cauză la efect , să existe o culpă a debitorului.
Din probele administrate a rezultat, că din suprafaţa de 858 mp executată și recepţionată fără obiecţiuni la data de 4 august 1998, s-a deteriorat ulterior o suprafaţă de numai 5%, stabilită prin raportul de expertiză, iar instanţa de apel, încălcând dreptul la apărare al pârâtei, nu a acordat termen în vederea formulării de obiecţiuni, iar constatarea făcută de o firmă concurentă nu poate fi apreciată ca fiind efectuată în condiţii legale de opozabilitate și fără părtinire.
Pe de altă parte, din înscrisurile noi depuse în susţinerea recursului, rezultă că deficienţele au fost remediate după notifiarea beneficiarei de a se face plata conform celor stabilite în art.4 din contractul încheiat la valoarea dolarului din data decontării lucrărilor.
Din cuprinsul contractului însă, nu a rezultat că pârâta avea obligaţia de remediere a defecţiunilor într-un anumit termen.
Totodată, instanţele care au dispus la restituirea contravalorii prestaţiilor efectuate, fără a dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară, au făcut o aplicare greșită a dispoziţiilor art.969, 970 C.civ.
În consecinţă, în baza art.312 C.proc.civ., recursul a fost admis și decizia
recurată a fost modificată potrivit art.296 C.proc.civ., cu admiterea apelului
și schimbarea sentinţei civile, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.