Contract de leasing imobiliar. Momentul încheierii
Încheierea unui contract de leasing imobiliar în care statul reprezentat de FPS (în prezent APAPS) nu este acţionar majoritar la societatea pârâtă, nu mai impune reguli speciale privind vânzarea sau leasingul imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activelor, conform dispoziţiilor OUG nr.88/1997, ci devin incidente prevederile art.969 C.civ., care consacră convenţia părţilor la putere de lege și atunci când se referă la stabilirea preţului de vânzare fără a fi în contradicţie cu Regulamentul valutar și Legea contabilităţii nr.82/1991.
Secţia
comercială, decizia nr.1536 din 5 martie 2002
Prin sentinţa civilă nr.3720 din 29 noiembrie 1999 a Tribunalului Dolj s-a admis parţial acţiunea reclamantei SC „RI” SRL împotriva pârâtei SC „C” SA Craiova, s-a anulat parţial contractul de leasing imobiliar din octombrie 1998 în ceea ce privește clauzele de la art.6 și 7 și s-a constatat că preţul de vânzare al activului SC „B.P.” SRL privește o anumită sumă de lei plătibilă în redevenţă lunară pentru perioada scursă de la perfectarea contractului, că reclamanta nu a preluat contractul de locaţie al activului și i s-au aprobat lucrări de investiţii pe care le-a și executat, după care, a iniţiat procedura de negocieri pentru încheierea contractului de leasing, când statul nu mai era acţionar majoritar, fiind aplicabile dispoziţiile art.27 din OUG nr.88/1997.
Prin decizia nr.456 din 27 aprilie 2000 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială și de contencios administrativ, s-a luat act că reclamanta a renunţat la judecata apelului și s-a admis apelul pârâtei schimbându-se sentinţa, în sensul că, s-a respins ca nefondată acţiunea, reţinându-se că începând cu 7 iulie 1998, statul nu mai era acţionar majoritar la SC „C” SA, astfel încât legea nu mai impunea reguli speciale pentru vânzarea sau leasingul imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activelor, devenind aplicabile dispoziţiile art.969 C.civ., convenţia legal încheiată în urma negocierii părţilor fiind legea acestora.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând că, instanţa de apel a apreciat greșit, atunci când a reţinut că la încheierea contractului cu pârâta, statul nu mai era acţionar majoritar la SC „C” SA, deoarece negocierile cu pârâta demaraseră cu mult timp înainte, sub incidenţa OUG nr.88/1997.
De asemenea, s-a apreciat că stabilirea preţului în dolari este valabil deoarece acesta este rezultatul acordului de voinţă al părţilor, dar acest acord vine în contradictoriu cu Regulamentul valutar BNR și Legea nr.82/1991.
Analizând motivele de recurs invocate în raport cu materialul probator administrat în cauză, se constată că recursul este nefondat.
Contractul de leasing imobiliar din octombrie 1998 intervenit între părţi s-a încheiat după ce la 7 iulie 1999 statul, reprezentat prin FPS la acea dată, nu mai era acţionar majoritar la SC „C” SA Craiova, situaţie ce rezultă din înscrierea de menţiuni făcută în Registrul Comerţului.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că nu mai erau incidente dispoziţiile OUG nr.88/1997, care reglementează posibilitatea vânzării activelor societăţii comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar.
În ceea ce privește încheierea contractului între părţi s-au purtat negocieri ample în perioada în care statul era acţionar majoritar dar aceasta nu are relevanţă în sensul aplicării dispoziţiilor OUG nr.88/1997, ţinând seama că încheierea contractului s-a făcut la o dată când societatea contractantă devenise o societate cu capital privat de 60,64 %, iar statul devenise acţionar minoritar cu 39,36%.
Prin urmare, operaţiunea de vânzare intervenită între părţi s-a făcut în mod liber, prin negocieri, iar contractul exprimând voinţa părţilor are, potrivit art.969 C.civ., putere de lege a părţilor.
O eventuală modificare a unui astfel de act juridic nu se poate realiza decât prin aceeași modalitate a acordului de voinţă, în denunţarea lui.
Preţul și modalitatea stabilirii lui cu referire la cursul leu/dolar în vigoare
în ziua efectuării plăţii, este, de asemenea, rezultatul voinţei părţilor.
Prin clauza respectivă, nu a fost încălcat Regulamentul valutar al BNR și nici Legea contabilităţii nr.82/1991, iar potrivit art.7 alin.2 din contractul de leasing, plata urma să se facă în lei, astfel cum o demonstrează și chitanţele aflate la dosar.
În consecinţă, recursul a fost respins, iar decizia recurată a fost menţinută.