Fondul de redresare financiară. Credite.Venituri publice.Penalităţi de întârziere, caracter accesoriu. Același regim juridic derogatoriu privind timbrajul
În
raport cu dispoziţiile exprese ale O.G. nr.13/1995, fondul de redresare
financiară aflat la dispoziţia Guvernului, constituie un element
component al bugetului de stat, astfel încât o acţiune, precum aceea prin care
se tinde la reîntregirea acestui fond, are drept obiect „venituri publice” și
va beneficia de scutire de la plata taxei de timbru, potrivit art.17 din Legea
nr.146/1997, iar caracterul accesoriu pe care îl au penalităţile de
întârziere, în raport cu creditele acordate din fondul de redresare
financiară,și nerestituite justifică aplicarea aceluiași regim juridic
derogatoriu privind timbrajul.
Secţia comercială, decizia nr.1826 din 13 martie 2002
Prin sentinţa civilă nr.1091 din 28 iunie 2000, Tribunalul Caraș-Severin a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată prin care reclamantul FPS ( în prezent APAPS) ceruse obligarea pârâtei SC „C.A.” Caraș SA la restituirea a două credite acordate din fondul de redresare financiară, aflat la dispoziţia Guvernului și penalităţi de întârziere.
Apelul declarat de reclamant a fost respins prin decizia nr.984/A din 12 octombrie 2000, a Secţiei comerciale și de contencios administrativ a Curţii de Apel Timișoara, care a reţinut că măsura anulării acţiunii, ca netimbrată, a reprezentat un act subsecvent nerespectării dispoziţiei primei instanţe care apreciase că pretenţiile reclamantei prin natura lor juridică nu beneficiază de regimul derogatoriu prevăzut de art.17 din Legea nr.146/1997.
Instanţa de apel a considerat că „încadrarea în tariful taxelor judiciare de timbru nu este un element al activităţii de judecată, ca atribut principal al instanţelor judecătorești ci constituie o sarcină administrativă impusă prin legea acestor organe, în calitatea lor de prestatoare de servicii taxabile” și prin urmare „controlul cu privire la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu poate fi efectuat în cadrul controlului judiciar exercitat de către instanţele judecătorești superioare” și a invocat existenţa procedurii speciale în materie.
Reclamantul a declarat recurs, susţinând că activitatea sa nu intră sub incidenţa obligaţiilor de timbrare potrivit dispoziţiilor art.282-298 C.proc.civ. și Legilor nr.146/1997, nr.99/1999, nr.76/2000, O.U.G. nr.88/1997 și O.G. nr.13/1995.
Recursul este fondat.
În acest sens, Curtea a avut în vedere că prevederile art.18 din Legea nr.146/1997 precum și cele ale art.29 și 34 din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul MJ nr.760/1999, au ca obiect numai reglementarea unor raporturi juridice de ordin fiscal care exced cadrului procesual fiind de strictă interpretare și își găsesc aplicarea numai în ceea ce privește efectuarea de către instanţele judecătorești a operaţiunii de încadrare în tariful legal a taxelor de timbru stabilite în sarcina părţilor, astfel că susţinerea reclamantului potrivit căreia este lipsită de temei legal anularea acţiunii dispusă prin sentinţă, nu intră sub incidenţa reglementărilor speciale mai sus citate, acestea fiind invocate în mod eronat de către instanţa de apel, ca argument pentru a nu se pronunţa asupra acestei apărări.
Pe de altă parte Curtea a avut în vedere că, exercitarea de către instanţa de apel a controlului judiciar asupra hotărârii prin care prima instanţă a anulat cererea de chemare în judecată, este în mod expres consacrată prin art.297 alin.1 C.proc.civ.
Întrucât textul de lege citat nu face distincţie între cauzele pentru care
prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, se prezumă că acesta își
găsește aplicarea și în cazul în care instanţa a anulat acţiunea ca netimbrată.
Totodată, Curtea a reţinut că, în raport cu dispoziţiile exprese ale O.G. nr.13/1995, „fondul de redresare financiară” aflat la dispoziţia Guvernului constituie un element component al bugetului de stat, astfel încât o acţiune precum aceea formulată în speţă, prin care se tinde la reîntregirea acestui fond, care are drept obiect „venituri publice”, în sensul prevederilor art.17 din Legea nr.1546/1997, beneficiază de scutire de la plata taxei judiciare de timbru.
Potrivit art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995, se impune o concluzie similară.
Caracterul accesoriu pe care penalităţile de întârziere, solicitate prin acţiune, îl au, în raport cu creditele nerestituite la „fondul de redresare financiară”, justifica aplicarea – și în cazul lor – a aceluiași regim juridic, derogatoriu cât privește timbrajul.
Întrucât decizia dată în apel a fost pronunţată cu încălcarea, sau greșita aplicare a prevederilor legale citate, în cauză sunt incidente dispoziţiile art.304 pct. 9 C.proc.civ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art.312 alin.1-3 și art.313
C.proc.civ., recursul a fost admis și decizia atacată casată, iar cauza a
fost trimisă la aceeași instanţă în vederea rejudecării apelului, conform
art.297 alin.1 teza ultimă C.proc.civ.