Contestaţie în anulare. Motivare generală
Dacă în
cadrul contestaţiei în anulare nu se arată care dintre motivele de recurs nu a
fost analizat sau care este greșeala materială, susţinându-se doar că instanţa
de recurs nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate, atunci în cauză
nu-și găsesc aplicarea dispoziţiile art.318 C.proc.civ., iar cererea va fi
respinsă ca nefondată.
Secţia comercială, decizia nr.2383 din 2 aprilie 2002
Prin decizia nr.723 din 8 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie s-a constatat nul recursul declarat de APAPS împotriva deciziei nr.2613 din 1 noiembrie 1999 a Curţii de Apel București – Secţia comercială și s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SIF „M” împotriva aceleiași decizii..
În ceea ce privește recursul pârâtei, nu este suficientă simpla nemulţumire a
acesteia faţă de hotărârea atacată, după cum nu este suficientă nici afirmaţia
că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.
Deși în preambulul recursului sunt invocate dispoziţiile art.304 pct.7, 8 și 9
C.proc.civ., se face trimitere la dispoziţiile Legii nr.31/1990, Legea
nr.50/1994 și Legea nr.164/1999, cu menţiunea că instanţele au dat dovadă de
superficialitate în soluţionarea cauzei.
Constatându-se că recursul nu îmbracă nici una din cerinţele prevăzute de art.304 C.proc.civ., s-a dispus respingerea acestuia.
În contestaţia în anulare formulată pârâta SIF „M”a a invocat dispoziţiile art.318 și urm. din Codul de procedură civilă, considerând că prin ignorarea motivelor invocate în recurs i s-a îngrădit dreptul la apărare.
Contestaţia este nefondată.
În conformitate cu art.318 C.proc.civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În raport cu dispoziţiile art.318 C.proc.civ., acestea nu sunt întrunite atâta vreme cât nu se arată care dintre motivele de recurs nu au fost analizate, sau care este greșeala materială care a dus la o dezlegare netemeinică a pricinii.
Atât motivarea recursului cât și a contestaţiei în anulare lasă la latitudinea instanţei să constate motivul care ar fi îndreptăţit exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
Cum decizia pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie are în vedere motivele de recurs, astfel cum au fost prezentate de contestatoare, fără trimitere la motivele limitativ prevăzute de art.304 C.proc.civ., cu o caracterizare generală a deciziei ca fiind netemeinică și nelegală, nu se dă posibilitate instanţei, ca în cadrul acestei căi de atac, să constate, care dintre motivele de recurs invocate a rămas nerezolvat iar simpla susţinere că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de recurs este nerelevantă.
În consecinţă, în cauză nu-și găsesc aplicarea dispoziţiile art.318 C.proc.civ., iar contestaţia în anulare a fost respinsă ca nefondată.