Modificarea deciziei recurate. Document străin de natura pricinii
Motivând
soluţia pe un documen t străin de natura pricinii, instanţa de apel a pronunţat
o decizie care intră sub incidenţa art.304 pct.7 și 10 C.proc.civ.
Secţia comercială, decizia nr.2589 din 10 aprilie 2002
Prin sentinţa civilă nr.347 din 14 aprilie 2000, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC „S” SRL Bistriţa împotriva pârâtului Consiliului local al Comunei „S” Bistriţa Năsăud, care a fost obligat la plata sumei reprezentând contravaloarea diferenţei de preţ actualizată.
În considerntele sentinţei prima instanţă a reţinut că între părţi s-au încheiat două contracte, un prim contract în baza căruia reclamanta a executat lucrări de infrastructură la un drum și un al doilea contract, urmat de două acte adiţionale, prin care a luat în antrepriză și a executat diverse lucrări la cămine culturale.
Lucrările au fost recepţionate de pârât, care nu și-a îndeplinit decât parţial obligaţiile contractuale fie prin compensarea unor creanţe reciproce, fie prin unele plăţi directe.
La data scadenţei, debitele din sarcina pârâtului, conform celor două contracte echivalau cu suma de 6.147 dolari SUA.
Apelul declarat de pârât a fost admis prin decizia nr.890 din 4 octombrie 2000 a Secţiei comerciale și de contencios administrativ a Curţii de Apel Cluj, astfel că hotărârea primei instanţe a fost schimbată.
Instanţa de apel a reţinut că pe lângă creanţele neachitate avute în vedere cu
ocazia judecării fondului, reclamanta era la rândul său debitoare faţă de pârât
cu diverse sume datorate în baza unui alt contract încheiat în
1996 și care avea drept obiect exploatarea de masă lemnoasă apreciindu-se că, în speţă, nu există temeiuri pentru a se opera o actualizare a creanţei reclamantei în raport cu evoluţia parităţii leu/dolar, la stabilirea valoarii creanţei fiind luat în considerare procesul verbal al unei echipe de inspectori ai Biroului de Venituri, Impozite și Control Financiar.
În temeiul art.304 pct.7, 8 și 10 C.proc.civ. criticând decizia atacată pe considerentul că instanţa de apel s-a pronunţat în cauză cu ignorarea apărărilor susţinute cu probe, omologând în schimb concluziile unui act de control financiar, străin de natura pricinii, reclamanta a declarat recurs.
Reclamanta a susţinut că actualizarea valorii creanţei sale cu ocazia judecării cauzei în fond corespunde practicii judecătorești în materie și este în acord cu clauzele contractuale convenite de părţi, ceea ce infirmă concluzia instanţei de apel.
Recursul este fondat.
Curtea a constatat că valorile menţionate în considerentele sentinţei ca reprezentând diferenţe de preţ rămase neachitate, datorate de pârât în baza celor două contracte, au fost determinate de către prima instanţă printr-o analiză detaliată a materialului probatoriu administrat în cauză.
În efectuarea calculelor s-a luat în considerare existenţa unor datorii reciproce și a unor plăţi efectuate de cele două părţi pentru compensarea unora dintre creanţe.
Cu ocazia judecării apelului însă, aceste premise au fost ignorate, soluţia instanţei de apel bazându-se exclusiv pe constatările procesului-verbal întocmit de un inspector al Biroului Venituri, Impozite și Control Financiar din cadrul Consiliului Judeţean Bistriţa Năsăud.
Acest ultim înscris, emanând de la o structură administrativă cu care pârâta se afla în raporturi specifice de subordonare și colaborare, nu îi este opozabil reclamantei de vreme ce nu i s-a dat posibilitatea să își exprime punctul de vedere.
Motivând soluţia pe un document străin de natura pricinii, instanţa de apel a pronunţat o decizie care intră sub incidenţa art.304 pct.7 și 10 C.proc.civ.
În cauză își găsesc aplicarea și prevederile pct.8 din art.304 C.proc.civ., dat fiind că instanţa de apel a revenit asupra operaţiunii de actualizare a valorii creanţei deși posibilitatea unei semenea actualizări a fost prevăzută expres de părţi în actul adiţional.
Curtea a apreciat că suportarea de către reclamantă a riscului deprecierii valorice a monedei naţionale este în contradicţie cu cerinţele art.970 alin.1 și 2 C.civ. referitoare la executarea cu bună credinţă și într-o manieră echitabilă a obligaţiilor asumate de părţile contractante.
În consecinţă recursul a fost admis, iar decizia atacată a fost modificată în sensul respingerii apelului.