Contestaţie în anulare. Greșeli de fapt
Practica
judiciară a stabilit care pot fi greșelile materiale în sensul art.318
C.proc.civ., vizând greșeli de fapt involuntare iar nu greșeli de judecată, de
apreciere a probelor, altfel, s-ar crea posibilitatea rejudecării căii de atac
și contestaţia în anulare s-ar transforma într-o cale ordinară de atac.
Greșelile
materiale vizate de art.318 C.proc.civ. nu trebuie confundate cu acelea la care
se referă art.281 C.proc.civ. și care au altă procedură de soluţionare.
Secţia comercială, decizia nr.2612 din 10 aprilie 2002
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr.876 din 2 decembrie 1999 a admis parţial acţiunea reclamantei SC “A.Q.” SA Bacău
împotriva SC “L” SA Bacău pe care a obligat-o
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia
nr.217/2000 pronunţată de Curtea de Apel
Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia nr.3425 din 1 iunie 2001 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă întrucât aceasta nu s-a conformat prevederilor art.1169 C.civ.
Invocând art.318 C.proc.civ. reclamanta a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei Cuzrţii Supreme de Justiţie, cerând rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei în anulare a susţinut că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, de calculul greșit atât matematic cât și juridic al sumelor la care trebuia obligată pârâta, rămânând o diferenţă de plată, consecinţa unei greșeli matematice.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Prima teză a art.318 C.proc.civ. invocată se referă la dezlegarea dată recursului, ca urmare a unei greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării și care au avut drept consecinţă pronunţarea soluţiei greșite.
Practica judiciară a stabilit care pot fi greșelile materiale în sensul art.318 C.proc.civ. care vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, cum ar fi cele de apreciere a probelor, pentru a nu se crea părţilor posibilitatea rejudecării căii de atac, transformând contestaţia în anulare într-o cale ordinară de atac.
Greșelile materiale vizate de art.318 C.proc.civ. nu trebuie confundate cu acelea la care se referă art.281 C.proc.civ. și care au altă procedură de soluţionare.
Transpunând principiile de mai sus la cauza de faţă, contestatoarea nu se află în situaţia prevăzută de art.318 C.proc.civ., ci cel mult în aceea prevăzută de art.281 C.proc.civ., cu condiţia ca recursul să fi fost admis iar cazul modificării deciziei din apel, Curtea Supremă de Justiţie să fi stabilit sumele datorate.
Or, tocmai cuantumul declarat de pârâtă a format unul din motivele de recurs rezolvat prin decizia contestată și care a fost respins, în raport cu probele dosarului și cu apărările pârâtei, ajungându-se la aceeași soluţie a instanţei de apel, cum că pârâta datorează doar suma cu titlu de preţ.
De altfel, această sumă a fost stabilită de prima instanţă iar cuantumul ei a constituit motiv de apel și de recurs, fiind menţinută irevocabil.
Este adevărat că nu ne aflăm în prezenţa unei erori materiale vizată de art.318 C.proc.civ., cel mult a unei greșeli de judecată emisă de toate instanţele, dar care nu poate fi înlăturată pe calea extraordinară a contestaţiei în anulare.
În motivarea contestaţiei, chiar contestatoarea și-a dat seama că nu se
încadrează în cerinţele art.318 C.proc.civ., încercând într-un mod ambiguu să
susţină că efectuarea expertizei contabile nu se justifică, fiind vorba
de o eroare materială, iar faptul că exactitatea sumei datorate de pârâtă
a fost verificată și în cadrul recursului ordinar, nu înlătură efectuarea
dispoziţiilor art.318 C.proc.civ.
Această sumă a constituit însă primul motiv de recurs, dar nu așa cum se arată în contestaţia în anulare, ci cu motivarea omisiunii instanţei de apel de a se pronunţa asupra celor 3 facturi care totalizează o anumită sumă.
Cu referire la acest motiv de recurs, Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat, considerând necesitatea de a se fi administrat proba cu expertiză contabilă (pe care, contestatoarea a comentat-o chiar în cadrul contestaţiei în anulare) pentru stabilirea cu exactitate a sumelor datorate de pârâtă, ceea ce demonstrează clar că motivul de recus a fost analizat contrar celor pretinse de contestatoare.
În consecinţă, contestaţia în anulare a fost respinsă ca nefondată.