Marfă lipsă la transport. Culpa cărăușului. Art.58 Regulament CFR. Despăgubiri.Taxe nerecuperabile (TVA, accize și taxa de drum)
Potrivit art.58 din Regulamentul CFR
răspunderea pentru etanșeitatea vagoanelor csternă revine expeditorului, cu
excepţia cazului de vicii ascunse când responsabilitatea aparţine cărăușului.
Ca atare, în mod corect, instanţele au aplicat dispoziţiile art.58 din
Regulamentul CFR când au constatat culpa cărăușului în producerea pagubei întrucât
acesta a pus la dispoziţia expeditorului vagonul cisternă cu defecţiuni la
sistemul de închidere, neasigurând securitatea mărfii pe timpul transportului.
Cu privire la calculul daunelor, potrivit art.45 din Ordinul nr.2388 al
Ministerului Finanţelor, dat în aplicarea Legii contabilităţii nr.82/1991,
valoarea de înlocuire este reprezentată de costul de achiziţie al bunului la
data pagubei, care cuprinde preţul de cumpărare pe piaţă la care se adaugă
taxele nerecuperabile (taxa pe valoarea adăugată, accizele și taxa de drum).
Secţia comercială, decizia nr.5857 din 11 octombrie 2002
Tribunalul Iași, prin sentinţa civilă nr.1688 din 20 noiembrie 2000 a admis
parţial acţiunea reclamantei SNP „P” SA Botoșani și a obligat pârâta, SNTFM CFR
„M” SA – Sucursala Iași, să plătească daune având în vedere că potrivit
procesului verbal s-au constatat defecţiuni la vagonul cu care a fost
transportată benzina către destinatar astfel că operează prezumţia de culpă în
sarcina căii ferate, în temeiul art.83.3 din Regulamentul CFR.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor s-a apreciat că, deși art.85.2 din Regulamentul CFR permite ca în lipsa facturii, despăgubirea să se poată calcula în raport cu preţul curent al mărfurilor, totuși sumele corespunzătoare obligaţiilor pe care producătorul le are faţă de bugetul de stat (accize, taxa pe valoarea adăugată și taxa pentru fondul special al drumurilor), nu pot fi acordate decât în măsura în care se dovedește că ele au fost efectiv achitate.
Atât reclamanta cât și pârâta au declarat apel.
Reclamanta a susţinut că singurul act pe care îl putea depune în dovedirea pretenţiilor sale era avizul de expediţie iar nu factura ,care nu se emite între gestiunile aceleiași unităţi și nota de debitare creditare.
Cu privire la calculul daunelor, a mai susţinut că sumele reprezentând taxe speciale sunt prevăzute de acte normative specifice și se calculează conform acestora prin raportare la cantităţile expediate din rafinării iar nu la cele efectiv recepţionate de destinatar.
Pârâta a susţinut că în mod greșit a fost obligată la plata daunelor din moment ce toate sistemele de siguranţă erau intacte.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr.118 din 19 martie 2001, a respins ca nefondate ambele apeluri, reţinând că deși reclamanta putea să obţină daune incluzând TVA, accize și taxe de drum, aceasta nu a dovedit achitarea lor efectivă către bugetul de stat.
Referitor la apelul pârâtei, instanţa de apel a apreciat că există culpa cărăușului chiar dacă sistemele de asigurare erau intacte întrucât vagonul prezenta vicii ascunse care au determinat pierderea unei cantităţi din benzina transportată.
Potrivit art.58 din Regulamentul CFR, răspunderea pentru etanșeitatea vagoanelor cisternă revine expeditorului, cu excepţia cazului de vicii ascunse când responsabilitatea aparţine cărăușului.
Ambele părţi au declarat recurs.
Curtea a analizat decizia în raport cu criticile formulate și a constatat că recursul reclamantei este fondat iar recursul pârâtei a fost respins ca nefondat.
Potrivit art.45 din Ordinul nr.2388/1995 al Ministerului Finanţelor, dat în aplicarea Legii contabilităţii nr.82/1991, valoarea de înlocuire este reprezentată de costul de achiziţii al bunului la data pagubei, care cuprinde preţul de cumpărare pe piaţă la care se adaugă taxele nerecuperabile.
Dintre aceste taxe, taxa pe valoarea adăugată se calculează conform art.10 din OG nr.17/2000 care prevede că aceasta ia naștere la data livrării de bunuri dar se suportă de consumatorul final.
În ceea ce privește accizele, acestea se suportă, conform art.16 din OUG nr.27/2000, la data livrării produselor de către producători.
Taxa de drum este reglementată de art.4 și 5 din Legea nr.118/1996 și se aplică în cotă de 25% asupra preţului cu ridicata, calculat de asemenea la cantităţile expediate de rafinărie.
Ca atare, reclamanta era îndreptăţită să pretindă contravaloarea produselor de transport la preţul de livrare care cuprinde preţul de rafinărie, accizele, taxa pe valoarea adăugată și taxa de drum.
Cu privire la recursul pârâtei, respins ca nefondat se constată că instanţele au aplicat în mod corect dispoziţiile art.58 din Regulamentul CFR, stabilind culpa cărăușului în producerea pagubei întrucât acesta a pus la dispoziţia expeditorului vagonul cisternă cu defecţiuni la sistemul de închidere, neasigurând securitatea mărfii pe timpul transportului.
În consecinţă, conform art.304 pct.9 C.proc.civ., recursul reclamantei a fost
admis și modificându-se decizia s-a admis apelul aceleiași părţi iar sentinţa
primei instanţe a fost schimbată parţial, în sensul că pârâta a fost
obligată la plata sumei cu titlu de TVA, accize și taxa de drum.