Apel. Desfiinţarea sentinţei primei instanţe. Rejudecare
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Apelul
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- apel
C. proc. pen., art. 195, art. 379 pct. 2 lit. b)
În conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel desfiinţează sentinţa primei instanţe și dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, numai dacă judecarea cauzei în primă instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiinţa instanţa despre această imposibilitate sau dacă există unul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) din același cod, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.
În raport cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în cazul în care, în mod greșit, prima instanţă a pronunţat o soluţie de achitare - pentru o faptă cu privire la care a efectuat cercetarea judecătorească și cu privire la care părţile au pus concluzii - pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, în procedura reglementată în art. 195 C. proc. pen., îndreptarea acestei erori de judecată se face pe calea rejudecării cauzei în apel, iar nu pe calea desfiinţării sentinţei și a trimiterii spre rejudecare la prima instanţă.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1320 din 16 aprilie 2013
Prin sentinţa penală nr. 80 din 14 martie 2012, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut în art. 82 C. pen., respectiv pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea comercială A. - prin lichidator societatea comercială K., la plata sumei de 532.670,45 lei către partea civilă societatea comercială S. cu titlu de despăgubiri civile.
Prin încheierea de ședinţă din 26 aprilie 2012, în baza art. 195 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei penale nr. 80 din 14 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Vrancea, în sensul că:
„ - în conţinutul alineatului 1, în loc de: „Condamnă pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înșelăciune, art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an închisoare” s-a consemnat „Condamnă pe inculpatul A.G. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înșelăciune, art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 la un an închisoare.”
După alineatul 1 a fost introdus un nou alineat cu următorul conţinut:
„Achită pe inculpatul A.G. pentru fapta incriminată la alin. (3) al art. 215 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.”
Prin decizia penală nr. 237/A din 6 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpatul A.G., a desfiinţat sentinţa penală nr. 80 din 14 martie 2012 și încheierea de ședinţă din 26 aprilie 2012 pronunţate de Tribunalul Vrancea și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă. A menţinut actele procedurale efectuate până la data de 14 martie 2012.
Procedând la schimbarea încadrării juridice (nepusă în discuţie) și la pronunţarea unei soluţii de achitare printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale dată în camera de consiliu, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora instanţa hotărăște prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului,pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, precum și a dispoziţiilor înscrise în art. 195 C. proc. pen. și ale art. 334 C. proc. pen.
Schimbarea încadrării juridice și pronunţarea unei soluţii de achitare nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, soluţia iniţială neputând fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute în art. 195 C. proc. pen. Având în vedere că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și, totodată, a felului și a limitelor pedepsei aplicabile, ţinând cont că procedura penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiţii a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al părţilor, cât și al soluţionării corecte a cauzei, fiind fără relevanţă dacă schimbarea încadrării juridice privește o infracţiune mai ușoară sau mai gravă, curtea de apel a constatat că, în fapt, tribunalul nu s-a pronunţai asupra fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut de lege și că, în situaţia dată, nu se poate substitui primei instanţe, chiar dacă apelul este devolutiv, fără a încălca dreptul la apărare, precum și dreptul la o cale de atac al părţilor, cu precădere al inculpatului, garanţii care corespund și exigenţelor art. 6 paragraf 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Împotriva deciziei nr. 237/A din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul A.G.
Apărătorul ales al recurentului inculpat învederează că motivele recursului formulat sunt cele prevăzute, între altele, în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
Analizând decizia nr. 237/A din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală și pentru cauze cu minori, instanţa urmează să admită calea de atac conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii:
Apărarea a invocat greșita aplicare a legii cu privire la art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., prin trimiterea cauzei spre rejudecare de către tribunal.
Instanţa de recurs constată că, deși soluţia de pronunţare a unei achitări pe calea unei încheieri de îndreptare de eroare materială este greșită, îndreptarea erorii de judecată se face pe calea rejudecării cauzei în apel și nu pe calea desfiinţării sentinţei și trimiterii spre rejudecare la instanţa de fond, având în vedere că a existat o cercetare judecătorească în ceea ce privește fapta respectivă, iar părţile au pus concluzii la instanţa de fond cu privire la acuzaţia respectivă.
În cauză, soluţia de desfiinţare cu trimitere este determinată, conform considerentelor deciziei din apel, de schimbarea încadrării juridice și pronunţarea unei soluţii de achitare, care nu pot face obiectul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, soluţia iniţială neputând fi îndreptată pe calea procedurii prevăzute în art. 195 C. proc. pen. Instanţa de apel a considerat că încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și, totodată, a felului și a limitelor pedepsei aplicabile, ţinând cont că procedura penală prevede că schimbarea încadrării nu poate avea loc decât în anumite condiţii a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al părţilor, cât și al soluţionării corecte a cauzei, fiind fără relevanţă dacă schimbarea încadrării juridice privește o infracţiune mai ușoară sau mai gravă. Curtea de apel constatat că, în fapt, tribunalul nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei în cadrul procesual prevăzut de lege și că, în situaţia dată, nu se poate substitui primei instanţe, chiar dacă apelul este devolutiv, fără a încălca dreptul la apărare, precum și dreptul la o cale de atac al părţilor.
Instanţa de recurs constată că inculpatul a fost audiat în cauză cu privire la acuzaţiile formulate împotriva sa, că schimbarea de încadrare juridică a fost pusă în discuţia părţilor, care au formulat concluzii, astfel că există o omisiune a instanţei de fond de a se pronunţa pe calea prevăzută de lege asupra acuzaţiilor și nu o încălcare a regulilor procesului echitabil care să nu poată fi înlăturată decât prin reluarea procesului penal.
Conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel desfiinţează sentinţa primei instanţe și dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiinţa instanţa despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.
Niciuna dintre ipotezele anterioare nu este incidenţă în speţă. Inculpatul a fost legal citat și a fost prezent, fiind audiat de către instanţa de fond, iar nulităţile prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nu se referă la cazul de faţă, care privește pronunţarea unei soluţii incompatibile cu regimul încheierilor de îndreptare de eroare materială. Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen, dispoziţiile referitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii și dispoziţiile referitoare la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, atunci când sunt obligatorii conform legii, precum și la întocmirea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori. Pronunţarea unei soluţii de achitare pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale nu face parte dintre nulităţile prevăzute în art. 197 C. proc. pen., astfel că, având în vedere efectul devolutiv al apelului, greșeala va fi îndreptată în rejudecarea de către instanţa în faţa căreia a fost criticată hotărârea respectivă, când vor fi analizate și celelalte critici formulate de către recurenţi.
Ca urmare a greșitei aplicări a legii, decizia instanţei de apel nu a soluţionat fondul cauzei, nu a existat o pronunţare asupra faptelor deduse judecăţii, curtea de apel rezumându-se la a trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond. În ipoteza lipsei unei hotărâri cu privire la acuzaţiile formulate împotriva inculpatului, caz reglementat în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte din actul de sesizare), soluţia prevăzută de Codul de procedură penală este cea de la art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei nr. 237/A din 6 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a casat decizia penală recurată și a trimis cauza la Curtea de Apel Galaţi pentru rejudecarea apelurilor declarate de procuror și inculpatul A.G.
Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. se abrogă.