Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului. Dobândirea calităţii de deputat în cursul judecării recursului
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Dispoziţii comune
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului
- dobândirea calităţii de deputat în cursul judecării recursului
C. proc. pen., art. 29 pct. 1 și pct. 2, art. 40 alin. (2)
Dobândirea calităţii de deputat în cursul judecării recursului declarat împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie în primă instanţă nu determină schimbarea competenţei de soluţionare a căii de atac, întrucât art. 29 pct. 1 C. proc. pen. stabilește competenţa după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie numai pentru judecata în primă instanţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu are, potrivit art. 29 pct. 2 C. proc. pen., competenţa de a judeca recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, iar dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. sunt incidente numai în cazul judecăţii în primă instanţă, iar nu și în cazul judecăţii în căile de atac.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3076 din 10 octombrie 2013
Prin sentinţa nr. 715 din 28 iunie 2012, Judecătoria Buzău, Secţia penală, în baza art. 248 - art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 248 - art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.T. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 248 - art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.S. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii M.A., M.T. și C.S., părţile responsabile civilmente E., S. și M. și partea vătămată G., recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploiești la 6 august 2012.
La termenul de judecată din 15 ianuarie 2013, apărătorul inculpatului M.A. a invocat excepţia necompetenţei instanţei după calitatea persoanei, întrucât inculpatul M.A. a dobândit calitatea de deputat în Parlamentul României, în urma alegerilor generale desfășurate la 9 decembrie 2012, depunând la dosar procesul-verbal privind rezultatul alegerilor și un extras al listei nominale a membrilor Parlamentului, competenţa aparţinând, în opinia acestuia, Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
Instanţa de prim control judiciar, soluţionând excepţia invocată, a apreciat incidente dispoziţiile art. 40 alin. (2) raportat la art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care a considerat-o întemeiată și a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, prin decizia penală nr. 37 din 15 ianuarie 2013.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.
La termenul de judecată din 10 octombrie 2013, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, din oficiu, a pus în discuţia părţilor competenţa funcţională a acestei instanţe în soluţionarea recursurilor declarate în cauză, în raport cu dispoziţiile art. 29 pct. 1 și 2 C. proc. pen., art. 40 alin. (2) C. proc. pen. și practica Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în materie.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată, pentru motivele care vor fi învederate, că în soluţionarea recursurilor declarate de către inculpaţii M.A., M.T. și C.S., de către părţile responsabile civilmente E., S. și M. și de către partea vătămată G., împotriva sentinţei penale nr. 715 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Buzău, competenţa aparţine Curţii de Apel Ploiești.
În procedura penală noţiunea de competenţa are două sensuri:
- prin competenţă se înţelege dreptul și obligaţia unui organ judiciar de a instrumenta o anumită cauză potrivit legii;
- prin competenţă se înţelege însușirea unei cauze penale de a fi instrumentată de un anumit organ judiciar.
Prin competenţă funcţională se înţelege acea formă de competenţă care stabilește sfera de atribuţii ce revine fiecărui organ judiciar penal, prin care acestea se disting în cadrul competenţei generale.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, având atribuţia principală de asigurare a interpretării și aplicării unitare a legii de către celelalte instanţe judecătorești, are următoarea competenţă funcţională:
- judecă în primă instanţă;
- judecă în recurs;
- judecă recursul în interesul legii;
- soluţionează conflictul de competenţă în cazurile în care Înalta Curte de Casaţie și Justiţie este instanţă superioară și comună instanţelor judecătorești aflate în conflict;
- rezolvă cazurile în care cursul justiţiei ar fi întrerupt, în faţa oricărei instanţe;
- soluţionează cereri de strămutare.
Conform art. 29 pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie judecă în primă instanţă: a) infracţiunile săvârșite de senatori, deputaţi și europarlamentari; b) infracţiunile săvârșite de membrii Guvernului; c) infracţiunile săvârșite de judecătorii Curţii Constituţionale; d) infracţiunile săvârșite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii; e) infracţiunile săvârșite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, precum și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie; f) infracţiunile săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori; g) alte cauze date prin lege în competenţa sa.
Așa cum se poate constata din analiza conţinutului dispoziţiilor legale, legiuitorul stabilește competenţa după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie numai atunci când judecă cauza în primă instanţă, menţionând, în mod expres, acest aspect.
Potrivit art. 29 pct. 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în primă instanţă, de curţile de apel și de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, precum și împotriva hotărârilor pronunţate, ca instanţă de apel, de curţile de apel.
Urmare a interpretării dispoziţiilor legale menţionate, reiese că Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu are competenţa judecării recursurilor declarate împotriva unor hotărâri pronunţate de judecătorie, ca instanţă de fond, iar din examinarea acelorași dispoziţii rezultă regula proximităţii instanţelor de control judiciar.
Or, în speţă, cauza a fost soluţionată în fond de judecătorie, potrivit competenţei materiale determinată de natura și gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploiești, instanţă competentă să-l soluţioneze. În momentul în care cauza se afla pe rolul instanţei de recurs (Curtea de Apel Ploiești), unul dintre inculpaţi a dobândit calitatea de deputat, motiv pentru care instanţa a apreciat că nu este competentă să-l soluţioneze, cauza fiind trimisă Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie spre soluţionarea recursurilor în raport cu dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în raport cu modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze competenţa de judecată în căile de atac (în care competenţa materială este stabilită în raport cu instanţa care a pronunţat hotărârea atacată și nu cu calitatea persoanei inculpatului), se constată că dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. (potrivit cărora dobândirea calităţii după săvârșirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.) sunt incidente numai în faţa instanţei de fond, nu și în căile de atac.
Având în vedere aceste considerente, precum și dispoziţiile privind regula proximităţii instanţelor de control judiciar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că prezentul recurs declarat în cauză trebuie soluţionat de Curtea de Apel Ploiești.
În acest sens este și practica Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, relevante fiind și decizia nr. 5142 din 31 octombrie 2007 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie și decizia nr. 1687 din 20 mai 2013 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
Apărătorii inculpaţilor au învederat instanţei existenţa în această situaţie a unui conflict negativ de competenţă între Înalta Curte de Casaţie și Justiţie și instanţa inferioară, Curtea de Apel Ploiești.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie consideră nefondată susţinerea, întrucât între Înalta Curte de Casaţie și Justiţie și instanţele judecătorești ce-i sunt ierarhic inferioare nu există conflict negativ de competenţă, acestea din urmă având obligaţia de a judeca acele cauze ce li s-au trimis spre soluţionare de către instanţa supremă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a trimis cauza privind soluţionarea recursurilor formulate de inculpaţii M.A., M.T. și C.S., de părţile responsabile civilmente E., S. și M. și de partea vătămată G., împotriva sentinţei penale nr. 715 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Buzău, la Curtea de Apel Ploiești.