Executarea sancţiunilor pecuniare. Infracţiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancţiunilor pecuniare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- executarea sancţiunilor pecuniare
Legea nr. 302/2004, art. 234 alin. (2)
Instanţa competentă să execute hotărârea pronunţată într-un stat membru al Uniunii Europene prin care s-a aplicat o sancţiune pecuniară pentru infracţiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri, în procedura prevăzută în Secţiunea a 4-a a Capitolului II din Titlul VII al Legii nr. 302/2004 - care cuprinde „dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancţiunilor pecuniare” -, este tribunalul, în conformitate cu art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., întrucât legea specială privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală nu include, în Secţiunea a 4-a a Capitolului II din Titlul VII, norme derogatorii de competenţă, ci prevede în art. 234 alin. (2) că autorităţile române competente să execute o hotărâre sunt instanţele judecătorești și, prin urmare, devin aplicabile regulile generale de competenţă stabilite în Codul de procedură penală.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 159 din 7 februarie 2013
Prin cererea înregistrată la 14 mai 2012 la Judecătoria Urziceni, Judecătoria de primă instanţă Schwetzingen, Germania a solicitat recunoașterea și executarea deciziei nr. 2 Cs823 Js 19469/11 din 3 august 2011, definitivă la data de 19 august 2011 privind pe condamnatul S.Ș., reţinându-se că la data de 14 iulie 2011, pe autostrada federală B., la benzinăria și parcarea H., intimatul a avut asupra sa conștient și voit 0,65 g de amestec de amfetamină, fără a avea permisul necesar pentru deţinerea și întrebuinţarea substanţelor narcotice.
Judecătoria Urziceni, prin sentinţa penală nr. 171 din 28 mai 2012, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Ialomiţa, reţinând că în art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. se prevede că infracţiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri se judecă în primă instanţă de tribunal, iar potrivit dispoziţiilor art. 418 C. proc. pen., hotărârea instanţei penale se pune în executare de către prima instanţă de judecată.
Prin sentinţa penală nr. 314/F din 28 septembrie 2012, Tribunalul Ialomiţa, în temeiul art. 42 C. proc. pen., a declinat competenţa soluţionării cauzei privind recunoașterea și punerea în executare a hotărârii penale străine, privind pe condamnatul S.Ș., în favoarea Curţii de Apel București, constatând că în cauză competenţa de judecată aparţine acesteia, în temeiul art. 132 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Prin sentinţa penală nr. 437 din 2 noiembrie 2012, Curtea de Apel București a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel București invocată de procuror.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind recunoașterea și punerea în executare a deciziei nr. 2 Cs823 Js 19469/11 din 3 august 2011, definitivă la data de 19 august 2011 pronunţată de Judecătoria de primă instanţă Schwetzingen, Germania, referitoare la condamnatul S.Ș., domiciliat în judeţul Ialomiţa, în favoarea Tribunalului Ialomiţa.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă și a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reţinut că, potrivit art. 233 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, „în sensul prezentei secţiuni, prin hotărâre se înţelege o hotărâre definitivă prin care s-a aplicat o pedeapsă pecuniară”, cum este cazul în speţă, „dacă hotărârea a fost luată de o instanţă judecătorească din statul emitent referitor la o infracţiune prevăzută de legea penală a statului emitent”, în speţă fiind vorba despre infracţiunea de deţinere ilegală de substanţe narcotice, iar art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. prevede că infracţiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri se judecă în primă instanţă de tribunal, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând Tribunalului Ialomiţa.
Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că prin decizia pronunţată de Judecătoria de primă instanţă Schwetzingen, Germania, intimatul S.Ș. a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuantum de 250 euro, fiind obligat și Ia plata sumei de 60 euro cu titlu de cheltuieli judiciare, pe motiv că la data de 14 iulie 2011 pe autostrada federală B., la benzinăria și parcarea H., a avut asupra sa conștient și voit 0,65 g de amestec de amfetamină, fără a avea permisul necesar pentru deţinerea și întrebuinţarea substanţelor narcotice.
Art. 233 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, definește „pedeapsa pecuniară” ca fiind, între altele, „obligaţia de a plăti o sumă de bani drept condamnare pentru o infracţiune, pronunţată printr-o hotărâre”, aceasta fiind situaţia în cazul cererii privind pe intimatul S.Ș.
În aceeași succesiune juridică, se reţine că, în art. 234 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, se prevede faptul că autorităţile române competente să execute o hotărâre sunt instanţele judecătorești, fără ca textul menţionat să atribuie competenţa unei instanţe specifice (judecătorie, tribunal sau curte de apel).
Dispoziţiile art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. prevăd că infracţiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri se judecă în prima instanţă de tribunal.
Totodată, conform prevederilor art. 418 C. proc. pen., hotărârea instanţei penale se pune în executare de către prima instanţă de judecată.
Așa fiind, faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.