Ordin de indisponibilizare. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- ordin de indisponibilizare
Legea nr. 302/2004, art. 222
În conformitate cu dispoziţiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în cursul judecăţii, ordinul de indisponibilizare se execută de tribunalul în a cărui circumscripţie se află bunul sau bunurile pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare. Numai în cazul în care ordinul de indisponibilizare se referă la mai multe bunuri aflate în circumscripţia a două sau mai multe tribunale, competenţa de a executa ordinul de indisponibilizare revine, în cursul judecăţii, potrivit art. 222 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Tribunalului București.
Dacă ordinul de indisponibilizare a fost emis, pe numele unei persoane, pentru mai multe bunuri imobile aflate în circumscripţia unui tribunal și pentru un cont bancar deschis în circumscripţia aceluiași tribunal, faptul că ordinul de indisponibilizare se referă și la un autoturism aparţinând persoanei indicate în ordin, autoturism care se poate afla oriunde pe teritoriul statului român în funcţie de deplasările efectuate de către aceasta, nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 222 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 201 din 18 februarie 2013
La data de 13 februarie 2013, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, a fost sesizată de Tribunalul București, Secţia I penală, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între această instanţă și Tribunalul Maramureș.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin sentinţa penală nr. 1 din 4 ianuarie 2013, Tribunalul Maramureș și-a declinat, în baza art. 42 C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei penale privind cererea de comisie rogatorie formulată de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda având ca obiect indisponibilizarea unor bunuri, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Maramureș a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, ordinul de indisponibilizare se execută de către parchetul de pe lângă tribunal, în faza de urmărire penală, și de tribunal, în cursul judecăţii, în a căror circumscripţie se află bunul pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare.
S-a mai reţinut că alin. (3) al art. 222 din legea specială prevede că în cazul în care ordinul de indisponibilizare se referă la mai multe bunuri aflate în circumscripţia teritorială a două sau mai multe autorităţi judiciare române, competenţa de a recunoaște și executa ordinul de indisponibilizare revine, în funcţie de faza procesuală, Parchetului de pe lângă Tribunalul București sau Tribunalului București.
Tribunalul Maramureș a reţinut că, în cuprinsul cererii formulate de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda, se menţionează printre bunurile a căror indisponibilizare se solicită și un cont bancar deschis la Banca I. din București, astfel că, prevederile legale menţionate nefăcând distincţie între bunurile mobile și imobile, competent să soluţioneze cererea de recunoaștere și executare a ordinului de indisponibilizare a bunurilor este Tribunalul București.
Prin sentinţa nr. 82/F din 1 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul București, Secţia I penală, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului București și, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. raportat la 222 alin. (2) Legea nr. 302/2004, republicată, a fost declinată în favoarea Tribunalului Maramureș competenţa de soluţionare a cererii de recunoaștere și executare a ordinului de indisponibilizare emis de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda.
Potrivit art. 43 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă și a sesizat Înalta Curte de Casaţie și Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reţinut că ordinul de indisponibilizare emis de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda vizează o serie de bunuri mobile și imobile aparţinând numitei T.A., soţia lui T.C., acesta din urmă fiind condamnat de autorităţile judiciare olandeze la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru infracţiuni de fals și trafic de droguri.
În cuprinsul ordinului sunt enumerate bunurile identificate de autorităţile olandeze ca aparţinând numitei T.A. (marea majoritate a acestora fiind bunuri imobile aflate în Municipiul Baia Mare), între care sunt menţionate două conturi bancare - unul la Banca R., fără menţionarea sucursalei, iar altul, deschis la Banca I. din București.
Deoarece exista posibilitatea ca menţiunea „un cont bancar deschis la Banca I. din București” din cuprinsul ordinului de indisponibilizare să nu vizeze efectiv locul unde a fost deschis contul respectiv, ci doar să indice faptul că acest cont este deschis la filiala din România a Băncii I. (al cărei sediu central, ca în cazul majorităţii filialelor din România ale unor bănci străine, se află în București), Tribunalul București a efectuat verificări în acest sens.
Astfel, a constatat că numita T.A. nu a deţinut niciun cont deschis la Banca I. până la data de 21 ianuarie 2013, iar celălalt cont bancar menţionat în ordinul de indisponibilizare - deschis la Banca R. - este deschis la Sucursala Baia Mare a unităţii bancare menţionate.
Având în vedere că toate bunurile menţionate în cuprinsul ordinului de indisponibilizare - cu excepţia contului de la Banca I., care nu există și a autoturismului T., care se poate afla oriunde pe teritoriul ţării sau în străinătate, în funcţie de deplasările numitei T.A. - sunt plasate în circumscripţia teritorială a Tribunalului Maramureș, a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de comisie rogatorie, conform dispoziţiilor art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În consecinţă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului București și a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Maramureș.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul București și Tribunalul Maramureș, în conformitate cu prevederile art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Maramureș, pentru următoarele considerente:
Din interpretarea dispoziţiilor art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, rezultă că ordinul de indisponibilizare se execută de către parchetul de pe lângă tribunal, în faza de urmărire penală, și de tribunal, în cursul judecăţii, în a căror circumscripţie se află bunul pentru care a fost emis ordinul de indisponibilizare.
În cauză, Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda a solicitat prin comisie rogatorie internaţională recunoașterea și executarea ordinului de indisponibilizare a mai multor bunuri imobile și mobile aparţinând lui T.A., soţia lui T.C., care a fost condamnat de autorităţile olandeze la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru infracţiunile de fals și trafic de droguri, bunurile imobile fiind situate pe raza Municipiului Baia Mare, iar cele două conturi bancare fiind deschise la Banca R. și, respectiv, la Banca I. din București.
Verificările efectuate de către Tribunalul București au relevat faptul că numita T.A. nu a deţinut niciun cont la Banca I. din București, iar contul de la Banca R. menţionat în ordinul de indisponibilizare este deschis la Sucursala Baia Mare.
Prin urmare, toate bunurile pentru care autorităţile judiciare olandeze au solicitat indisponibilizarea se află în raza de competenţă a Tribunalului Maramureș astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 222 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, competenţa de a recunoaște și executa ordinul de indisponibilizare revine acestei instanţe. Faptul că autoturismul marca T. se poate afla oriunde pe teritoriul statului român în funcţie de deplasările efectuate de către numita T.A. nu atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 222 alin. (3) din legea specială.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 222 alin. (2) Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea de recunoaștere și executare a ordinului de indisponibilizare a unor bunuri emis de Parchetul Arondismentului Almelo din Olanda, în favoarea Tribunalului Maramureș, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.