Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului. Faptă având legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Dispoziţii comune
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului
- faptă având legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului
C. proc. pen., art. 29 pct. 1 lit. e), art. 40 alin. (1) lit. a), art. 1491 alin. (2)
Competenţa de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, conform art. 1491 alin. (2) C. proc. pen., îi revine Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, în temeiul art. 29 pct. 1 lit. e) și art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cazul în care inculpatul avea la data săvârșirii faptei calitatea de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, iar fapta are legătură cu urmărirea penale efectuată de către inculpat în dosare ale acestei structuri specializate, chiar dacă, după săvârșirea faptei, inculpatul nu mai are calitatea de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ci calitatea de procuror la parchetul de pe lângă judecătorie.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea penală nr. 3625 din 19 noiembrie 2013
Prin încheierea camerei de consiliu din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului M.G., procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie.
În temeiul art. 1451 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 zile faţă de inculpat, de la data de 14 noiembrie 2013 la 13 decembrie 2013.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpatul M.G. a fost obligat să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, secţia de poliţie în circumscripţia căreia locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
d) să nu deţină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. referitoare la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive, în situaţia în care nu va respecta măsurile și obligaţiile impuse de instanţă.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.G., dacă nu este reţinut ori arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie invocând necompetenţa materială a Curţii de Apel București în soluţionarea propunerii parchetului, competenţă ce ar fi aparţinut Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine următoarele:
Faţă de inculpatul de inculpatul M.G., procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, s-a pus în mișcare acţiunea penală sub aspectul săvârșirii infracţiunilor prevăzute în art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. și art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în fapt reţinându-se că, în perioada 2012 - 2013, acesta, în calitate de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, învestit cu soluţionarea a două dosare, nu și-a îndeplinit atribuţiile de serviciu referitoare la activitatea de urmărire penală în cele două dosare și a cauzat o vătămare a intereselor legale ale mai multor persoane, asigurându-și implicit un avantaj patrimonial în cuantum total de 406.753 lei, 6.530 euro, 121 USD și 30 lire sterline, reprezentând sume de bani și contravaloarea unor bijuterii. Astfel, inculpatul nu a luat măsurile legale privind dispunerea măsurilor asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asupra unor sume de bani și bijuterii ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate la domiciliile persoanelor cercetate și nu a consemnat pe numele acestora sumele ridicate la percheziţii, sume pe care Ie-a folosit creându-și un avantaj patrimonial, după cum urmează: în cea ce privește pe numitul S.R., suma de 336.236 lei, 2.380 euro, 121 USD și 30 lire sterline; pe numitul D.F., suma de 2.900 lei; pe societatea R., suma de 14.283 lei; pe numitul M.S. suma de 900 lei; pe numitul C.S., suma de 7.616 lei; pe numitul M.Ș., suma de 2.165 lei; pe numitul U.G., bijuterii în valoare de 36.000 lei; pe numitul G.G., suma de 4.150 euro și 2.080 lei; pe numitul M.G., suma de 723 lei și pe numitul O.C., suma de 3.850 lei.
Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine că, prin Ordinul nr. 1716 din 31 octombrie 2011 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, inculpatul a fost numit în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, începând cu data de 1 ianuarie 2012 și că a funcţionat în cadrul acestei direcţii până la data de 1 noiembrie 2013, când, prin Ordinul nr. 2187 din 1 noiembrie 2013 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, s-a dispus încetarea activităţii și revenirea acestuia la parchetul de pe lângă judecătorie.
Conform art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, ca structură specializată în combaterea criminalităţii organizate și terorismului, iar potrivit alin. (111) al aceluiași articol, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuţie și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfășurării activităţii în cadrul acestei direcţii.
Ca atare, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în perioada 1 ianuarie 2012 - 1 noiembrie 2013, inculpatul a deţinut gradul profesional corespunzător Parchetului pe de lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, funcţionând în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Buzău.
Potrivit art. 1491 alin. (2) C. proc. pen., competenţa de a soluţiona propunerea de arestare preventivă aparţine instanţei căreia i-ar reveni competenţa, potrivit legii, să judece cauza în fond. Totodată, conform prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) C proc. pen., atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului.
În prezenta cauză, faptele reţinute în sarcina inculpatului M.G. au legătură cu atribuţiile de serviciu în calitatea sa de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că împrejurarea că în prezent acesta este procuror la parchetul de pe lângă judecătorie nu determină, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, schimbarea competenţei de soluţionare a cauzei, aceasta aparţinând, conform art. 29 pct. 1 lit. e) teza a II-a C. proc. pen., Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
Ca atare, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată întemeiate criticile formulate de către parchet, Curtea de apel București nefiind competentă, după calitatea persoanei, să soluţioneze propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
În raport cu considerentele anterioare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, a casat încheierea atacată și a trimis Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, spre competentă soluţionare, propunerea de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul M.G.