Revizuire. Hotărâre pronunţată în primă instanţă de judecătorie. Căi de atac. Instanţa competentă. Art. 407 C. proc. pen.
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- revizuire
- hotărâre pronunţată în primă instanţă de judecătorie
C. proc. pen., art. 407
După intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, prevederile art. 407 C. proc. pen. - potrivit cărora sentinţele instanţei de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului - se raportează la noile dispoziţii privind căile de atac cuprinse în Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.
În consecinţă, sentinţele pronunţate în primă instanţă de judecătorii, prin care se soluţionează cereri de revizuire, sunt supuse numai recursului, care se judecă de către curţile de apel, conform art. 281 pct. 3 C. proc. pen., chiar dacă sentinţele la care se referă revizuirea, pronunţate în primă instanţă de judecătorii, erau supuse, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, atât căii de atac a apelului, cât și căii de atac a recursului.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 123 din 25 ianuarie 2012
I. 1. Prin sentinţa penală nr. 52 din 21 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Adjud, s-a respins, ca nefondată, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de petenţii T.N., A.N. și C.N.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 39 din 9 februarie 2009 a Judecătoriei Adjud s-a dispus condamnarea inculpatului T.N. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracţiunile de furt de arbori și tăiere ilegală de arbori, prevăzute în art. 98 alin. (1), (3) și (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) și c) din Legea nr. 26/1996 și art. 32 alin. (1), (3) și (4) lit. a) și c) din O. G. nr. 96/1998, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului C.N. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru infracţiunile de furt de arbori și tăiere ilegală de arbori, prevăzute în art. 98 alin. (1), (3) și (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) și c) din Legea nr. 26/1996 și art. 32 alin. (1), (3) și (4) lit. a) și c) din O. G. nr. 96/1998 și condamnarea inculpatului A.N. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru infracţiunile de furt de arbori și tăiere ilegală de arbori, prevăzute în art. 98 alin. (1), (3) și (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) și c) din Legea nr. 26/1996 și art. 32 alin. (1), (3) și (4) lit. a) și c) din O. G. nr. 96/1998.
2. Împotriva acestei soluţii au declarat apel cei trei inculpaţi, cale de atac care a fost admisă prin decizia penală nr. 201 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Vrancea, fiind desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, cu privire la conţinutul pedepsei accesorii, menţinându-se restul dispoziţiilor.
3. Și împotriva acestei decizii, inculpaţii au formulat recursuri, care, prin decizia penală nr. 54/R din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, au fost respinse, ca nefondate.
II.1. La data de 29 ianuarie 2010, condamnaţii T.N., C.N. și A.N. au formulat cerere scrisă de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 39 din 9 februarie 2009.
Referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud a fost înaintat instanţei la data de 8 decembrie 2010.
Prin sentinţa penală nr. 52 din 21 februarie 2011 a Judecătoriei Adjud s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.
2. Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul T.N.
Curtea de Apel Galaţi, sesizată cu soluţionarea recursului, prin decizia penală nr. 127/A din 13 mai 2011, recalificând calea de atac din recurs în apel, și-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Vrancea.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 407 C. proc. pen. - potrivit cărora sentinţele date în baza art. 403 alin. (3) și art. 406 alin. (1) C. proc. pen. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului -, precum și ale art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, în conformitate cu care hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Revizuirea fiind o cale de atac, în opinia curţii de apel, sentinţele pronunţate în legătură cu hotărâri pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege la momentul începerii judecării iniţiale a fondului cauzei.
3. Învestit în acest mod cu soluţionarea apelului, Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr. 140 din 3 octombrie 2011, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă și a sesizat Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a decide în acest sens, Tribunalul Vrancea a reţinut, contrar opiniei exprimată de Curtea de Apel Galaţi, că textul art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 nu este aplicabil cererilor de revizuire soluţionate după intrarea în vigoare a legii. Aceasta întrucât, dacă s-ar admite incidenţa acestui text de lege și asupra hotărârilor pronunţate după momentul intrării în vigoare a noilor norme de procedură privind căile de atac și competenţă, s-ar înfrânge normele prevăzute în art. 281 pct. 3 C. proc. pen., art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 27 C. proc. pen., ce reglementează competenţa după materie a instanţelor judecătorești.
Dispoziţiile alin. (1) ale art. XXIV din Legea nr. 202/2010 se referă la cauzele care nu au trecut prin ciclul procesual complet, respectiv pentru care hotărârea nu este definitivă la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar nu la cele pentru care hotărârile sunt definitive și executate sau susceptibile de executare. Normele prevăzute în art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 sunt tranzitorii și nu își pot întinde efectele și asupra hotărârilor definitive la data intrării în vigoare a noilor reguli de competenţă.
De asemenea, dacă s-ar considera aplicabile dispoziţiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 și în cazul cererilor de revizuire formulate după intrarea în vigoare a noilor reguli de competenţă, în caz de admitere a revizuirii și al rejudecării în fond a cauzei supusă revizuirii, hotărârea astfel pronunţată în rejudecare, după opinia exprimată de curtea de apel, ar trebui să fie supusă acelorași căi de atac ca și în primul ciclu procesual, ceea ce ar contraveni noilor norme de competenţă, precum și regulii impusă de alin. (3) al art. XXIV din Legea nr. 202/2010.
III. Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, asupra conflictului negativ de competenţă, constată că, în speţă, este competentă să soluţioneze cauza Curtea de Apel Galaţi, ca instanţă de recurs.
Aceasta, întrucât prin art. XVIII pct. 4 din Legea nr. 202/2010 a fost abrogat pct. 2 al art. 27 C. proc. pen., care prevedea competenţa de judecată a tribunalului, ca instanţă de apel, împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
Prin același act normativ, respectiv Legea nr. 202/2010, s-a stabilit competenţa curţii de apel în judecarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, stabilindu-se și că tribunalul, ca instanţă de recurs, judecă doar recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mișcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, avându-se în vedere și obiectul prezentei cauze, rezultă că sentinţa penală nr. 52 din 21 februarie 2011 a Judecătoriei Adjud poate fi atacată doar cu recurs, iar competenţa de soluţionare a acestuia revine Curţii de Apel Galaţi.
Totodată, se constată că nu se încalcă dispoziţiile art. 407 C. proc. pen. în raport cu noile dispoziţii procedurale, de imediată aplicare, iar conform art. 281 pct. 2 C. proc. pen., curtea de apel judecă doar apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de tribunale, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că prima instanţă - Judecătoria Adjud - a fost învestită de parchet prin trimiterea referatului cuprinzând rezultatul actelor de cercetare, prevăzut în art. 399 C. proc. pen., la data de 8 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, deci nu se poate susţine că suntem în situaţia prevăzută în alin. (2) teza I a art. XXIV din această lege, respectiv a unui proces în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, ci a tezei a ll-a, referitoare la cauzele cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a acestei legi, cărora li se aplică dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor din Codul de procedură penală republicat, cu modificările și completările ulterioare, aduse inclusiv prin Legea nr. 202/2010, mai exact dispoziţiile art. 281 pct. 3 C. proc. pen.
Interpretarea dată de Curtea de Apel Galaţi, în sensul că „sentinţele pronunţate în legătură cu hotărâri pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege la momentul începerii judecării iniţiale a fondului cauzei”, este extensivă și contravine scopului avut în vedere la adoptarea Legii nr. 202/2010, respectiv accelerarea soluţionării proceselor.
În consecinţă, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 5 lit. a) din același cod, a stabilit competenţa de soluţionare a recursului privind pe revizuientul T.N. în favoarea Curţii de Apel Galaţi, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.
Notă: Atât Legea nr. 26/1996, cât și Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 au fost abrogate prin Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, infracţiunile la care se face referire în încheierea nr. 123 din 25 ianuarie 2012 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie fiind prevăzute în art. 108 și art. 110 din Legea nr. 46/2008.