Încheiere prin care judecătoria a dispus suspendarea judecăţii în caz de extrădare activă. Recurs. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Dispoziţii generale
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- încheiere prin care judecătoria a dispus suspendarea judecăţii în caz de extrădare activă
C. proc. pen., art. 281 pct. 3, art. 3031
În conformitate cu art. 281 pct. 3 C. proc. pen., curtea de apel este instanţa competentă să judece recursul împotriva încheierii prin care judecătoria a dispus suspendarea judecăţii în caz de extrădare activă, în temeiul art. 3031 C. proc. pen., întrucât recursul împotriva încheierii prin care judecătoria dispune suspendarea judecăţii în caz de extrădare activă nu este dat, printr-o dispoziţie legală, în competenţa tribunalului.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 289 din 21 februarie 2012
La 16 noiembrie 2011, Tribunalul București, Secţia I penală, având de soluţionat recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii de ședinţă din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 București, din oficiu a pus în discuţia părţilor competenţa de soluţionare a cauzei, apreciind că în raport cu dispoziţiile art. 281 pct. 3 C. proc. pen. competenţa de soluţionare revine curţii de apel.
Ca atare, prin decizia nr. 1327 din 16 noiembrie 2011, Tribunalul București, Secţia I penală, a admis excepţia necompetenţei invocată de instanţă din oficiu și a declinat în favoarea curţii de apel competenţa de soluţionare a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
Curtea de Apel București, Secţia a ll-a penală, învestită cu soluţionarea acestui recurs, prin decizia nr. 2534 din 16 decembrie 2011, a decis declinarea competenţei la Tribunalul București și, constatând conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.
S-a reţinut de această instanţă că, competenţa de soluţionare a recursului declarat de parchet revine Tribunalului București, întrucât încheierea recurată s-a dispus conform dispoziţiilor art. 3031 C. proc. pen., text de lege ce prevede expres calea de atac a recursului, situaţie în care, potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (2) combinat cu art. 27 pct. 3 C. proc. pen., tribunalul are competenţa soluţionării recursului.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, analizând actele dosarului, constată că, potrivit art. 281 pct. 3 C. proc. pen., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs, recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum și în alte cauze anume prevăzute de lege.
Cum recursul împotriva încheierii dată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, nu este dat în mod expres în competenţa tribunalului, competenţa revine curţii de apel, ca instanţă cu plenitudine de competenţă în această materie.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii de ședinţă din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 București în favoarea Curţii de Apel București, trimiţând dosarul acestei instanţe.