Recunoașterea hotărârilor penale străine. Recunoașterea pe cale incidentală
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Recunoașterea hotărârilor penale străine
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recunoașterea hotărârilor penale străine
- recunoașterea pe cale incidentală
Legea nr. 302/2004, art. 134
C. proc. pen., art. 449
În conformitate cu dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 302/2004 și cu Decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, recunoașterea unei hotărâri penale străine se poate face pe cale incidentală, de către instanţa sesizată cu o cerere de modificare a pedepsei, formulată în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În acest caz, dacă persoana condamnată se află în stare de deţinere, recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii penale străine se face de instanţa corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 1402 din 22 octombrie 2012
Prin sentinţa penală nr. 373 din 17 mai 2012, Tribunalul Argeș a admis excepţia necompetenţei materiale, iar în baza art. 42 și art. 39 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de condamnatul C.F. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că la data de 26 martie 2012 pe rolul Tribunalului Argeș a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de condamnatul C.F. împotriva sentinţei penale nr. 1140 din 25 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 1587 din 10 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel București și a mandatului de executare a pedepsei.
Petentul a solicitat ca, în baza dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. d), art. 130 și art. 133 din Legea nr. 302/2004, să se recunoască hotărârea penală de condamnare pronunţată de către instanţele de judecată din Montreal - Canada, iar în baza dispoziţiilor art. 88, art. 89 C. pen., art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., să se dispună computarea pedepsei de un an și 6 luni executată în Canada, din pedeapsa de 12 ani și 6 luni în a cărei executare se află.
În fapt, petentul a arătat că se află în executarea unei pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1140 din 25 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 1587 din 10 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel București. Petentul a mai arătat că pedeapsa aplicată de instanţele canadiene este concurentă cu cea aplicată de instanţele române și că la pronunţarea sentinţei penale a Tribunalului București nu s-a avut în vedere acest lucru și nu s-a dispus computarea pedepsei executate în Canada.
S-a reţinut că, deși petentul și-a intitulat cererea sa drept contestaţie la executare, din conţinutul acesteia rezultă că ceea ce dorește, în primul rând, condamnatul este recunoașterea hotărârii autorităţilor canadiene. De asemenea, s-a reţinut că fiind vorba de o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunţate de autorităţile judiciare străine competenţa aparţine, așa cum o arătă dispoziţiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială se află condamnatul care, în speţa de faţă, este Judecătoria Sectorului 2 București, conform informaţiilor furnizate de petent în ceea ce privește domiciliul.
Prin sentinţa penală nr. 649 din 17 iulie 2012, Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 449 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de contopire formulată de petentul-condamnat C.F. în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflict negativ de competenţă și a sesizat Înalta Curte de Casaţie și Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict de competenţă.
Analizând excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea formulată, petentul C.F. a solicitat contopirea pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1140 din 25 septembrie 2008 de către Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 1587 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel București, cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare la care petentul a fost condamnat de instanţa judecătorească din Montreal - Canada și pe care a executat-o în aceeași ţară.
S-a reţinut că petentul a mai solicitat, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. d), art. 130 și art. 133 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea hotărârii de condamnare pronunţată de instanţa judecătorească din Canada.
Judecătoria Sectorului 2 București a apreciat că cererea principală formulată de petent are ca obiect contopirea celor două pedepse, iar, pe cale incidentală, instanţa învestită cu soluţionarea acestei cereri trebuie să dispună și recunoașterea hotărârii pronunţată de instanţa judecătorească din Canada.
Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că Tribunalul Argeș este instanţa competentă să soluţioneze cererea formulată de condamnatul C.F.
Instanţa reţine că cererea principală formulată de condamnat are ca obiect contopirea pedepselor, iar, pe cale incidentală, instanţa învestită cu soluţionarea acestei cereri este competentă să dispună și asupra recunoașterii hotărârii autorităţilor canadiene.
Potrivit dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea hotărârilor penale pronunţate de instanţele judecătorești din străinătate sau a altor acte judiciare străine se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către instanţa de judecată în faţa căreia cauza este pendinte, iar potrivit dispoziţiilor art. 133 din același act normativ, recunoașterea unor astfel de hotărâri se poate face și pe cale principală, de către instanţa de judecată sesizată în acest scop de către condamnat.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că în cauză ne aflăm în situaţia reglementată în art. 134 din Legea nr. 302/2004, întrucât obiectul principal al cererii formulate de petent îl reprezintă contopirea celor două pedepse, recunoașterea hotărârii pronunţată de instanţa judecătorească din Canada fiind o cerere ce trebuie soluţionată de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de contopire, pe cale incidentală.
În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 9 din 15 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în recurs în interesul legii, în care se arată că actuala reglementare a art. 134 din Legea nr. 302/2004 prevede că recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine se face de instanţa de judecată în faţa căreia cauza este pendinte, fără nicio distincţie cu privire la obiectul cauzei supuse examinării. Or, într-o astfel de redactare ermetică se impune în mod vădit a se interpreta textul în sensul că legiuitorul a voit a se înţelege prin cauză pendinte orice dosar penal aflat în una dintre cele 3 faze procesuale de bază, indiferent dacă se referă doar la situaţii ce impun modificarea pedepsei intervenite la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei.
De aceea orice cerere de modificare a pedepselor întemeiată pe dispoziţiile art. 449 C. proc. pen., precum și contestaţia la executare reglementată în art. 461 C. proc. pen., întrunesc trăsăturile unui proces penal în curs, în accepţiunea prevederilor art. 134 din Legea nr. 302/2004, susceptibile să le dea atribut de cauze pendinte în faţa instanţei de judecată căreia îi revine competenţa să le soluţioneze.
Potrivit art. 449 C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă în cursul executării pedepsei se constată existenţa concursului de infracţiuni.
Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Având în vedere că petentul se află în stare de deţinere, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 449 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., care reglementează competenţa de soluţionare a unor astfel de cereri în favoarea instanţei corespunzătoare instanţei de executare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul C.F. în favoarea Tribunalului Argeș, instanţă în a cărei circumscripţie se află Penitenciarul Colibași, locul unde este încarcerat condamnatul, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.