Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen. Decizie prin care se soluţionează recursul împotriva încheierilor privind măsurile preventive
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestaţia în anulare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- contestaţie în anulare
C. proc. pen., art. 386 lit. a)
Contestaţia în anulare formulată în baza dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva deciziei prin care s-a soluţionat recursul contra încheierii de admitere a cererii inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, este neîntemeiată, dacă la dosar există atât citaţiile pentru termenul la care s-a judecat recursul, cât și dovada trimiterii acestora prin fax și, deși la dosar nu există procesele-verbale de primire a citaţiilor, avocatul ales al inculpaţilor a învederat instanţei că inculpaţii au cunoștinţă de termenul fixat pentru judecarea recursului și solicită judecarea recursului în lipsa acestora, dispoziţiile art. 38511 alin. (3) C. proc. pen. permiţând instanţei soluţionarea recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive în lipsa inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 488 din 21 februarie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie sub nr. 1136/1/2012, petenţii D.l., S.M. și I.D. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 310 din 2 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
În motivarea cererii se arată că cei trei contestatori nu au fost citaţi legal pentru termenul de judecată din 2 februarie 2012, când s-a soluţionat recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba lulia, declarat împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, nefiind expediate citaţiile și neexistând restituirea proceselor-verbale cu semnăturile lor de luare la cunoștinţă.
Contestatorii au solicitat admiterea în principiu, desfiinţarea deciziei atacate și rejudecarea recursului.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a dispus atașarea dosarului în care s-a pronunţat decizia penală nr. 310 din 2 februarie 2012.
La termenul de judecată din 16 februarie 2012 instanţa a pus în discuţia părţilor admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, iar în baza dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, respectiv cerea contestatorilor privește o hotărâre penală definitivă pronunţată de instanţa de recurs, este făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat de către contestatori se regăsește în cazul prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen. și este introdusă de persoane care au calitatea cerută de lege, a dispus admiterea acesteia în principiu și a fixat termen de judecată la 21 februarie 2012 pentru soluţionarea în fond a contestaţiei.
Analizând pe fond contestaţia în anulare formulată de inculpaţii contestatori D.I., S.M. și I.D., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie o consideră nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., partea poate face contestaţie în anulare când procedura de citare a acesteia pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
În vederea garantării participării părţilor la procesul penal, legea reglementează procedura de citare a acestora în faţa primei instanţe, în faţa instanţei de apel, în faţa instanţei de recurs și, în anumite condiţii, în unele căi extraordinare de atac. Mijlocul legal prin care se realizează chemarea părţilor este citarea, care, potrivit legii, trebuie să respecte anumite condiţii procedurale.
Contestatorii din prezenta cauză au invocat faptul că nu au fost emise citaţiile pentru termenul de judecată din data de 2 februarie 2012, când a fost soluţionat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care a fost admisă cererea inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Or, așa cum rezultă din analiza conţinutului actelor dosarului, inculpaţii au fost citaţi pentru termenul din 2 februarie 2012, citaţiile fiind emise și existente în dosar, ca de altfel și dovada trimiterii acestora prin fax.
Mai mult, din practicaua deciziei penale nr. 310 din 2 februarie 2012 rezultă că apărătorul ales al inculpaţilor, avocatul C.V., a învederat instanţei că „inculpaţii au cunoștinţă de termenul fixat pentru judecarea recursului și au solicitat să nu fie aduși, având în vedere condiţiile atmosferice”. Or, în condiţiile în care apărătorul ales al inculpaţilor solicită judecarea cauzei în lipsa acestora, instanţa de judecată, în mod corect, prin raportare la dispoziţiile art. 291 alin. (2) C. proc. pen. și art. 38511 alin. (3) C. proc. pen., a soluţionat cauza în lipsa inculpaţilor, prezenţa apărătorului lor ales fiind o garanţie a faptului că aceștia aveau cunoștinţă de proces, citaţiile emise de către instanţă ajungând la locul de deţinere al acestora, însă, așa cum a învederat apărătorul inculpaţilor, aceștia nu au dorit să fie prezenţi în faţa instanţei, datorită condiţiilor atmosferice, ce îngreunau transportul lor de la Alba Iulia la București.
Atâta timp cât inculpaţii au fost citaţi pentru termenul din 2 februarie 2012 (există la dosar citaţii emise și transmise) și reprezentaţi de apărătorul ales, care a pus concluzii în numele acestora, invocând în mod expres și faptul că aceștia nu doresc să se prezinte în faţa instanţei (deși nu există la dosar procesul-verbal de primire a citaţiei, menţiunile făcute de apărătorul ales al inculpaţilor acoperă această lipsă, dovedind că aceștia au fost încunoștinţaţi), precum și existenţa dispoziţiilor art. 38511 alin. (3) C. proc. pen., care permit soluţionarea recursului împotriva încheierilor vizând măsurile preventive în lipsa inculpatului aflat în stare de deţinere, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază contestaţia în anulare ca fiind nefondată.
Măsura arestării preventive a inculpatului, inclusiv soluţionarea diferitelor cereri în această materie, constituie un aspect accesoriu fondului cauzei penale, ceea ce a justificat excepţia de la prezenţa inculpatului aflat în stare de arest, în art. 38511 alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, o dispoziţie legală stabilită în favoarea inculpatului, cum ar fi prezenţa la judecarea recursului, nu se poate transforma într-una contrară acestuia.
Așa cum s-a subliniat mai sus, instanţa, ca o garanţie a respectării drepturilor inculpaţilor, respectiv acelea de a nu le cauza o vătămare gravă a sănătăţii, prin efectuarea unui transport care ar fi durat foarte multe ore datorită condiţiilor atmosferice nefavorabile, întrucât aveau asistenţa juridică asigurată de un apărător angajat de inculpaţi, care prin prezenţa sa și susţinerile concluziilor a garantat respectarea dreptului la apărare al inculpaţilor, a soluţionat cauza fără ca inculpaţii să fie prezenţi, dispoziţiile procedurale permiţând acest fapt, citaţiile fiind emise de către instanţă, inculpaţii, așa cum a susţinut apărătorul acestora, având cunoștinţă de termenul de judecată al recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii Curţii de Apel Alba lulia.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii D.I., S.M. și I.D. împotriva deciziei nr. 310 din 2 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală.