Cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată. Lipsa plângerii prealabile
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acţiunile în procesul penal. Acţiunea penală și acţiunea civilă în procesul penal
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată
C. pen., art. 246, art. 258
C. proc. pen., art. 10 alin. (1) lit. f)
În cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită de un funcţionar, prevăzută în art. 246 C. pen. raportat la art. 258 C. pen., lipsa plângerii prealabile conduce la încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Dacă între momentul începerii urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută în art. 246 C. pen. raportat la art. 258 C. pen. și momentul trimiterii în judecată a intrat în vigoare Legea nr. 58/2008, prin care a fost introdusă condiţia privind plângerea prealabilă pentru punerea în mișcare a acţiunii penale în cazul abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor săvârșită de un funcţionar, procurorul are obligaţia de a chema partea vătămată și de a o întreba dacă înţelege să facă plângere, conform art. 286 C. proc. pen., în caz contrar, în lipsa plângerii prealabile, soluţia care se impune fiind încetarea procesului penal, conform art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 614 din 27 februarie 2012
Prin sentinţa nr. 36 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, condamnarea inculpatului M.C. la pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de influenţă (3 fapte).
În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de înșelăciune.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 25 raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. - instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate Ș.C.
În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A aplicat dispoziţiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a), cu excepţia dreptului de a alege, b) și c) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei M.M. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. - abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate Ș.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iași nr. 67/D/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată a părţii vătămate Ș.C. pentru săvârșirea infracţiunii de trafic de persoane și constituire a unui grup infracţional organizat, fiind arestată preventiv, începând cu data de 20 aprilie 2007, când a fost asistată de avocaţii C.T., C.R. și inculpatul M.C.
Urmare a discuţiilor purtate relativ la probatoriul ce se impunea a fi administrat în dosarul nr. 67/D/P/2006, inculpatul M.C. a aflat că partea vătămată Ș.C. este titularul unui cont deschis la banca B., unde a depus, la 22 martie 2007, suma de 16.000 euro.
Partea vătămată Ș.C. a solicitat inculpatului M.C. să-i asigure prezenţa în arest a unui notar care să întocmească o procură legalizată pentru a retrage din cont restul sumei din care urmează să plătească onorariul apărătorilor, restul sumei fiind destinată membrilor familiei sale. Inculpatul M.C. a fost de acord cu propunerea părţii vătămate, promiţându-i că va lua legătura cu un notar public în scopul încheierii procurii. La data de 4 mai 2007, în timp ce la Tribunalul Iași se judeca o cerere de revocare a măsurii arestării preventive, inculpatul M.C. i-a dat părţii vătămate - aflată în stare de arest preventiv - să semneze un formulat intitulat „ordin de plată în valută”, completând, în prealabil, toate rubricile, mai puţin cele referitoare la numărul contului său și al părţii vătămate. Acest formular a fost prezentat părţii vătămate alături de mai multe înscrisuri, astfel că partea vătămată nu a avut posibilitatea reală de a vedea conţinutul înscrisului, iar inculpatul, fiind întrebat despre acest fapt, a spus că partea vătămată a semnat o împuternicire pentru avocatul L.C.
În aceeași zi, inculpatul M.C. a deschis la banca B. - agenţia A. un cont, operaţiunea fiind efectuată de către inculpata M.M., aceasta devenind, prin căsătoria încheiată în 2007, cumnata inculpatului.
Ordinul de plată în valută completat de inculpatul M.C. și semnat de titularul contului - partea vătămată Ș.C. -, care autoriza efectuarea de către banca B. a transferului sumei de 11.579 euro din acest cont în contul inculpatului, a fost prezentat inculpatei M.M. care a efectuat operaţiunea la ora 13,21, după care inculpatul a retras din contul personal suma de 11.500 euro.
Conform adresei din 12 iulie 2007 emisă de banca B., accesul la un cont deschis - persoane fizice - îl poate avea titularul contului, împuternicitul desemnat de titular la deschiderea contului, o persoană mandatată de titular pe baza unei procuri autentice, precum și moștenitorii titularului, în caz de deces, pe baza certificatului de moștenitor.
În condiţiile în care la data de 4 mai 2007, când au fost retrași banii din cont, partea vătămată Ș.C. era arestată, nefiind desemnată o persoană împuternicită, singura modalitate în care se puteau retrage banii din contul său era aceea de transfer valută de către o persoană mandatată prin procură autentică de către titular. În acest sens a dorit să procedeze partea vătămată când i-a solicitat inculpatului să-i înlesnească prezenţa unui notar la locul de deţinere pentru întocmirea unei procuri autentice.
Inculpatul nu a mai dat curs acestei solicitări, dar având asupra sa ordinul de plată, completat personal și semnat de partea vătămată, s-a prezentat la banca B. - agenţia A., a prezentat înscrisul inculpatei M.M., care, nerespectând normele băncii, în lipsa titularului sau a împuternicitului acestuia și fără a solicita inculpatului M.C. o procură autentică, a efectuat operaţiunea de transfer a sumei de 11.579 euro din contul părţii vătămate Ș.C., în contul său.
În aceeași zi, inculpatul i-a adus la cunoștinţă concubinei părţii vătămate - martora C.C. - că a retras banii din cont, ascunzându-i însă modalitatea și că suma de 7.000 euro a dat-o angajaţilor băncii pentru a putea face operaţiunea, astfel că a mai rămas cu 4.000 euro, din care 1.500 reprezintă onorariul său, alţi 1.500 euro reprezintă taxe ce se impuneau a fi efectuate, iar restul de 1.000 euro i-a înmânat-o concubinei părţii vătămate.
Martora C.C. și sora părţii vătămate i-au comunicat telefonic acesteia despre modalitatea la care a recurs inculpatul, iar ulterior i-a solicitat restituirea sumei retrase fără acordul său din cont, dar întrucât nu a reușit să intre în posesia banilor a formulat plângere la parchet împotriva inculpatului M.C.
Inculpatul M.C., în afara contractului de asistenţă juridică încheiat cu partea vătămată Ș.C., a încheiat un alt contract de asistenţă juridică cu membrii familiei sale: T.L. - mama părţii vătămate, Ș.V. - tatăl părţii vătămate și Ș.I.- fratele părţii vătămate.
Se reţine că Ș.C. cumpărase în numele mamei sale un imobil în localitatea H., asupra căruia s-a instituit, prin ordonanţa nr. 67/P/2006 din 20 aprilie 2007, sechestru asigurător.
La sfârșitul lunii aprilie 2007, inculpatul M.C. a luat legătura cu martora C.C., concubina lui Ș.C., întâlnindu-se cu aceasta și cu Ș.A., cărora le-a solicitat suma de 6.000 euro pentru a „o scoate din dosar” pe T.L.
La data de 30 aprilie 2007, martora T.M. s-a deplasat împreună cu martorele C.C. și Ș.A. la cabinetul inculpatului M.C., acesta afirmând că suma de 6.000 euro trebuie să o dea persoanelor care „aveau dosarul în lucru”, fără a menţiona vreun nume sau vreo calitate, stabilind să primească banii până la data de 3 mai 2007.
În dimineaţa zilei de 3 mai 2007, martorele T.M., C.C. și Ș.A., după ce au făcut rost de bani, s-au întâlnit cu inculpatul M.C. la Tribunalul Iași, stabilind de comun acord să meargă la cabinetul său o rudă și avocatul Ș.D.
Acesta i-a dat inculpatului suma de 6.000 euro într-un plic, iar inculpatul, după ce i-a primit, i-a așezat în două plicuri de câte 3.000 euro, explicând că procedează după cum trebuie să-i dea mai departe.
Ulterior datei de 3 mai 2007, constatând că nu a fost admisă nici cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului Ș.C. și nici nu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei T.L., martora T.M. l-a căutat pe inculpatul M.C., care i-a spus că o va contacta, banii nefiindu-i însă restituiţi.
În vara anului 2006, P.C., conducător auto la societatea comercială E., s-a deplasat în Italia cu autoturismul și, pe teritoriul Ungariei, a fost oprit de un echipaj al Gărzii Vamale, cu unul dintre aceștia având o altercaţie pentru care autorităţile ungare au efectuat cercetări sub aspectul infracţiunii de ultraj.
În luna iulie 2007, mama lui P.C. a fost citată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul având ca obiect recunoașterea hotărârii judecătorești pronunţată în străinătate, aducându-i-se la cunoștinţă faptul că autorităţile judiciare ungare au dispus începerea urmăririi penale faţă de P.C. și aplicarea unei mustrări.
Fără să cunoască soluţia dată de autorităţile judiciare ungare, denunţătorul P.C. a luat legătura cu inculpatul M.C., rugându-l să meargă la parchet pentru a se interesa despre motivul citării sale.
La data de 28 august 2007, când denunţătorul P.C. s-a întors în ţară, a luat legătura cu inculpatul M.C., care i-a spus că problema lui poate fi rezolvată doar prin intermediul unei persoane care lucra la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.
În ziua următoare - 29 august 2007 - la solicitarea inculpatului, martorul B.C. l-a căutat pe denunţătorul P.C. și s-au întâlnit toţi trei, în jurul orelor 21,00. Inculpatul i-a spus denunţătorului P.C. că dosarul său se află în instrumentare la procurorul C.M., afirmând că în seara de 29 august 2007 trebuia să-i dea suma de 1.500 euro și încă 1.000 euro trebuie să-i dea colegului de birou al procurorului. De asemenea, i-a spus că suma de 500 euro reprezintă comisionul său.
Denunţătorul a fost de acord să plătească banii pentru a obţine o soluţie favorabilă, însă neavând decât 1.500 euro i-a cerut inculpatului să-i mai acorde o oră, timp în care a împrumutat bani de la mai multe persoane, până la 3.000 euro.
În ziua de 30 august 2007, inculpatul M.C. l-a contactat telefonic pe denunţător, cu care s-a întâlnit la cabinetul său, unde i-a fost înmânată copia ordonanţei de aplicare a sancţiunii cu mustrare de către autorităţile ungare, în limba maghiară și traducerea autorizată în limba română.
În aceeași zi, denunţătorul a plecat cu autocarul în Italia, fiind însoţit și de martorul B.C., astfel că, verificând înscrisurile primite de la inculpat, și-a dat seama că a fost indus în eroare.
Instanţa de fond a reţinut ca fiind dovedite infracţiunile de trafic de influenţă și înșelăciune, iar în ceea ce privește infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanei (pentru inculpata M.M.), s-a reţinut că se impune încetarea procesului penal, conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în raport cu modificările aduse prin Legea nr. 58/2008 care obligă procurorul să cheme partea vătămată și să o întrebe dacă formulează plângere prealabilă împotriva inculpatului M.C., respectiv M.M.
Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, a formulat recurs, între alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploiești, solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, condamnarea inculpaţilor și pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu cauza, constată că acesta este nefondat.
În ceea ce privește aspectul de nelegalitate invocat de procuror, privind greșita încetare a procesului penal pentru inculpaţii M.C. și M.M. - pentru săvârșirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate rezultă că faptele au fost comise de inculpaţii M.C. și M.M., în cursul lunii august 2007, constând în aceea că inculpatul M.C. a determinat-o pe inculpata M.M. să încalce normele bancare și să dispună transferarea sumei de 11.579 euro, în contul inculpatului din contul părţii vătămate Ș.C.
Urmărirea penală a fost începută la data de 10 iulie 2007, iar sesizarea instanţei s-a dispus la data de 8 aprilie 2008.
Între momentul începerii urmăririi penale și trimiterea în judecată a inculpaţilor a intrat în vigoare Legea nr. 58/2008 pentru completarea art. 258 C. pen.
Potrivit art. 258 alin. (2), „în cazul prevăzut la alin. (1), pentru faptele prevăzute la art. 246, 247 și 250 alin. (1) - (4), acţiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepţia celor care au fost săvârșite de o persoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin. (1).”
De asemenea, dispoziţiile art. 286 C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, în sensul că „dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de cercetare penală se consideră ulterior că fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată și o întreabă dacă înţelege să facă plângere.”
Dispoziţiile alin. (2) ale aceluiași text - care prevedeau o soluţie similară pentru instanţa de judecată - au fost abrogate.
Cât privește termenul de introducere a plângerii, acesta este de 2 luni și curge din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.
Spre deosebire de aplicarea în timp a normelor de drept penal, unde pe baza principiului activităţii există și situaţii în care se aplică principiile retroactivităţii, respectiv ultraactivităţii, Codul de procedură penală nu cuprinde nicio prevedere de principiu referitoare la aplicarea în timp a normelor de drept procesual penal, devenind operant principiul activităţii, potrivit căruia normele procesual penale se aplică între momentul intrării în vigoare și momentul încetării acţiunii lor, fiind aplicabil principiul tempus regit actum.
În ceea ce privește valabilitatea actelor procesuale și consecinţa nerespectării termenului prevăzut de lege, pentru efectuarea acestora, se impune a fi reţinut - sub primul aspect - că orice act procesual trebuie să îndeplinească două condiţii de fond, și anume: să fie efectuat de organul judiciar competent sau de persoana abilitată prin lege și să cuprindă manifestarea de voinţă de a produce efectele juridice pe care le are în vedere legea pentru acel act procesual.
În cazul plângerii prealabile, aceasta nu poate fi introdusă decât de persoana vătămată, personal sau prin mandatar special, și nu mai târziu de 2 luni de la data la care persoana vătămată a cunoscut cine este făptuitorul.
Sub cel de-al doilea aspect, atunci când un drept procesual nu este exercitat în termenul imperativ prevăzut de lege, intervine decăderea titularului din acest drept, ceea ce îl împiedică să-l mai exercite după expirarea termenului.
În cauza dedusă judecăţii, în condiţiile în care persoana vătămată era o instituţie privată de utilitate publică - banca B. nefiind o instituţie publică -, iar funcţionarii acesteia nu sunt funcţionari publici, procurorul avea obligaţia ca, urmare a modificărilor survenite prin Legea nr. 58/2008, să cheme persoana vătămată și să o întrebe dacă formulează plângere prealabilă împotriva inculpaţilor M.M. și M.C. pentru săvârșirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Procurorul era obligat să cheme persoana vătămată, atâta timp cât legea a intrat în vigoare între momentul începerii urmăririi penale și trimiterea în judecată a inculpaţilor și atâta timp cât încadrarea juridică dată de procuror este provizorie, instanţa fiind ţinută doar de faptele reţinute în actul de sesizare, nu și de încadrarea juridică dată acestora.
În aceste condiţii este lipsită de fundament susţinerea parchetului, în sensul că procurorul de caz a apreciat că persoana vătămată este o instituţie publică și, ca atare, nu era necesară plângerea prealabilă, interpretarea fiind greșită în raport cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 58/2008, respectiv art. 147 C. pen.
Această condiţie nu putea fi acoperită în cursul judecăţii dat fiind faptul că se depășise termenul de 2 luni în care persoana vătămată putea să formuleze plângere prealabilă împotriva celor doi inculpaţi. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 286 alin. (2) C. proc. pen. au fost abrogate prin Legea nr. 356/2006.
Așa fiind, instanţa de fond în mod corect a constatat că acţiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, astfel încât critica parchetului este nefondată și, ca atare, nu poate fi însușită de instanţa de recurs.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul împotriva sentinţei nr. 36 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Ploiești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie.