Contrabandă calificată. Nerespectarea regimului armelor și muniţiilor
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 86/2006
Indice alfabetic: Drept penal
- contrabandă calificată
- nerespectarea regimului armelor și muniţiilor
C. pen., art. 279
Legea nr. 86/2006, art. 271
1. Introducerea în ţară, fără drept, a mai multor pistoale cu gaze întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006, iar nu ale infracţiunii de trafic ilicit introdusă în art. 1371 din Legea nr. 295/2004 prin Legea nr. 117/2011, devenit art. 137 din Legea nr. 295/2004 în urma republicării în M. Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011. Spre deosebire de infracţiunea de contrabandă calificată prevăzută în Legea nr. 86/2006, care se realizează prin introducerea în sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, infracţiunea de trafic ilicit prevăzută în Legea nr. 295/2004 se realizează prin achiziţionarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul unui alt stat, dacă autorităţile competente române și/sau autorităţile competente din acel stat nu autorizează aceste operaţiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate în conformitate cu prevederile acestei legi.
2. Deţinerea, fără drept, a mai multor arme neletale - pistoale cu gaze - se încadrează în dispoziţiile art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. referitoare la nerespectarea regimului armelor și muniţiilor, iar nu în dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 295/2004, republicată în M. Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011, referitoare la deţinerea de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1892 din 5 iunie 2012
1. Tribunalul Ialomiţa, Secţia penală, prin sentinţa nr. 6/F din 13 ianuarie 2011, în baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul L.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de contrabandă calificată.
În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor.
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 alin. (2) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de contrabandă calificată.
În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor.
În baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul L.C. urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condiţiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - audiere martori - instanţa fondului a examinat și apreciat că materialul probator confirmă existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii și vinovăţia penală a autorului acestora, sens în care a reţinut:
În cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007) inculpatul L.C. s-a deplasat în orașul Silistra din Bulgaria și de la magazinul E. - S.I. (armurier autorizat) a achiziţionat trei pistoale cu gaze mărcile E.S., cal. 9 mm., E.T., cal. 8 mm. și E.T., cal. 8 mm.
Vânzătorul i-a înscris datele de identitate într-un jurnal de vânzări (facultativ), iar inculpatul a confirmat prin semnătură realitatea datelor și însăși operaţiunea juridică de vânzare-cumpărare a armelor neletale (o operaţiune privind circulaţia armelor și muniţiilor).
La intrarea în ţară - punctul de trecere a frontierei Ostrov - inculpatul nu a declarat poliţiei de frontieră armele neletale cumpărate din Bulgaria.
A făcut o nouă deplasare în Silistra la data de 12 septembrie 2007 însoţit de mai mulţi cunoscuţi, dintre care a fost identificat cert doar T.F. (ascultat iniţial, în cauza penală nr. 59 D/P/2009, în calitate de învinuit, de autor al infracţiunilor de contrabandă calificată și nerespectare a regimului armelor și muniţiilor de săvârșirea cărora a fost acuzat apoi L.C.).
S-a folosit de cartea de identitate a lui T.F. (rămasă în detenţia sa după ce o prezentase autorităţilor române și bulgare din punctele de trecere a frontierei Ostrov - Silistra alături de cărţile de identitate ale celorlalţi doi pasageri ai autoturismului cu care se deplasau), pentru a cumpăra (sub o altă identitate deci) un pistol cu gaze marca E.G., cal. 9 mm., din magazinul pentru articole/anexe de vânătoare și pescuit de pe B-dul M., Silistra, un alt armurier autorizat bulgar.
A introdus arma neletală în România, prin punctul de trecere a frontierei Ostrov, acţiune exercitată fără drept, întrucât nu notificase în prealabil autorităţilor române (Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa) intenţia sa de a o achiziţiona. Întors în Slobozia, inculpatul a vândut la aceeași dată arma neletală unei persoane neidentificate.
Așa cum rezultă din adresa nr. 846456/A din 7 mai 2008 emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa - Biroul Arme, Explozivi și Substanţe Toxice, inculpatul nu figurează în evidenţe ca deţinător de arme letale ori neletale și nici nu a solicitat eliberarea de autorizaţie pentru procurarea de arme.
Situaţia de faţă, astfel cum a fost reţinută, rezultă din următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, ale martorilor S.S., T.F. și P.R., procese-verbale, acte procedurale întocmite de autorităţile judiciare bulgare obţinute prin comisie rogatorie internaţională.
În drept, fapta inculpatului L.C. de a deţine fără drept (fără certificat de deţinător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - infracţiune continuă succesivă) trei pistoale cu gaze (E.S., cal. 9 mm., E.T., cal. 8 mm. și E.T., cal. 8 mm.), arme neletale, o perioadă destul de îndelungată de timp în anul 2007 (de la achiziţia lor din Bulgaria și până la înstrăinarea lor, anterior datei de 12 septembrie 2007), întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor prevăzute în art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.
Fapta inculpatului L.C. de a introduce fără drept în România (fără certificat de deţinător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile), în cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007), trei arme neletale, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată (cu arme) prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.
Fapta inculpatului L.C. de a deţine fără drept (fără certificat de deţinător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - infracţiune continuă succesivă) un pistol cu gaze marca E.G., cal. 9 mm., armă neletală, la data de 12 septembrie 2007 (data achiziţiei din Bulgaria și, totodată, data înstrăinării armei în Slobozia, unei persoane neidentificate), întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului L.C. de a introduce fără drept în România (fără certificat de deţinător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile) o armă neletală, la data de 12 septembrie 2007, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată (cu arme) prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.
2. În baza deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011, Curtea de Apel București, Secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.C. împotriva sentinţei nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, Secţia penală.
3. Împotriva deciziei amintite a formulat în termen legal recurs inculpatul.
În cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, precum și în cadrul dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărătorul său ales, a invocat cazurile de casare reglementate, între altele, în art. 3859 alin. (1) pct. 14, 17 și 20 C. proc. pen.
Astfel, într-o primă critică avansată se arată că după pronunţarea deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, a fost publicată, în M. Of. nr. 446/2011, Legea nr. 117/2011 prin care i s-a creat o situaţie juridică mai favorabilă, în sensul că fapta pentru care a fost trimis în judecată este sancţionată mai blând, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice din art. 271 din Legea nr. 86/2006 în art. 1371 din Legea nr. 295/2004, republicată, și schimbarea încadrării juridice din art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. în art. 1361 din Legea nr. 295/2004, republicată.
Se mai învederează în același sens că limitele de pedeapsă pentru noua încadrare sunt mult mai favorabile inculpatului, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru schimbarea încadrării juridice și aplicarea art. 3201 C. proc. pen., în condiţiile în care inculpatul recunoaște integral acuzaţiile ce îi sunt aduse.
O ultimă critică a vizat reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului și a aplicării dispoziţiilor art. 81 - art. 82 C. pen., conform noii încadrări juridice ce se impune urmare a intervenirii unei legi mai favorabile, dar și a reţinerii în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Examinând hotărârile recurate, actele și lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor înfăţișate, dar și din oficiu în limitele prevăzute în art. 3859 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie expune următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Ialomiţa, inculpatul L.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracţiuni de contrabandă calificată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și nerespectarea regimului armelor și muniţiilor, prevăzută în art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. și art. 279 alin. (1) C. pen., cu reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.
În limitele obiectului judecăţii astfel stabilit, potrivit art. 317 C. proc. pen., instanţa fondului a procedat la rezolvarea acţiunii penale a cauzei, în conformitate cu art. 345 alin. (2) din același cod, dispunând condamnarea inculpatului pentru cele patru infracţiuni, în încadrarea juridică stabilită prin actul de trimitere în judecată.
Criticile circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., astfel cum au fost formulate de recurentul inculpat, se referă la ipoteza în care după pronunţarea hotărârii (în speţă, a deciziei pronunţată în apel) și până la judecarea recursului a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, lege ce cuprinde, potrivit susţinerilor apărării, dispoziţii mai favorabile sub aspectul incriminării sau al pedepsei (art. 13 C. pen.).
În acest sens, se arată că s-ar impune schimbarea încadrării juridice a faptelor (ceea ce în opinia recurentului inculpat ar atrage și incidenţa unui alt caz de casare, anume cel reglementat în art. 3859 alin. 1 pct. 17 C. proc. pen.) din infracţiunea prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea prevăzută în art. 1371 din Legea nr. 295/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 117/2011 și, pe de altă parte, din infracţiunea prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 134 din aceeași lege republicată.
Procedând la o analiză a textelor incriminatorii din perspectiva elementelor constitutive ale infracţiunilor, în baza propriului examen, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine:
Art. 271 din Legea nr. 86/2006 incriminează introducerea sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, fapte ce constituie infracţiuni de contrabandă calificată și care se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Potrivit acestei reglementări în vigoare de la data trimiterii în judecată a inculpatului (28 octombrie 2010) - s-a dispus condamnarea inculpatului L.C.
Noua incriminare a faptei invocată de către recurentul inculpat, care ar determina aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen., respectiv art. 1371 din Legea nr. 117/2011 (publicată în M. Of. nr. 446 din 27 iunie 2011) pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și muniţiilor, stabilește în conţinutul său următoarele.
Achiziţionarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniţiei pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul altui stat, dacă autorităţile competente române și/sau autorităţile competente din acel stat nu autorizează aceste operaţiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate în conformitate cu prevederile prezentei legi, constituie infracţiune de trafic ilicit și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 8 ani. Tentativa se pedepsește.
Câmpul de aplicare al art. 13 C. pen. vizează situaţia când se succed două sau mai multe legi penale între data săvârșirii infracţiunii și data judecării definitive a cauzei. Se impune, însă, cu prioritate ca determinarea legii mai favorabile să nu se facă in abstracto, ci printr-o examinare concretă comparativă a celor două legi penale susceptibile de a fi aplicate în raport cu toate dispoziţiile incidente faţă de ansamblul împrejurărilor cauzei concrete.
O asemenea evaluare cu privire la verificarea condiţiilor de incidenţă a celor două legi (observarea condiţiei de urmărire penală sau de exercitare a acţiunii penale) nu se poate realiza fără a examina în prealabil îndeplinirea cerinţei ca fapta să se regăsească, în incriminarea sa, din perspectiva întrunirii elementelor constitutive, în ambele legi.
În cauza de faţă, cele două incriminări diferă în mod substanţial în planul elementelor constitutive ale infracţiunii.
Într-o primă observaţie, infracţiunea prevăzută și pedepsită de art. 271 din Legea nr. 86/2006 în latura sa obiectivă prezintă, ca element material (actus reus), activitatea fizică de introducere sau scoatere din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase enunţate în cuprinsul incriminării. Elementul material (actul material) din norma de incriminare care desemnează activitatea interzisă este menţionat de legiuitor prin două modalităţi, respectiv - introducerea sau scoaterea din ţară.
Infracţiunea prevăzută în art. 1371 din Legea nr. 117/2011 prezintă ca element material 6 modalităţi, în concret, achiziţionarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniţiei pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul altui stat, în condiţiile în care - astfel cum statuează textul de lege - nu există autorizaţia autorităţilor competente în acest sens ori armele de foc asamblate nu sunt marcate conform legii.
Se poate observa că dincolo de elementul material al celor două infracţiuni, o distincţie substanţială se impune a fi făcută cu privire la bunurile asupra cărora textele de lege (în cele două incriminări) creează interdicţia de a fi introduse, scoase din ţară ori de a fi achiziţionate, vândute, livrate, mutate, transferate ori tranzitate.
Astfel, dacă în cazul infracţiunii prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006, legiuitorul a înţeles să stabilească ca fiind interzis a fi introduse ori scoase din ţară, fără drept, arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, în ipoteza incriminării din art. 1371 din Legea nr. 117/2011, cadrul vizează armele de foc, piesele și muniţiile pentru acestea.
În prezenta cauză, în sarcina inculpatului s-a reţinut, printre altele, introducerea fără drept în România - fără certificat de deţinător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile, în cursul anului 2007, a 4 arme neletale, la date diferite, respectiv 4 pistoale cu gaze.
În sensul Legii nr. 295/2004 prin regimul armelor și muniţiilor, republicată în M. Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011 în baza art. VII din Legea nr. 117/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004, arma reprezintă orice obiect sau dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăștiere de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Este de domeniul evidenţei că încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul L.C., în lumina dispoziţiilor evocate, corespunde prevederilor art. 271 din Legea nr. 86/2006.
Arma de foc este definită în cuprinsul aceleiași legi (art. 2 pct. I. 2) ca fiind orice armă portabilă cu ţeava ce poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonţ ori un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie.
În considerarea celor expuse, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie concluzionează cu privire la distincţia dintre cele două incriminări, în planul laturii obiective, ceea ce face inaplicabile dispoziţiile art. 13 C. pen. și nu impune examinarea comparativă a celor două legi penale succesive din perspectiva creării unei situaţii mai avantajoase infractorului.
În contextul acelorași critici ce s-au circumscris cazului de casare reglementat în art. 3859 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., recurentul inculpat a susţinut că și fapta prevăzută în art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., reţinută prin actul de inculpare și care a constituit obiectul judecăţii, s-ar impune a atrage incidenţa art. 13 C. pen., în sensul legii mai favorabile, în împrejurarea în care, după pronunţarea instanţei de prim control judiciar, această faptă a fost incriminată prin dispoziţiile art. 1361 din Legea nr. 295/2004, republicată prin Legea nr. 117/2011.
Procedând la aceeași analiză a textelor incriminatorii, din punct de vedere al elementelor constitutive, se arată:
Dispoziţiile art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. sancţionează deţinerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepţia armelor militare, precum și a armelor de panoplie, ori muniţiei respective în cantităţi mari.
Art. 1361 din Legea nr. 295/2004 stabilește că deţinerea sau portul de arme neletale din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracţiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an.
În speţă, inculpatul L.C. a deţinut fără drept - fără certificat de deţinător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - 3 pistoale cu gaze, arme neletale o perioadă destul de îndelungată de timp în anul 2007.
Analiza comparativă a faptelor incriminate în cele două texte de lege permite observaţia că legiuitorul nu a înţeles să reglementeze aceeași categorie de arme a căror deţinere, fără drept, este sancţionată, sfera art. 1361 din Legea nr. 295/2004 rezumându-se, din această perspectivă (cum însăși denumirea articolului statuează), la deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, pe când textul incriminator de la art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. este mai cuprinzător, acoperind în plan incriminator și fapta inculpatului L.C. - deţinere, transport și orice operaţie - art. 279 C. pen.
Se mai impune precizarea că dispoziţiile Legii nr. 295/2004, republicată, întregesc norma de incriminare a nerespectării regimului armelor și muniţiilor prevăzută în art. 279 C. pen.
În virtutea considerentelor expuse anterior, nici în ceea ce privește cele din urmă incriminări, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu identifică elemente care să fundamenteze incidenţa art. 13 C. pen., astfel încât cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., invocat de inculpat, nu poate fi primit și, pe cale de consecinţă, nici cazul de casare reglementat în același articol la pct. 17 C. proc. pen.
Hotărârile pronunţate în cauză au fost criticate și din prisma neaplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., solicitându-se instanţei de recurs să procedeze, în varianta reţinerii spre rejudecare, la judecata simplificată, așa cum a fost reglementată prin noul text introdus prin Legea nr. 202/2010.
S-a susţinut că inculpatul a recunoscut în integralitatea lor faptele în cursul urmăririi penale, iar decizia Curţii Constituţionale nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, permite aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. și în cazul inculpatului L.C., atâta timp cât sesizarea instanţei cu cauza sa a avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
În raport cu cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând susţinerile inculpatului, expune:
Astfel cum Curtea Constituţională a statuat, din perspectiva conţinutului, acordul de recunoaștere a vinovăţiei are o dublă natură - pe de o parte este o instituţie procesuală, iar pe de altă parte este o instituţie de drept material, justificat de aspectul că, potrivit art. 3201 alin. (7) teza I C. proc. pen., inculpatul va beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.
Prin urmare, nu poate fi contestată acestei noi instituţii de drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăţiei - valenţa de drept substanţial concretizată în atenuarea răspunderii penale, instanţa fiind ţinută de aplicarea legii mai favorabile, principiul cu rang constituţional.
Pe de altă parte, este cunoscut că, în aplicarea acestei noi instituţii, legiuitorul a stabilit, a impus anumite exigenţe, cum ar fi un termen limită până la care inculpatul poate invoca beneficiul acestor dispoziţii de favoare, respectiv până la debutul cercetării judecătorești.
Curtea Constituţională, chemată să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., a statuat în baza evocatei decizii că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în starea de tranziţie a dispoziţiilor procedurale.
Cu alte cuvinte, până la încetarea stării de tranziţie, în virtutea principiului constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile, se aplică tuturor inculpaţilor ce au fost trimiși în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depășit momentul procesual al începerii cercetării judecăţii, în vederea asigurării respectării principiului egalităţii și nediscriminării.
În cauza prezentă, inculpatul L.C. se află într-o asemenea situaţie, trimiterea sa în judecată producându-se anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv la 28 octombrie 2010, așa încât, deși depășit momentul de început al cercetării judecătorești, sunt aplicabile dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
În virtutea considerentelor ce preced, recursul formulat de către inculpat este fondat, în ceea ce privește incidenţa art. 3201 C. proc. pen., context în care se va admite, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a se acorda eficienţa cuvenită acestor dispoziţii în planul atenuării răspunderii penale a inculpatului.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală, a casat decizia penală atacată și, în parte, sentinţa nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, Secţia penală și rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul L.C. Ia pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de contrabandă calificată.
În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor.
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de contrabandă calificată.
În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 20 C. proc. pen. se abrogă, iar dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. se modifică după cum urmează: „14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.