S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva deciziei penale nr.206/A din 13 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara.
S-a prezentat recurentul inculpat, asistat de avocat S.V., apărător ales.
A lipsit intimata parte vătămată B.C..
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, iar ca modalitate de executare a acesteia, să se dispună aplicarea dispozițiilor art.81 din Codul penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În susținerea motivului de recurs invocat, apărătorul a arătat că inculpatul nu are antecedente penale, nu a intenționat să comită fapta și a restituit bunul sustras părții vătămate.
Apărătorul inculpatului a depus la dosar diploma de absolvire a facultății de către inculpat și o adeverință că acesta este încadrat în muncă.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului în ce privește modalitatea de executare a pedepsei solicitată de inculpat, în sensul aplicării dispozițiilor art.81 din Codul penal.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin sentința penală nr.49 din 28 februarie 2002, a condamnat pe inculpatul M.C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d și e cu aplicarea art.74 și art.76 din Codul penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare, făcând și aplicarea art.71 și 64 din același cod.
S-a reținut că, în noaptea de 21 aprilie 1998, inculpatul M.C.I. împreună cu G.I. și A.M. (condamnați în cauză) consumau băuturi alcoolice în barul non-stop din localitatea Hălmagiu. Partea vătămată B.C. - în vârstă de 16 an i- fiind în bar și consumând băuturi răcoritoare a fost acostat de inculpatul M.C.I. care i-a solicitat să achite și consumația celor 3 inculpați și să le cumpere și 3 bucăți țigări, ceea ce s-a și întâmplat, minorului fiindu-i frică de cei trei, mai în vârstă decât el și aflați în stare vădită de ebrietate. După ce partea vătămată a părăsit barul inculpatul Moțoc a urmărit-o și i-a aplicat o lovitură cu capul în față, timp în care inculpatul A.M. i-a smuls de pe deget un inel din aur.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr.206/A din 13 mai 2002 a respins ca nefondat apelul inculpatului M.C.I.
Declarând recurs, inculpatul M.C.I. a solicitat să se aprecieze elementele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului și să se reducă pedeapsa aplicată.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța trebuie să țină seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
În raport cu gradul de pericol concret determinat de împrejurările comiterii faptei de tâlhărie, de valoarea redusă a prejudiciului efectiv produs și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a fost caracterizat pozitiv, în mod corect instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante în favoarea sa și a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de dispoziția legală incriminatoare.
Este însă de observat că, după data săvârșirii faptei -21 aprilie 1998 – inculpatul M.C.I. a fost preocupat de desăvârșirea studiilor universitare, obținând la 14 martie 2002 diploma de inginer, după care s-a angajat la S.C.Agromec Deva, devenind salariatul acestei societăți.
Față de această situație, invocată și dovedită în recurs, se apreciază că se poate da eficiență maximă dispozițiilor art.76 lit.b din Codul penal care permite reducerea pedepsei până la un an închisoare.
Din acest considerent recursul inculpatului este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința casării hotărârilor atacate și a reducerii pedepsei de la 2 ani la 1 an închisoare.
Desigur, suspendarea condiționată a executării acestei pedepse nu poate fi dispusă, întrucât s-ar încălca dispozițiile art.81 alin.3 Cod penal care permit o astfel de individualizare numai în situația infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 15 ani, ceea ce nu este realizat în cazul infracțiunii de tâlhărie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva deciziei penale nr.206/A din 13 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Casează decizia atacată și sentința penală nr.49 din 28 februarie 2002 a Tribunalului Arad, numai cu privire la pedeapsa aplicată.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului, în sensul că o reduce de la 2 ani închisoare, la 1 an închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Pronunțată, în ședință publică, azi 17 ianuarie 2003.