High Court of Cassation and Justice

Uz de fals. Complicitate la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat

 

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni de fals. Falsuri în înscrisuri

Indice alfabetic: Drept penal

- uz de fals

- complicitate la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat

 

C. pen., art. 26, art. 291

O. U. G. nr. 105/2001, art. 70 alin. (1)

 

1. Fapta notarului public, de a prezenta organelor de urmărire penală o declarație autentificată falsă, prin care se atestă în mod nereal că persoanele vătămate și-au exprimat acordul ca fiica lor minoră să iasă din țară neînsoțită, cu o dată ulterioară ieșirii minorei din țară - declarație care a înlocuit o altă declarație autentificată falsă având același conținut, dar o dată anterioară ieșirii minorei din țară - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen.  

2. Fapta notarului public, de a autentifica o declarație falsă, prin care se atestă în mod nereal că persoanele vătămate și-au exprimat acordul ca fiica lor minoră să iasă din țară neînsoțită, declarație pe baza căreia minora a ieșit din țară, nu întrunește numai elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen., ci și elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001.   

 

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 681 din 22 februarie 2011

 

Prin sentința nr. 25 din 28 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost condamnată inculpata B.C. la pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246 C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual; în baza art. 291 C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, iar în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, la pedeapsa de un an închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat a unui minor.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, iar în baza art. 82 alin. (1) C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B.E. și B.P. și, în consecință, a fost obligată inculpata la plata următoarelor sume de bani: 28.525,87 lei cu titlu de despăgubiri materiale; 10.000 lei cu titlu de daune morale; 53.686 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Părțile civile B.P. și B.E. sunt plecate de mai mulți ani în Anglia, la muncă, iar fiica lor B.A. a rămas în țară, în grija bunicilor.

Aceasta s-a întâlnit de mai multe ori cu numitul H.M. și s-a împrietenit cu acesta, iar după plecarea lui în Spania, vorbeau frecvent la telefon, insistând să-l viziteze în Spania. În cele din urmă, B.A. a cedat insistențelor prietenului său și i-a comunicat lui H.M. că va merge în Spania, însă fără știrea părinților.

Având în vedere că minora nu avea nici acte și nici bani, H.M. i-a promis acesteia că o va ajuta cu bani pentru drum și va vorbi cu prietenii săi pentru a o ajuta să obțină actele necesare. Astfel, la insistențele lui H.M., numitul P.C., căruia H.M. i-a trimis bani, a ajutat-o pe minoră plătind pentru ea taxele pentru pașaport, i-a cumpărat bilete de drum și i-a dat o invitație din Spania, trimisă tot de H.M.

Numitul C.B. a însoțit-o pe minoră la Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, la data de 7 decembrie 2005, unde minora a completat documentele necesare pentru eliberarea pașaportului, iar în data de 21 decembrie 2005, numitul D.T. a ridicat pașaportul minorei, fiind remis acesteia.

La acea dată, pentru ca un minor să părăsească țara neînsoțit de părinți, avea nevoie de o declarație dată de aceștia în fața unui notar public.

În rechizitoriu s-a reținut că H.M. a luat legătura cu unchiul său H.A. să-i facă rost de un asemenea act, comunicându-i totodată minorei numărul de telefon al unchiului său și spunându-i să țină legătura cu acesta.

Instanța a reținut că H.A. a fost cel care a intermediat obținerea unei declarații false pentru ca minora B.A. să poată părăsi țara.

S-a mai reținut că părinții lui B.A. erau în Anglia, iar acasă rămăseseră doar copii xerox de pe buletinele lor, pe baza cărora, în ziua de 17 ianuarie 2006, inculpata B.C. a întocmit în fals o declarație din care rezulta că aceștia sunt de acord ca fiica lor să călătorească în străinătate, neînsoțită.

În sarcina inculpatei B.C., s-a reținut comiterea a patru infracțiuni, după cum urmează:

1. Cu privire la infracțiunea de fals intelectual reglementată în art. 289 C. pen., instanța a reținut următoarele:

Inculpata B.C. a comis infracțiunea de fals intelectual în prima modalitate, cea a atestării, consemnând în mod nereal că, în data de 17 ianuarie 2006, părțile civile B.P. și B.E. s-au prezentat la biroul notarul B.C. și au declarat că sunt de acord ca fiica lor B.A. să plece în străinătate neînsoțită, întrucât părțile civile la data de 17 ianuarie 2006, când s-a autentificat această declarație de către inculpată, nu erau în țară, fiind în Anglia, la muncă, iar buletinele de identitate ale acestora nu se aflau în România, ci doar simple copii xerox, după care a fost întocmită această declarație.

Prin urmare, în drept, fapta inculpatei care, în calitate de notar public, a autentificat o declarație a părților civile B.P. și B.E., prin care aceștia au declarat că sunt de acord ca fiica lor minoră B.A. să plece în străinătate, neînsoțită, fără ca părțile civile să fie prezente în fața notarului public, atestând astfel o stare de fapt necorespunzătoare adevărului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen.

2. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor s-a reținut că, după ce în data de 17 ianuarie 2006 inculpata B.C. a autentificat în fals o declarație a părților vătămate B.P. și B.E. și, având cunoștință că cele două părți civile au sesizat Interpolul cu privire la faptul că fiica lor minoră a ieșit ilegal din țară în baza acestei declarații false, în data de 23 ianuarie 2006 a dispus angajaților biroului său să redacteze o nouă declarație cu privire la aceleași părți civile, înlocuind-o astfel pe cea din data de 17 ianuarie 2006 și să se facă modificări și în registrele ținute la biroul notarial, toate acestea pentru a ascunde faptul că în data de 17 ianuarie 2006 a autentificat o declarație falsă a părților civile B.P. și B.E.

3. Cu privire la infracțiunea de uz de fals reținută în sarcina inculpatei, s-a reținut că inculpata, după ce a întocmit declarația din data de 23 ianuarie 2006, care era falsă, deoarece nu corespundea adevărului (părțile civile B.P. și B.E. nu s-au prezentat niciodată la biroul notarial al inculpatei, la data întocmirii acestei declarații ei fiind în Anglia, la muncă), a prezentat-o organelor de urmărire penale, ca fiind reală, producând astfel consecințe juridice.

Așadar, în drept, fapta inculpatei B.C. de a prezenta organelor de urmărire penală o declarație autentificată la data de 23 ianuarie 2006, care este falsă, producând astfel consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen.

4. Cu privire la infracțiunea de complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat a unui minor, instanța a reținut că minora B.A., la data de 21 ianuarie 2006, a părăsit România prin punctul de trecere al frontierei Turnu, în baza unei declarații false autentificate de către inculpată, în calitate de notar public.

Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs procurorul, inculpata B.C. și părțile civile B.P. și B.E.

Prin recursul declarat, procurorul a solicitat casarea hotărârii în baza art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. și, rejudecând, să se restabilească situația anterioară, prin anularea actelor false întocmite de recurenta inculpată, conform art. 170, art. 348 și art. 445 C. proc. pen.

Prin recursul declarat de inculpata B.C. s-a solicitat casarea hotărârii și achitarea pentru infracțiunea de uz de fals, întrucât fapta nu există, iar, în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la infracțiunea prevăzută în art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, s-a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Totodată, a solicitat reducerea despăgubirilor civile, doar în măsura în care au fost dovedite.

Recursurile declarate de părțile civile nu au fost motivate în scris.

Examinând sentința recurată, prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate de procuror și de părțile civile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei și a soluționat acțiunea civilă formulată de părțile civile B.P. și B.E., cu privire la acordarea daunelor materiale și morale, însă a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 348 C. proc. pen.

Potrivit art. 348 C. proc. pen., instanța se pronunță cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

În cauză, deși instanța a constatat vinovăția inculpatei și a dispus condamnarea acesteia pentru infracțiunea de fals intelectual, a omis să dispună anularea actelor false, reprezentând produsul infracțiunii.

Pentru aceste motive, urmează a se admite recursurile declarate de procuror și părțile civile, a se casa sentința penală atacată, numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 348 C. proc. pen. și, rejudecând, în baza acestui text de lege, să se dispună anularea actelor false.

În ce privește recursul declarat de inculpata B.C. împotriva aceleiași sentințe, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondat.

Referitor la prima critică a inculpatei, prin care a solicitat achitarea pentru infracțiunea de uz de fals, se constată că aceasta există și întrunește elementele constitutive prevăzute de textul incriminator.

Pentru existența infracțiunii de uz de fals este necesar să se constate o acțiune de folosire a unui înscris fals, într-unul din următoarele moduri: depunerea, invocarea și atașarea acestuia ori prezentarea înscrisului, care este susceptibil de a produce consecințe juridice, adică de a servi ca probă.

În cauză, fapta inculpatei de a prezenta organelor de urmărire penală declarația părților civile B.P. și B.E., care a înlocuit-o pe cea întocmită în fals la data de 17 ianuarie 2006, prin care aceștia au declarat că sunt de acord ca fiica lor minoră B.A. să plece în străinătate, neînsoțită, a produs consecințe juridice, astfel că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals.

Nici a doua critică a inculpatei, care a solicitat achitarea pentru infracțiunea de complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat a unui minor, nu este fondată.

Din probele dosarului rezultă că, prin autentificarea declarației false la data de 17 ianuarie 2006, în calitate de notar, inculpata a ajutat pe minora B.A. să părăsească teritoriul țării, în mod ilegal și, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Drept urmare, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat a unui minor, prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective.

În ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi casată numai cu privire la omisiunea anulării actelor false.

Referitor la cuantumul despăgubirilor civile și al daunelor morale, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a acestora, raportat la actele justificative depuse de părțile civile (raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de un expert contabil autorizat în care au fost analizate toate cheltuielile făcute de părțile civile, respectiv cheltuielile de deplasare și cazare efectuate de B.E. în Spania și România, cheltuielile consulare în vederea efectuării investigațiilor și găsirii minorei B.A. în Spania, cheltuielile convorbirilor telefonice, transportul local, obținerea vizei, traduceri acte, fax, psiholog, onorarii avocați, sumele avansate de B.P. pentru șederea în România a soției sale B.E. și fiicei B.A. în perioada martie-august 2006, toate aceste cheltuieli fiind actualizate în funcție de rata inflației raportată de Institutul Național de Statistică, precum și în raport de cursul valutar) și la gradul în care a fost afectată viața minorei.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de procuror și de părțile civile B.P. și B.E., a casat sentința nr. 25 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 348 C. proc. pen. și, rejudecând, în baza textului de lege arătat, a dispus anularea actelor false, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.C. împotriva aceleiași sentințe.