. Circumstanţe atenuante. Cauză de reducere a pedepsei
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor
Indice alfabetic: Drept penal
- circumstanţe atenuante
- cauză de reducere a pedepsei
C. pen., art. 74, art. 76
Legea nr. 682/2002, art. 19
În cazul infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, dacă reţine incidenţa dispoziţiilor privind cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002 și constată existenţa circumstanţelor atenuante, instanţa aplică dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, în raport cu minimul special al pedepsei închisorii rezultat prin reducerea la jumătate a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege, face aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 728 din 24 februarie 2011
I. Prin sentinţa nr. 487 din 7 iulie 2010 a Tribunalului București, Secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
În baza prevederilor art. 83 C. pen. cu referire la art. 864 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1038 din 7 mai 2007, pronunţată de Judecătoria Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului București, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa de 11 ani închisoare, aplicată în cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 14 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
II. Prin decizia nr. 252 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva sentinţei nr. 487 din 7 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a II-a penală, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală și în fond:
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
În baza art. 83 C. pen. cu referire la art. 864 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1038 din 7 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului București, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 65 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.C., criticând-o ca netemeinică în baza cazului casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susţinând că i-au fost aplicate pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
A solicitat rejudecarea cauzei și aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în raport cu împrejurarea că inculpatul a formulat un denunţ care s-a materializat în luna noiembrie 2010, denunţ în urma căruia instanţa a fost sesizată cu privire la persoanele denunţate de inculpat.
Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport cu motivul de critică invocat și cu cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie are în vedere că recurentul inculpat P.C. a formulat un denunţ, după momentul sesizării instanţei de judecată, denunţ ce a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București sub nr. 1639/D/P/2010, denunţ ce privea persoane care se ocupau cu traficul ilicit de droguri.
În luna noiembrie 2010, denunţul inculpatului s-a materializat, fiind sesizată instanţa de judecată cu privire la persoanele denunţate de inculpat.
Or, prin adresa nr. 1639/D/P/2010 din 23 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, s-a încunoștinţat instanţa de apel că, urmare a denunţului formulat de către inculpatul P.C., au fost prinși inculpaţii I.M. și R.C., în prezent cercetaţi în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr.143/2000, în dosarul penal nr. 1639/D/P/2010.
Faţă de cele expuse rezultă că recursul declarat de inculpatul P.C. este fondat, dată fiind incidenţa în speţă a cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Urmează, în consecinţă, a se casa în parte decizia atacată a instanţei de apel și hotărârea instanţei de fond, numai cu privire la cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și la aplicarea pedepsei complementare.
Urmează a se face aplicarea în cauză pentru recurentul inculpat - în consecinţa celor notificate prin adresa datată 23 noiembrie 2010 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și reiterată de către aceeași unitate de parchet prin adresa nr. 390/II/2011 din 23 februarie 2011 - a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, prin aplicarea corespunzătoare a efectului circumstanţelor atenuante în sensul dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., se va reduce pedeapsa stabilită de instanţa de apel de la 3 ani închisoare la cea de un an închisoare, apreciată ca aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv atât să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului, cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracţiuni.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei nr. 252 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, a casat, în parte, decizia atacată și sentinţa nr. 487 din 7 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a II-a penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și la aplicarea pedepsei complementare; a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și a redus pedeapsa la un an închisoare; a înlăturat aplicarea pedepsei complementare; a menţinut revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1038 din 7 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului București, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare și a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate și ale sentinţei nr. 487 din 7 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul București, Secţia a II-a penală.