Grup infracţional organizat. Aderarea la un grup infracţional organizat sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind criminalitatea organizată
Indice alfabetic: Drept penal
- grup infracţional organizat
- aderarea la un grup infracţional organizat sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup
Legea nr. 39/2003, art. 2 lit. a), art. 7 alin. (1)
Îndeplinirea unor roluri prestabilite în cadrul unui grup infracţional organizat, grup constituit de alte persoane, care îndeplinește condiţiile prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 - grup structurat, format din mai mult de trei persoane, care a existat pentru o perioadă, având continuitate și a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracţiuni grave, cum este infracţiunea de înșelăciune cu consecinţe deosebit de grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material - întrunește elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, sub forma aderării la un grup infracţional organizat sau a sprijinirii sub orice formă a unui astfel de grup.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1021 din 16 martie 2011
A. Prin sentinţa penală nr. 256 din 26 iunie 2009, Tribunalul Argeș, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata M.C. la 3 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.; în baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la un an închisoare; în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare; în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la o lună închisoare, iar în baza art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 raportat la art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare și la pedeapsa accesorie prevăzută în art. 273 alin. (1) lit. c) pct. 3.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpata M.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., la care se adaugă un spor de un an, urmând ca aceasta să execute în total 7 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpaţii M.D. și R.I. la câte 5 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceiași inculpaţi la câte 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; în baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, la câte 3 ani închisoare; în baza art. 25 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 6 luni închisoare; în baza art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte 5 luni închisoare, iar în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 279 alin. (1), raportat la art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, la câte un an închisoare și la pedeapsa complementară prevăzută în art. 273 alin. (1) lit. c) pct. 3.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpaţii M.D. și R.I. să execute fiecare pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., la care se adaugă câte un spor de un an, urmând ca fiecare dintre cei doi inculpaţi să execute câte 12 ani închisoare, în condiţiile art. 57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul D.M. la 5 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; în baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, la 3 ani închisoare; în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare; în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 luni închisoare, iar în baza art. 279 alin. (1) raportat la art. 248 combinat cu art. 244 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004, la un an închisoare și la pedeapsa complementară prevăzută în art. 273 alin. (1) lit. c) pct. 3.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul D.M. să o execute pe cea mai grea, de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., la care a adăugat un spor de un an, urmând să execute în total 12 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul C.D. la 5 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; în baza art. 23 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, la 3 ani închisoare; în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare; în baza art. 26 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare, iar în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 luni închisoare;
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului C.D. și a dispus ca acesta să o execute pe cea mai grea, de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., la care a adăugat un spor de un an, urmând să execute în total 12 ani închisoare în condiţiile art. 57 și art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
La începutul anului 2008, mai multe persoane s-au constituit într-un grup infracţional cu intenţia de a obţine diferite sume de bani din activităţi ilegale.
La acest grup infracţional au aderat și cei cinci inculpaţi din cauza de faţă, recunoscându-i calitatea de lider făptuitorului C.F. care, cu complicitatea unor funcţionari de la societatea comercială D. ori de la Societăţi de Servicii și Investiţii Financiare (denumite SSIF-uri ori brokeri), obţinea informaţii în legătură cu cetăţenii care deţineau un pachet mai mare de acţiuni cotate la Bursa de Valori București, pentru ca, ulterior, să le poată tranzacţiona fraudulos.
În general, inculpaţii se orientau la persoane în vârstă, decedate ori plecate din ţară, adică cele care aflau greu că au fost victimele unei înșelăciuni, astfel creându-și asigurări că nu vor fi denunţaţi organelor de urmărire penală.
După ce erau obţinute datele confidenţiale în legătură cu titlurile de valoare deţinute de unii acţionari, membrii grupului infracţional, folosindu-se de acte de identitate false, tranzacţionau acţiunile prin intermediul unor firme de brokeraj.
Banii ce rezultau din această activitate frauduloasă erau viraţi în conturi bancare special deschise de membrii grupului cu acte de identitate false, ulterior fiind ridicaţi în numerar ori transferaţi în conturile unor societăţi comerciale pentru care aveau împuterniciri, iar în final acești bani erau împărţiţi de liderul grupului, în raport cu aportul fiecărui membru la comiterea faptelor.
În acest cadru general de acţiune, fiecare din cei cinci inculpaţi a avut o activitate infracţională concretă, după cum urmează:
După ce în luna februarie 2008 făptuitorul C.F. a obţinut prin metodele reţinute mai sus datele necesare privind acţiunile deţinute de părţile vătămate, fraţii O.M. și O.D., pentru tranzacţionarea ilegală a acestora, a organizat ca vânzarea să se facă prin SSIF R.B., unde mai realizase astfel de vânzări, tocmai datorită superficialităţii personalului acestui broker în controlul efectuat asupra identităţii persoanelor și autenticităţii actelor prezentate.
Astfel, liderul de grup a racolat un bărbat și o femeie, cărora le-a realizat cărţi de identitate false cu datele și CNP-urile părţilor vătămate, dar cu fotografiile delicvenţilor și le-a trimis la SSIF-ul menţionat, unde au solicitat să li se întocmească actele necesare pentru vânzare, a doua zi indicând numărul conturilor bancare în care să se vireze banii rezultaţi din tranzacţii, respectiv la societatea comercială S.
Deschiderea conturilor bancare la banca R. și ridicarea banilor au fost făcute de inculpaţii M.C. (substituită pentru O.M.) și D.M. (substituit pentru O.D.), cărora, de asemenea, li s-au constituit cărţi de identitate false în aceeași modalitate ca cea expusă anterior.
Acţiunile părţilor vătămate O. au fost tranzacţionate la Bursa de Valori București, prin intermediul SSIF R.B., în perioada 22 - 29 aprilie 2008, producându-le acestora un prejudiciu în sumă de 689.523,86 lei pentru O.M. și 694.538,82 lei pentru O.D.
Inculpaţii M.D. și R.I. aveau stabilită sarcina în cadrul grupului infracţional de a o transporta cu autoturismul lor pe inculpata M.C. sau pe ceilalţi asociaţi la comiterea faptelor penale la bancă și la brokeri în vederea tranzacţionării ilegale a acţiunilor. Totodată, aceștia supravegheau zona în care era amplasată agenţia bancară ori sediul SSIF pentru a se asigura că nu sunt urmăriţi de organele de poliţie.
În realizarea intenţiei de a vinde și acţiunile părţii vătămate S.M., inculpatul C.D. a realizat o carte de identitate falsă unui autor neidentificat cu fotografia sa, dar cu datele de stare civilă ale părţii vătămate, iar acesta s-a prezentat la notarul public M.S., unde a solicitat să i se realizeze o procură, prin care îl împuternicea pe inculpatul D.M. să tranzacţioneze pe piaţa de capital acţiunile respectivului.
Odată obţinută procura notarială, inculpatul D.M. a dat ordin de tranzacţionare definitivă a acţiunilor la SSIF R.B., la data de 1 aprilie 2008 și a deschis cont bancar la banca B. - Agenţia T., la data de 3 aprilie 2008.
După ce acţiunile au fost vândute, inculpatul D.M. s-a prezentat la aceeași agenţie bancară pentru ridicarea în numerar a sumelor de bani rezultate, însă a fost refuzat, deși a încercat și a doua zi, conducerea băncii având suspiciuni asupra persoanei sale.
Faţă de refuzul ferm al reprezentanţilor respectivei agenţii, inculpatul D.M. și învinuitul C.F. au mers la Sucursala V. a băncii B., unde, folosindu-se de procura falsă, au solicitat și obţinut sumele respective de bani.
După tranzacţionarea acţiunilor părţilor vătămate O., inculpatei M.C. i s-a mai realizat o nouă carte de identitate falsă, folosindu-se fotografia ei și datele de stare civilă ale părţii vătămate Ț.L.
Pentru tranzacţionarea ilegală a acţiunilor acesteia, învinuitul C.F. i-a trimis la data de 12 mai 2008 pe inculpaţii M.C., R.I. și M.D. la Punctul de lucru Piatra Neamţ al societăţii comerciale D., localitate unde s-a deplasat și el, dar separat de ceilalţi și toţi patru au ţinut legătura telefonic. Acolo inculpata s-a adresat funcţionarei N.A., căreia i-a precizat că dorește să-și vândă acţiunile pentru a cumpăra niște terenuri.
Iniţial, inculpata a menţionat funcţionarei că are acţiunile blocate la vânzare pentru că ea a cerut acest lucru unui broker și a cerut relaţii în legătură cu modul în care poate realiza deblocarea. A primit explicaţiile necesare și a lăsat o cerere, formulată în numele părţii vătămate Ț.L., prin care solicita să-i fie deblocată vânzarea acţiunilor.
La datele de 13 mai 2008 și 16 mai 2008 inculpata a contactat-o la telefon pe martora N.A. și a întrebat-o dacă i s-au deblocat acţiunile.
Această acţiune nu a putut fi dusă până la sfârșit, rămânând în stadiul de tentativă, deoarece organele în drept au intuit escrocheria și au blocat vânzarea.
Chiar dacă iniţial inculpaţii au încercat să nege acuzaţiile, ulterior, faţă de probele existente, aceștia au recunoscut învinuirile aduse.
Astfel, s-a făcut dovada că inculpaţii R.I. și M.D. au însoţit-o și ajutat-o pe inculpata M.C. la SSIF R.B. în vederea tranzacţionării ilegale de acţiuni. De asemenea, inculpatul C.D. și învinuitul C.F. s-au întâlnit cu inculpatul D.M. la Agenţia A. a băncii R., explicându-i acestuia că va trebui să încaseze banii din tranzacţionarea acţiunilor părţii vătămate O.D., să deschidă un cont bancar pe numele acestuia, dar cu cartea de identitate falsă pe care era aplicată fotografia sa, că va fi ajutat la producerea actelor de către inculpatul C.D., dar că va trebui să exerseze o semnătură asemănătoare cu a persoanei înșelate.
Ca urmare a înţelegerii stabilite, inculpatul C.D. s-a întâlnit cu inculpatul D.M. la agenţia menţionată, la data de 23 aprilie 2008, care i-a virat din contul deschis pe numele O.D. suma de 1.000.000.000 lei, în conturile societăţii comerciale R., iar el i-a ridicat în numerar și, după ce și-a reţinut partea ce i se cuvenea, restul sumei a înmânat-o învinuitului C.F.
Ulterior, ordinele de plată în numele lui O.D. erau semnate în alb de inculpatul D.M., care le preda învinuitului C.F., iar acesta le înainta mai departe inculpatului C.D., împreună cu cartea de identitate falsă, el le preda funcţionarei bancare, iar aceasta făcea transferul bancar al banilor, urmând retragerea de către el a sumei în cash.
Din modul de operare, s-a constatat că inculpaţii, împreună și cu alte persoane, erau constituiţi într-un grup bine organizat, cu un program de acţiune prestabilit, fiecărui inculpat trasându-i-se sarcini bine definite de către liderul de grup - făptuitorul C.F. - și, în final, fiecare primindu-și recompensa proporţional cu munca prestată.
B. Prin decizia nr. 82/A din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Pitești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat, între alţii, de procuror împotriva sentinţei penale nr. 256 din 26 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeș și, în principal, s-a aplicat inculpaţilor M.D., R.I. și D.M. pedeapsa accesorie prevăzută în art. 273 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 297/2004.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate, între alţii, de inculpaţii M.C., M.D., C.D., R.I. și D.M.
C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, între alţii, inculpaţii M.C., M.D., C.D., R.I. și D.M.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de casare invocate, prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată următoarele:
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate.
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, inculpaţii necontenstând, de altfel, comiterea faptelor, ci doar parţial încadrarea juridică a acestora. Astfel, una dintre criticile comune recursurilor formulate de inculpaţi vizează greșita încadrare juridică a faptei în dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât inculpaţii nu se cunoșteau între ei și nu au avut iniţiativa constituirii grupului, susţinând că participaţia la săvârșirea faptei a avut un caracter ocazional, situaţie în care încadrarea corectă este cea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 sau de art. 323 C. pen. Sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, prin prisma propriului examen, constată că materialul probator aflat la dosarul cauzei relevă că, deși nu au avut iniţiativa constituirii grupului - acesta fiind iniţiat și constituit de către C.F., pentru care s-a dispus disjungerea cauzei -, inculpaţii M.C., C.D., R.I., D.M. și M.D. au aderat și acţionat în cadrul grupului infracţional organizat, fiecare având roluri și sarcini bine stabilite în vederea tranzacţionării ilegale cu acte false a unor acţiuni cu valoare comercială (inculpaţii M.C. și D.M. au folosit cărţi de identitate false pentru a se putea substitui părţilor vătămate în vederea valorificării acţiunilor acestora, dând ordine de tranzacţionare în acest sens, și au ridicat banii obţinuţi în mod fraudulos; inculpaţii M.D. și R.I. au păstrat cărţile de identitate false, i-au determinat pe inculpaţii M.C. și D.M. să le folosească pentru deschiderea de conturi bancare cu acte false pentru ridicarea banilor rezultaţi din tranzacţii ilegale și au asigurat supravegherea zonei în timpul folosirii acestor documente; inculpatul C.D. l-a determinat pe inculpatul D.M. să folosească o carte de identitate falsă cu scopul de a produce transferuri bănești din contul deschis pe numele părţii civile O.D. în conturile firmei la care era împuternicit și, totodată, a făcut menţiuni false în actele bancare pentru justificarea banilor ridicaţi). Ca atare, nu poate fi primită apărarea inculpaţilor în sensul că grupul a fost format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni, că nu a avut continuitate sau că nu aveau roluri prestabilite, atâta vreme cât activitatea s-a derulat în timp, plecând de la obţinerea datelor de identificare a titlurilor de valoare și a acţionarilor acestora, continuând cu confecţionarea actelor de identitate cu numele real al acţionarilor, dar cu fizionomia inculpaţilor M.C. și D.M., cu deschiderea unor conturi bancare de către aceștia pe baza actelor de identitate falsificate și apoi cu ridicarea banilor din aceste conturi, în numerar sau transferarea în alte conturi, de unde erau ridicaţi de alţi coinculpaţi. Așadar, fiind întrunite cerinţele grupului infracţional organizat, așa cum sunt prevăzute în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 7 alin. (1) din aceeași lege, inculpaţii aderând și, respectiv, sprijinind activitatea grupului infracţional organizat constituit de făptuitorul C.F., neavând relevanţă împrejurarea că nu toţi membrii grupului se cunoșteau între ei; dimpotrivă, această strategie a fost gândită special de liderul grupului pentru ca, în ipoteza prinderii unora dintre membrii grupului, ceilalţi să nu poate fi identificaţi prea ușor.
Referitor la solicitarea de achitare formulată de inculpatul R.I. sub aspectul săvârșirii infracţiunii prevăzute în art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că susţinerea acestuia în sensul că i-a însoţit pe inculpaţii M.C. și D.M. doar în calitate de șofer și că nu a beneficiat de alt folos în afara sumei de 200 lei, este contrazisă de materialul probator aflat la dosarul cauzei. Pe baza unei analize coroborate a probatoriului, instanţa de fond a stabilit în mod corect că inculpatul R.I., alături de M.D., avea sarcina în cadrul grupului infracţional de a ţine în păstrare cărţile de identitate falsificate, de a-i determina pe inculpaţii M.C. și D.M. să le folosească pentru deschiderea de conturi bancare, precum și pentru producerea actelor necesare ridicării banilor rezultaţi din tranzacţiile ilegale; totodată, cei doi inculpaţi aveau rolul de a prelua actele false după folosire și de a o transporta cu autoturismul lor pe inculpata M.C. sau pe ceilalţi asociaţi la bancă și la brokeri în vederea tranzacţionării ilegale a acţiunilor și, de asemenea, să supravegheze zona în care era amplasată agenţia bancară ori sediul SSIF pentru a se asigura că nu sunt urmăriţi de organele de poliţie. Mai mult, din actele dosarului reiese că, la data de 16 mai 2008, inculpatul R.I. a mers la sediul SSIF R.B. pentru a preda confirmările tranzacţiilor realizate până la 9 mai 2008, susţinând că a fost trimis în acest scop de părţile civile O., fapt probat cu declaraţia martorului F.D., procesul-verbal de constatate și planșa fotografică anexă; totodată, asupra inculpatului a fost găsită o carte de vizită a societăţii comerciale F. - Servicii de fax intern și internaţional, de unde membrii grupării transmiteau faxuri către bănci sau SSIF-uri, toate acestea demonstrând fără dubiu că inculpatul R.I. a desfășurat activităţi ce au concurat la realizarea laturii obiective a infracţiunii de înșelăciune, iar folosul realizat urmare a comiterii faptei de către fiecare inculpat nu prezintă relevanţă pentru încadrarea juridică. De asemenea, nu este întemeiată critica formulată de același inculpat, în sensul că nu s-a stabilit care este prejudiciul cauzat de fiecare inculpat în parte, atâta vreme cât, așa cum s-a arătat, prin faptele lor conjugate, inculpaţii au contribuit la săvârșirea infracţiunii de înșelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în forma continuată, în acest caz prejudiciul stabilindu-se prin însumarea prejudiciilor cauzate fiecărei părţi vătămate.
În consecinţă, pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi împotriva deciziei nr. 82/A din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Pitești, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, în cauză fiind admis recursul părţii responsabile civilmente cu privire la plata cheltuielilor judiciare.