Hearings: May | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

Omor deosebit de grav. Tentativă. Omor săvârșit asupra unui militar. Omor săvârșit de către un militar

 

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății

Indice alfabetic: Drept penal

- omor deosebit de grav

- tentativă

- omor săvârșit asupra unui militar

- omor săvârșit de către un militar

              

C. pen., art. 20, art. 174, art. 176 alin. (1) lit. f) și g)

 

Tentativa la infracțiunea de omor, săvârșită de către un militar în timpul îndatoririlor de serviciu, prin executarea unor manevre periculoase cu arma care au avut ca rezultat acționarea trăgaciului armei și declanșarea unor focuri de armă în direcția unui alt militar, cauzându-i plăgi împușcate, se încadrează în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen., iar nu și în art. 176 alin. (1) lit. f) din același cod, întrucât elementul circumstanțial de agravare prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., referitor la săvârșirea omorului asupra unui magistrat, polițist, jandarm ori asupra unui militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, presupune ca mobilul faptei să îl constituie răzbunarea sau ura împotriva persoanei asupra căreia este săvârșită fapta, din cauza serviciului pe care aceasta îl îndeplinește. 

 

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1091 din 21 martie 2011

 

Prin sentința nr. 18 din 24 martie 2010 a Tribunalului Militar Teritorial București, inculpatul soldat voluntar rez. R.D. a fost condamnat la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 coroborat cu art. 176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Totodată, inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de călcare de consemn prevăzută în art. 333 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen.

Pentru a dispune în aceste sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul soldat rez. R.D. a fost angajat ca soldat voluntar pe bază de contract de către Ministerul Apărării Naționale, începând cu data de 17 aprilie 2006, în funcția de pistolar, contractul fiindu-i reînnoit la 17 aprilie 2007.

În perioada 31 ianuarie 2007 - 29 mai 2007, plutonul din care făcea parte inculpatul executa serviciul de pază la o unitate militară - cazarma C.

În ziua de 20 aprilie 2007, inculpatul R.D., împreună cu colegul său, caporal P.N., a executat serviciul de patrulă în cazarma C. până la ora 14.00, după care au ridicat de la corpul de gardă armamentul din dotare în vederea exercitării controlului antiterorist în zona punctului de control de la intrarea în cazarmă.

În intervalul 14.30 - 15.45, inculpatul, împreună cu militarul arătat mai sus, a efectuat controlul tuturor autoturismelor și persoanelor care s-au deplasat în zona punctului de control/acces.

Aproximativ în jurul orelor 15.50, întrucât în zonă nu au mai circulat autovehicule sau persoane, inculpatul s-a așezat pe un scaun aflat lângă stâlpul drept al barierei, vis-a-vis de clădirea punctului de control/acces în unitate, fiind orientat cu fața spre acest imobil.

În momentul în care s-a așezat pe scaun, inculpatul R.D. avea cureaua armei petrecută peste umărul drept, țeava acesteia fiind orientată oblic, în jos, cu patul rabatat (pliat pe armă, în poziția „închis”), arma fiind sprijinită pe genunchiul drept.

Partea vătămată fruntaș V.M. se afla în dreptul ușii de acces în clădirea punctului de control/acces stând în picioare, iar șeful patrulei, martorul P.N., se afla în stânga părții vătămate, lângă stâlpul stâng al barierei, vis-a-vis de inculpat, ambii cu fața către acesta din urmă.

Inculpatul a dezasigurat arma și a apucat cu mâna dreaptă port-închizătorul acesteia, acționându-l într-o cursă completă specifică operațiunii de încărcare a armei. Acest fapt a fost observat de către martorul caporal P.N., care, sesizând potențialul de periculozitate al manevrei de mai sus, l-a atenționat pe inculpat să nu se mai joace cu arma.

Imediat după ce a fost atenționat, inculpatul R.D. s-a ridicat de pe scaun și, având cureaua armei așezată peste umărul drept, cu arma sprijinită pe șoldul drept, cu mâna dreaptă, fără a privi spre armă, a încercat să o asigure, însă procedând ca și anterior, în același mod neprofesionist, nerespectând dispozițiile legale privind mânuirea armamentului din dotare, a acționat trăgaciul armei, declanșând astfel un foc în serie scurtă în direcția părții vătămate.

Urmare a focurilor executate de către inculpat, partea vătămată a căzut la pământ, în apropierea treptelor de la clădirea punctului de control/acces în unitate, suferind două plăgi împușcate la nivelul abdomenului.

După producerea incidentului, inculpatul a așezat arma lângă el, pe pământ, de unde a fost ridicată și asigurată de către martorul plutonier P.A.

Partea vătămată, fruntaș V.M., a fost transportată de îndată cu o ambulanță la Spitalul Clinic de Urgentă Militar Central „Dr. Carol Davila” București unde, conform foii de observație clinică generală întocmită de către Secția Chirurgie I, a fost internată, în perioada 20 aprilie - 6 august 2007, cu diagnosticul: „Plagă prin armă de foc cu leziuni multiple; ruptură de stomac, ruptură de splină și rinichi stâng. Plagă colon (operat). Șoc hemoragie. Status posttraumatism prin împușcare cu multiple leziuni viscerale. Amputație 1/3 medie coapsă, membru pelvin bilateral. Escare de decubit regiune sacrală și trohanteriană bilateral.”

Prin decizia nr. 3 din 29 septembrie 2010, Curtea Militară de Apel a dispus, între altele, următoarele:

A admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București și inculpat împotriva sentinței nr. 18 din 24 martie 2010 și, în consecință, a desființat hotărârea atacată numai cu privire la latura penală, în sensul că l-a condamnat pe inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3 ani pentru tentativă la omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. f) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 333 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de călcare de consemn

Conform art. 33 lit. b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat  inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, alături de pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe timp de 3 ani, iar pe perioada indicată în art. 71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 C. pen.

Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs, între alții, inculpatul R.D.

Cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție contradictorie, din oficiu, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. referitor la încadrarea juridică a faptei.

Asupra recursului declarat de inculpatul R.D, critica referitoare la greșita încadrare juridică a faptei, apărarea apreciind-o ca fiind corectă pe cea prevăzută în art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., „vătămare corporală din culpă”, deoarece, se susține, rezultatul - moartea victimei - a fost consecința unei greșeli în mânuirea armamentului, este neîntemeiată.

Aspectul de drept referitor la forma și modalitatea de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit fapta a fost examinat - la cererea acestuia - atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de prim control judiciar, Înalta Curte de Casație și Justiție însușindu-și toate argumentele de fapt și de drept expuse în cele două hotărâri atacate.

În raport cu funcția îndeplinită - militar - și cu pregătirea specifică, inclusiv cu privire la mânuirea armamentului din dotare, este neîntemeiată apărarea acestuia în sensul că totul s-a petrecut ca „o joacă”, a fost „un accident.”

Împrejurările și modul concret în care inculpatul a acționat (astfel cum au fost anterior prezentate și cum au rezultat din probele administrate) relevă, precumpănitor, vinovăția acestuia sub forma intenției indirecte, iar nu pe cea a culpei, fiind irelevante - în prezenta cauză - alte împrejurări invocate de apărare, cum ar fi: că nu au existat conflicte anterioare, că nu o cunoștea pe victimă, că imediat după împușcare a telefonat la corpul de pază, că a acordat ajutor material și bănesc și că nu a existat un mobil al faptelor.

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite, însă, recursul inculpatului, prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., examinate din oficiu, pentru următoarele motive:

- elementul circumstanțial agravant introdus în textul art. 176 alin. (1) C. pen. prin lit. f), de Legea nr. 140/1996, are în vedere pericolul social sporit pe care îl reprezintă omorul săvârșit asupra unei persoane care îndeplinește o funcție care implică exercițiul autorității de stat, din răzbunare sau ură împotriva acesteia, din cauza serviciului pe care îl îndeplinește. Textul art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. este o variantă agravată a formei calificate de omor prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. f) C. pen., având ca deosebire esențială aceea că subiectul pasiv nu este  orice persoană care desfășoară o activitate de serviciu sau o activitate publică, ci o persoană care are calitatea de magistrat, polițist, jandarm ori militar.

Or, examinarea tuturor probelor relevă că fapta nu a avut ca mobil răzbunarea sau ura împotriva victimei, din cauza serviciului pe care îl îndeplinește, împrejurare necontestată de către acuzare și de către părțile procesului.

- împrejurările comiterii faptei, și chiar natura acesteia, nu justifică concluzia imperativului interzicerii tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., nici ca pedeapsă complementară, nici ca pedeapsă accesorie.

            Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 3 din 29 septembrie 2010, a casat, în parte, decizia atacată și rejudecând: a descontopit pedeapsa rezultantă în cele două pedepse componente; în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei în tentativă la omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.; a menținut pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., precum și pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de călcare de consemn; conform dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe timp de 3 ani, iar pe durata prevăzută în art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, menținând celelalte dispoziții ale deciziei atacate.