Omor deosebit de grav. Tentativă. Omor
săvârșit asupra unui militar. Omor săvârșit de către
un militar
Cuprins pe
materii: Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra
vieții, integrității corporale și
sănătății
Indice
alfabetic: Drept penal
- omor deosebit de grav
- tentativă
- omor săvârșit asupra unui militar
-
omor săvârșit de către un
militar
C. pen., art. 20, art. 174, art. 176 alin. (1) lit. f) și g)
Tentativa
la infracțiunea de omor, săvârșită de către un militar
în timpul îndatoririlor de serviciu, prin executarea unor manevre periculoase
cu arma care au avut ca rezultat acționarea trăgaciului armei și
declanșarea unor focuri de armă în direcția unui alt militar, cauzându-i
plăgi împușcate, se încadrează în dispozițiile art. 20
raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen., iar nu
și în art. 176 alin. (1) lit. f) din același cod, întrucât elementul
circumstanțial de agravare prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. f) C.
pen., referitor la săvârșirea omorului asupra unui magistrat, polițist,
jandarm ori asupra unui militar în timpul sau în legătură cu
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, presupune ca
mobilul faptei să îl constituie răzbunarea sau ura împotriva
persoanei asupra căreia este săvârșită fapta, din cauza
serviciului pe care aceasta îl îndeplinește.
I.C.C.J.,
Secția penală, decizia nr. 1091 din 21 martie 2011
Prin sentința nr. 18
din 24 martie
Totodată, inculpatul
a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de călcare
de consemn prevăzută în art. 333 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a)
și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa
cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor
prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe durata
prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen.
Pentru a dispune în
aceste sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul soldat rez.
R.D. a fost angajat ca soldat voluntar pe bază de contract de către
Ministerul Apărării Naționale, începând cu data de 17 aprilie
2006, în funcția de pistolar, contractul fiindu-i reînnoit la 17 aprilie
2007.
În perioada 31 ianuarie
2007 - 29 mai 2007, plutonul din care făcea parte inculpatul executa
serviciul de pază la o unitate militară - cazarma C.
În ziua de 20 aprilie
2007, inculpatul R.D., împreună cu colegul său, caporal P.N., a
executat serviciul de patrulă în cazarma C. până la ora 14.00,
după care au ridicat de la corpul de gardă armamentul din dotare în
vederea exercitării controlului antiterorist în zona punctului de control
de la intrarea în cazarmă.
În intervalul 14.30 -
15.45, inculpatul, împreună cu militarul arătat mai sus, a efectuat
controlul tuturor autoturismelor și persoanelor care s-au deplasat în zona
punctului de control/acces.
Aproximativ în jurul
orelor 15.50, întrucât în zonă nu au mai circulat autovehicule sau
persoane, inculpatul s-a așezat pe un scaun aflat lângă stâlpul drept
al barierei, vis-a-vis de clădirea punctului de control/acces în unitate,
fiind orientat cu fața spre acest imobil.
În momentul în care s-a
așezat pe scaun, inculpatul R.D. avea cureaua
armei petrecută peste umărul drept, țeava acesteia fiind
orientată oblic, în jos, cu patul rabatat (pliat pe armă, în
poziția „închis”), arma fiind sprijinită pe genunchiul drept.
Partea
vătămată fruntaș V.M. se afla în dreptul ușii de acces
în clădirea punctului de control/acces stând în picioare, iar șeful
patrulei, martorul P.N., se afla în stânga părții vătămate,
lângă stâlpul stâng al barierei, vis-a-vis de inculpat, ambii cu fața
către acesta din urmă.
Inculpatul a dezasigurat
arma și a apucat cu mâna dreaptă port-închizătorul acesteia,
acționându-l într-o cursă completă specifică
operațiunii de încărcare a armei. Acest fapt a fost observat de
către martorul caporal P.N., care, sesizând potențialul de
periculozitate al manevrei de mai sus, l-a atenționat pe inculpat să
nu se mai joace cu arma.
Imediat după ce a
fost atenționat, inculpatul R.D. s-a ridicat de pe scaun și, având
cureaua armei așezată peste umărul drept, cu arma
sprijinită pe șoldul drept, cu mâna dreaptă, fără a
privi spre armă, a încercat să o asigure, însă procedând ca
și anterior, în același mod neprofesionist, nerespectând
dispozițiile legale privind mânuirea armamentului din dotare, a
acționat trăgaciul armei, declanșând astfel un foc în serie
scurtă în direcția părții vătămate.
Urmare a focurilor
executate de către inculpat, partea vătămată a căzut
la pământ, în apropierea treptelor de la clădirea punctului de
control/acces în unitate, suferind
două plăgi împușcate la nivelul abdomenului.
După producerea
incidentului, inculpatul a așezat arma lângă el, pe pământ, de
unde a fost ridicată și asigurată de către martorul
plutonier P.A.
Partea
vătămată, fruntaș V.M., a fost transportată de
îndată cu o ambulanță la Spitalul Clinic de Urgentă Militar
Central „Dr. Carol Davila” București unde, conform foii de observație
clinică generală întocmită
de către Secția Chirurgie I, a fost internată, în perioada 20 aprilie - 6 august 2007, cu diagnosticul: „Plagă prin armă de foc cu leziuni multiple; ruptură de
stomac, ruptură de splină și rinichi stâng. Plagă colon
(operat). Șoc hemoragie. Status posttraumatism prin împușcare cu
multiple leziuni viscerale. Amputație 1/3 medie coapsă, membru pelvin
bilateral. Escare de decubit regiune sacrală și
trohanteriană bilateral.”
Prin decizia nr. 3 din 29
septembrie 2010, Curtea Militară de Apel a dispus, între altele,
următoarele:
A admis apelurile
declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial
București și inculpat împotriva sentinței nr. 18 din 24 martie
2010 și, în consecință, a desființat hotărârea
atacată numai cu privire la latura penală, în sensul că l-a
condamnat pe inculpat la 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe timp de
3 ani pentru tentativă la omor deosebit de grav prevăzută în
art. 20 C. pen. raportat la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. f)
și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 333
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. e) C.
pen., l-a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare pentru
infracțiunea de călcare de consemn
Conform art. 33 lit.
b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai
grea de 3 ani și 4 luni închisoare, alături de pedeapsa interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen. pe timp de
3 ani, iar pe perioada indicată în art. 71 C.pen., a interzis inculpatului
drepturile prevăzute în art.
Împotriva deciziei, în
termen legal, a declarat recurs, între alții, inculpatul R.D.
Cu ocazia dezbaterilor,
Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție
contradictorie, din oficiu, cazul de casare prevăzut în art. 3859
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. referitor la încadrarea juridică a faptei.
Asupra recursului
declarat de inculpatul R.D, critica referitoare la greșita încadrare
juridică a faptei, apărarea apreciind-o ca fiind corectă pe cea
prevăzută în art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.,
„vătămare corporală din culpă”, deoarece, se susține,
rezultatul - moartea victimei - a fost consecința unei greșeli în
mânuirea armamentului, este neîntemeiată.
Aspectul de drept
referitor la forma și modalitatea de vinovăție cu care
inculpatul a săvârșit fapta a fost examinat - la cererea acestuia -
atât de către instanța de fond, cât și de către
instanța de prim control judiciar, Înalta Curte de Casație și
Justiție însușindu-și toate argumentele de fapt și de drept
expuse în cele două hotărâri atacate.
În raport cu
funcția îndeplinită - militar - și cu pregătirea
specifică, inclusiv cu privire la mânuirea armamentului din dotare, este
neîntemeiată apărarea acestuia în sensul că totul s-a petrecut
ca „o joacă”, a fost „un accident.”
Împrejurările
și modul concret în care inculpatul a acționat (astfel cum au fost
anterior prezentate și cum au rezultat din probele administrate) relevă,
precumpănitor, vinovăția acestuia sub forma intenției
indirecte, iar nu pe cea a culpei, fiind irelevante - în prezenta cauză -
alte împrejurări invocate de apărare, cum ar fi: că nu au
existat conflicte anterioare, că nu o cunoștea pe victimă,
că imediat după împușcare a telefonat la corpul de pază,
că a acordat ajutor material și bănesc și că nu a
existat un mobil al faptelor.
Înalta Curte de
Casație și Justiție va admite, însă, recursul inculpatului,
prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin.
(1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., examinate din oficiu, pentru
următoarele motive:
- elementul
circumstanțial agravant introdus în textul art. 176 alin. (1) C. pen. prin
lit. f), de Legea nr. 140/1996, are în vedere pericolul social sporit pe care
îl reprezintă omorul săvârșit asupra unei persoane care
îndeplinește o funcție care implică exercițiul
autorității de stat, din răzbunare sau ură împotriva
acesteia, din cauza serviciului pe care îl îndeplinește. Textul art. 176
alin. (1) lit. f) C. pen. este o variantă agravată a formei
calificate de omor prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. f) C. pen.,
având ca deosebire esențială aceea că subiectul pasiv nu
este orice persoană care
desfășoară o activitate de serviciu sau o activitate
publică, ci o persoană care are calitatea de magistrat,
polițist, jandarm ori militar.
Or, examinarea tuturor
probelor relevă că fapta nu a avut ca mobil răzbunarea sau ura
împotriva victimei, din cauza serviciului pe care îl îndeplinește,
împrejurare necontestată de către acuzare și de către
părțile procesului.
- împrejurările
comiterii faptei, și chiar natura acesteia, nu justifică concluzia
imperativului interzicerii tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 C.
pen., nici ca pedeapsă complementară, nici ca pedeapsă
accesorie.
Față
de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și
Justiție, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a
admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 3 din 29 septembrie
2010, a casat, în parte, decizia atacată și rejudecând: a descontopit
pedeapsa rezultantă în cele două pedepse componente; în temeiul art.
334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei în
tentativă la omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat
la art. 174 combinat cu art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art.
74 și art. 76 alin. (2) C. pen.; a menținut pedeapsa de 3 ani și
4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., precum
și pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de
călcare de consemn; conform dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34
alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni
închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b)
și lit. c) C. pen. pe timp de 3 ani, iar pe durata prevăzută în
art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. cu titlu de
pedeapsă accesorie, menținând celelalte dispoziții ale deciziei
atacate.