Extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale. Art. 335 alin. (2) C. proc. pen.
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanţă
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale
C. proc. pen., art. 335 alin. (2)
În cazul în care constată că fapta dedusă judecăţii nu constituie o infracţiune distinctă de înșelăciune, ci un act material care intră în conţinutul unei infracţiuni continuate de înșelăciune pentru care s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă de condamnare, instanţa reunește cauza cu cea în care s-a pronunţat hotărârea definitivă de condamnare și pronunţă o nouă hotărâre de condamnare în raport cu toate actele materiale care intră în conţinutul infracţiunii continuate de înșelăciune, conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen., desfiinţând hotărârea anterioară de condamnare.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1409 din 7 aprilie 2011
Prin sentinţa penală nr. 282 din 29 iunie 2010, Tribunalul Galaţi, în baza dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 289 din 1 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007.
Conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii privind pe inculpatul H.D. din infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (faptă din mai 2005) în infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (faptă din perioada martie-mai 2005) și, în această încadrare juridică, a dispus condamnarea inculpatului pentru întreaga activitate infracţională la o pedeapsă de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 ani.
În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului H.D. prin sentinţa penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploiești, din care a rămas neexecutat un rest de 622 zile închisoare.
Conform art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 ani cu restul de 622 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploiești, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, sporită la 13 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
Prin decizia nr. 2/A din 12 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul H.D. împotriva sentinţei penale nr. 282 din 29 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a desfiinţat în parte sentinţa și, în rejudecare, s-a redus de la 13 ani închisoare la 12 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; în conformitate cu art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 ani cu restul de 622 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită la 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 ani.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut, în esenţă, că în mod judicios instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului H.D., care în calitate de administrator al societăţii comerciale E. a achiziţionat articole de îmbrăcăminte de la partea vătămată societatea comercială D., în valoare de 4.053 lei, emiţând un bilet la ordin care introdus la plată a fost refuzat, datorită lipsei de disponibil, constituie un act material în conţinutul unei infracţiuni continuate de înșelăciune, pentru care Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul H.D. la o pedeapsă 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 289/2007.
În considerarea acestui fapt, instanţa de fond în mod corect a desfiinţat în parte sentinţa sus-menţionată și a introdus acest act material de înșelăciune în conţinutul activităţii infracţionale desfășurată de inculpat pentru care s-a dispus condamnarea sa prin hotărârea apelată, însă, în raport cu prejudiciul relativ mic, de numai 4.053 lei, cauzat părţii vătămate societatea comercială D., pedeapsa aplicată inculpatului pentru toată activitatea sa infracţională, de 13 ani închisoare, apare vădit disproporţionată în raport cu gradul de pericol social și cu valoarea prejudiciului cauzat prin infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 289/2007 a Tribunalului Galaţi.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.D., care a apreciat hotărârea atacată ca fiind netemeinică sub aspectul pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia. Recurentul inculpat a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, urmând a o menţine ca atare.
Starea de fapt, așa cum este conturată în considerentele deciziei recurate, corespunde materialului probator judicios administrat, analizat și coroborat în cauză.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul H.D., în calitate de administrator al societăţii comerciale E., a comunicat prin e-mail, la data de 15 aprilie 2006, părţii vătămate societatea comercială D. o comandă, arătându-se interesat de achiziţionarea unor articole de îmbrăcăminte și că, la data de 12 mai 2005, numitul B.C., în calitate de reprezentant al părţii vătămate, a întocmit factura fiscală și a livrat inculpatului marfă în valoare de 4.053 lei. Pentru achitarea preţului, inculpatul a emis biletul la ordin scadent la data de 10 iunie 2005, dată la care a fost introdus la plată, însă, din lipsă de disponibil, biletul la ordin a fost refuzat.
Audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a precizat că, deși la data emiterii avea disponibil în cont, a efectuat plăţi, astfel că partea vătămată nu a putut să-și îndestuleze creanţa. Inculpatul a precizat că fapta ce constituie obiectul prezentei cauze nu constituie o infracţiune unică, ci un act material din conţinutul unei infracţiuni continuate pentru care Tribunalul Galaţi l-a condamnat deja.
Vinovăţia inculpatului pentru fapta dedusă judecăţii a fost dovedită cu probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească.
În ceea ce privește încadrarea juridică, s-a reţinut că fapta inculpatului H.D. care, în luna mai 2005, a indus în eroare pe reprezentanţii societăţii comerciale D., cu ocazia încheierii unei convenţii de vânzare-cumpărare a unor produse de îmbrăcăminte, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării nereale că poate achita preţul cu un bilet la ordin, deși nu avea disponibil în cont, împrejurare pe care, dacă societatea co-contractantă ar fi cunoscut-o, nu ar mai fi vândut marfa, cauzându-se o pagubă în valoare de 4.053 lei, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
În mod corect s-a constatat că fapta dedusă judecăţii nu este o infracţiune unică, ci un act material al infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru care inculpatul H.D. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 289 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007, la o pedeapsă de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 ani. În aceste condiţii, în baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 132 din 6 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploiești, din care a rămas neexecutat un rest de 622 zile închisoare și, în baza art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 ani cu restul de 622 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 12 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
Raportat la situaţia de fapt expusă, s-a constatat, referitor la modalitatea de comitere a faptei și la data comiterii faptei deduse judecăţii, că aceasta constituie un act material al infracţiunii continuate de înșelăciune pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 289/2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007, fiind îndeplinite condiţiile de existenţă ale infracţiuni continuate - conform art. 41 alin. (2) C. pen.
Faţă de această situaţie, în mod corect s-a dispus reunirea cauzei cu cea care a făcut obiectul dosarului penal în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 289 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Galaţi.
În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 289 din 1 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 13 iulie 2007 și, în baza dispoziţiilor art. 344 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii privind pe inculpatul H.D. din infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (faptă din mai 2005) în infracţiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (faptă din perioada martie-mai 2005) și, în această încadrare juridică, s-a aplicat inculpatului pentru întreaga activitate infracţională o pedeapsă privativă de libertate individualizată conform criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen.
Având în vedere că fapta dedusă judecăţii a fost săvârșită înainte de împlinirea duratei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2666 din 2 octombrie 2001 a Judecătoriei Ploiești, s-a constatat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. Totodată, în mod corect, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) teza a II-a și a III-a C. pen. în raport cu antecedentele penale ale inculpatului.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut în mod just că, efectuând operaţiunea de reindividualizarea a pedepsei, având în vedere și actul material de înșelăciune săvârșit de inculpat în dauna părţii vătămate societatea comercială D., cu un prejudiciu relativ mic de 4.053 lei, pedeapsa nou aplicată inculpatului pentru toată activitatea sa infracţională, de 13 ani închisoare, apare vădit disproporţionată în raport cu gradul de pericol social și cu valoarea prejudiciului cauzat prin infracţiunea care a fost adăugată ca act material în conţinutul infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 289/2007 a Tribunalului Galaţi.
În considerarea acestui aspect, instanţa de apel a dat eficienţă deplină criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., argumentând în considerente că scopul pedepsei astfel stabilită poate fi atins, așa cum prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 2/A din 12 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală și pentru cauze cu minori.