High Court of Cassation and Justice

Executarea mandatului european de arestare. Depășirea termenelor maxime pentru predare. Soluții

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- executarea mandatului european de arestare

                         Legea nr. 302/2004, art. 107 alin. (1), art. 111 alin. (4)

Dacă instanța a dispus prin sentință executarea mandatului european de arestare, predarea persoanei solicitate și arestarea acesteia, însă termenele maxime pentru predare au fost depășite fără ca persoana solicitată să fie primită de către statul emitent, parchetul, constatând că autoritatea judiciară emitentă insistă în executarea mandatului european de arestare, poate sesiza din nou instanța, iar instanța poate dispune printr-o nouă sentință executarea mandatului european de arestare, predarea persoanei solicitate și arestarea acesteia, în conformitate cu art. 107 alin. (1) și art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, acest din urmă text de lege stabilind că depășirea termenelor maxime pentru predare fără ca persoana solicitată să fie primită de către statul emitent, care conduce la punerea în libertate a acesteia, nu constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2790 din 29 iulie 2011

Prin sentința nr. 292 din 22 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina - Piazza Bruno Buozzi, față de persoana solicitată D.A.

Prin aceeași sentință, s-a dispus predarea persoanei solicitate D.A. către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității și arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 23 iulie 2011 până la data de 21 august 2011. S-a dispus emiterea mandatului de arestare.

Pentru a pronunța sus-menționata sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 24 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat Curții de Apel București, Secția I penală, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011, de către autoritățile judiciare din Republica Italia, împotriva numitului D.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, organizație infracțională și exploatarea prostituției, fapte prevăzute în art. 81, 110, 609 bis, 609 ter C. pen. italian, art. 416 C. pen. italian, art. 3, 4, 7 din Legea nr. 75/1958.

Prin sentința nr. 273 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București, Secția I penală, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și în consecință: a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina - Piazza Bruno Buozzi, față de persoana solicitată D.A.; predarea persoanei solicitate D.A. către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității și arestarea acesteia, pe o perioadă de 25 de zile, de la data de 28 iunie 2011 până la data de 22 iulie 2011 inclusiv.

Prin decizia penală nr. 2737 din 20 iulie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-persoană solicitată D.A. împotriva sentinței nr. 273 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, Secția I penală, hotărârea rămânând definitivă.

La data de 22 iulie 2011, Curtea de Apel București, Secția I penală, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dosarului având ca obiect cererea formulată de Biroul SIRENE Național cu privire la imposibilitatea predării persoanei solicitate D.A. către autoritățile judiciare italiene.

În aceeași zi, 22 iulie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a solicitat Curții de Apel București punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de Judecătorul pentru Anchete Preliminare de pe lângă Tribunalul Latina, față de cetățeanul român D.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, organizație infracțională și exploatarea prostituției prevăzute în art. 81, 110, 609 bis, 609 ter C. pen. italian, art. 416 C. pen. italian, art. 3, 4, 7 din Legea nr. 75/1958.

Parchetul a justificat noua cerere de punere în executare a mandatului european de arestare, invocând dispozițiile art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, și faptul că autoritățile judiciare din Italia insistă în punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 cu privire la persoana solicitată D.A.

Curtea de apel a constatat că sesizarea parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată.

Potrivit art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. În raport cu aceste dispoziții, curtea de apel a apreciat că se impune admiterea sesizării formulate de către parchet, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, și punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia la data de 17 ianuarie 2011, pe numele persoanei solicitate D.A.

Curtea de apel a constatat că faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare au corespondent în legislația penală română, fiind sancționate de art. 323 C. pen. (asociere pentru săvârșirea de infracțiuni) și de art. 197 C. pen. (viol) și că, totodată, sunt îndeplinite condițiile generale și speciale prevăzute în art. 96 și art. 97 din Legea nr. 302/2004, neexistând niciunul din motivele de refuz enumerate în art. 98 din aceeași lege.

Prima instanță a apreciat că sesizarea parchetului este întemeiată și, în consecință, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Italia, G.I.P. Tribunalul Latina - Piazza Bruno Buozzi, față de persoana solicitată D.A., predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității și arestarea preventivă a persoanei  solicitate, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 23 iulie 2011 până la data de 21 august 2011 inclusiv.

Împotriva sentinței a declarat recurs persoana solicitată D.A. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea hotărârii și, pe fond, respingerea cererii de predare a sa către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de persoana solicitată prin apărător, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că mandatul european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de către autoritățile judiciare din Republica Italia, împotriva numitului D.A., a fot pus în executare de Curtea de Apel București, Secția I penală, prin sentința nr. 273 din 28 iunie 2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2737 din 20 iulie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În aplicarea prevederilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, prin sentința penală menționată, instanța de fond a dispus predarea  persoanei solicitate D.A. și arestarea sa pe o perioadă de 25 de zile, de la data de 28 iunie 2011 până la data de 22 iulie 2011 inclusiv.

În mod corect, instanța de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 ianuarie 2011 de autoritățile judiciare din Italia împotriva recurentului persoană solicitată D.A., pentru săvârșirea  infracțiunilor de viol, organizație infracțională și exploatarea prostituției, fapte prevăzute și pedepsite de art. 81, 110, 609 bis, 609 ter C. pen. italian, art. 416 C. pen. italian, art. 3, 4, 7 din Legea nr. 75/1958, a constatat incidența în cauză a prevederilor art. 111 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, în conformitate cu care, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte. În concret, faptele de săvârșirea cărora este acuzat recurentul constau în aceea că, începând cu luna februarie 2010, până la data de 6 noiembrie 2010, în complicitate cu alte persoane, a răpit și supus un minor la viol în grup, iar ca membru al unei organizații infracționale a recrutat, exploatat și încurajat prostituția unor persoane de sex feminin, printre care s-au aflat și minore.

Recurentul persoană solicitată D.A., arestat de către autoritățile judiciare române în vederea predării către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, nu a putut fi predat acestora din urmă datorită timpului scurt rămas până la expirarea măsurii arestării dispusă, inițial, prin sentința penală nr. 273 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, împrejurare ce a determinat parchetul să sesizeze instanța pentru a dispune, în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de fond, că faptele pentru care s-a emis mandatul  european de arestare, în a cărei executare insistă autoritățile judiciare din Italia, au corespondent în legislația penală română, fiind prevăzute și pedepsite de art. 323 C. pen. (asociere pentru săvârșirea de infracțiuni) și de art. 197 C. pen. (viol), că  sunt îndeplinite  condițiile generale și speciale prevăzute în art. 96 și art. 97 din Legea nr. 302/2004, neexistând niciunul din motivele de refuz enumerate în art. 98 din legea menționată, reține că, în mod corect, judecătorul fondului a admis sesizarea parchetului, cu consecința punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Italia împotriva recurentului persoană solicitată D.A., arestării și predării acestuia către autoritățile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialității.

În consecință, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, recursul formulat de persoana solicitată D.A. împotriva sentinței nr. 292 din 22 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, a fost respins, ca nefondat.