Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

Concurs ideal de infracțiuni. Omor calificat. Ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Provocare

 

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracțiunea. Pluralitatea de infracțiuni   

Indice alfabetic: Drept penal

- concurs ideal de infracțiuni

- omor calificat

- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice

- provocare

                                                                                                                                                        

               C. pen., art. 33 lit. b), art. 73 lit. b), art. 174,

art. 175 alin. (1) lit. i) art. 321 alin. (2)

 

1. Fapta de a ucide victima, într-o discotecă, în prezența a circa 60 de persoane, prin lovirea repetată a victimei cu pumnii și picioarele, precum și cu blatul unei mese în regiunea capului, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cât și elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută în art. 321 alin. (2) din același cod, aflate în concurs ideal de infracțiuni, conform art. 33 lit. b) C. pen. 

2. În cazul în care actul provocator săvârșit de victimă a fost precedat de o agresiune sau de o altă provocare din partea infractorului, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. referitoare la circumstanța atenuantă legală a provocării nu sunt incidente, întrucât un act poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu constituie o urmare a propriei conduite a infractorului.

 

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2935 din 6 septembrie 2011

 

I. Tribunalul Constanța, Secția penală, prin sentința nr. 15 din 21 ianuarie 2011, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a soluționat în fond cauza penală dedusă judecății, hotărând următoarele:

În baza art.174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, astfel încât, în baza art. 33 lit. b), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Hotărând rezolvarea acțiunii penale prin condamnare, în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanța a constatat că faptele ilicite referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul din 12 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța există ca atare și realizează elementele constitutive ale infracțiunilor sus-menționate, ce au fost săvârșite de inculpat în următoarele împrejurări:

În seara de 17 aprilie 2010, în comuna S., a fost organizată o discotecă la societatea comercială C., la care au participat aproximativ 60 de persoane. Printre acestea s-au aflat și inculpatul C.M., cunoscut ca o persoană recalcitrantă ca urmare a condamnărilor în acest sens din perioada minorității, victima P.M. care a mai avut anterior conflicte cu inculpatul și martorul P.V.

În jurul orelor 2400, martorul P.V. a ieșit din discotecă pe terasa barului, unde s-a întâlnit cu inculpatul, aflat în stare de ebrietate, care l-a interpelat șicanator, după care l-a îmbrâncit. Martorul a ripostat în același mod, iar inculpatul i-a aplicat un pumn în față. În această situație, victima, deranjată de comportamentul inculpatului, a intervenit verbal în sprijinul martorului, solicitându-i inculpatului să-l lase în pace pe P.V. Iritat de intervenția amintită, inculpatul i-a aplicat un pumn în față victimei și a îmbrâncit-o. În continuare, inculpatul și martorul P.V. au intrat în discotecă, continuând să se îmbrâncească reciproc, iar victima a intrat la rândul său în discotecă în urma inculpatului. În momentul în care inculpatul și martorul au intrat în discotecă, inculpatul a fost lovit din spate cu o sticlă în cap de o persoană aflată în incinta localului public amintit. Prin rechizitoriu acest act de violență fizică a fost atribuit victimei, în considerarea susținerilor inculpatului în coroborare cu relatările martorului S.C. și constatările certificatului medico-legal atestând leziunile specifice de violență sus-menționate ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale. Acest prim conflict s-a stins, întrucât inculpatul s-a deplasat în bar unde s-a spălat și curățat pe față de sânge, învelindu-se la cap cu un prosop.

În jurul orelor 0100, la interval de circa 45 de minute după conflictul amintit, inculpatul a reintrat în discotecă, căutând martorul P.V. și victima P.M. Între timp, P.V. părăsise discoteca, în care se aflau la acel moment circa 60 de persoane. Inculpatul a identificat victima care se afla la o masă, s-a îndreptat către aceasta, a lovit-o cu pumnul și picioarele, victima căzând jos. În timp ce victima era căzută cu fața în jos, inculpatul a luat o masă din apropiere, a întors-o ținând-o de picioarele din metal și cu tăblia (blatul) mesei care era din lemn i-a aplicat două lovituri în zona capului; imediat victima a prezentat o hemoragie - sânge exteriorizat pe nas, gură și urechi - decedând la scurt timp la fața locului.

După comiterea faptei, inculpatul a încercat să fugă, fiind prins și ținut până la sosirea organelor de poliție.

Agresiunea fizică săvârșită de inculpatul C.M. asupra victimei P.M. a fost relatată de mai mulți martori oculari - Ș.I., S.C., M.I., F.F., P.A. și T.A.

Conform raportului medico-legal din 7 mai 2010 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța, „moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale, consecutive unui traumatism cranio-cerebrai acut deschis, cu fractură de bază de craniu cu dehiscență mare, în cadrul unui politraumatism cranio-cerebrai și de membre”. Potrivit aceluiași raport, „leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, unul cu suprafața plană mare (posibil blat masă), putând data cu foarte puțin timp înainte de deces.” De asemenea, leziunile constatate la nivelul capului au legătura primară directă cu cauza tanatogeneratoare și, cel mai probabil, lovirea regiunii parietale stângi s-a făcut de sus în jos, victima fiind căzută pe pardoseală, cu fața în jos.

II. Împotriva sentinței a declarat apel, între alții, inculpatul.

Prin decizia nr. 6 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul inculpatului, desființată parțial sentința sub aspectul individualizării pedepselor, iar în rejudecare s-a dispus reducerea pedepsei aplicate de la 20 ani închisoare la 12 ani închisoare și de la 6 ani la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale pentru infracțiunea prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. S-a contopit pedeapsa principală și cea complementară aplicate prin prezenta cu cea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

III. Împotriva deciziei amintite a declarat, între alții, procurorul.

Procurorul a invocat existența cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 172 și 14 C. proc. pen., susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. Cu privire la pct. 14, a susținut că pedepsele stabilite sunt prea mici, urmare a aplicării greșite a criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen., concluzionând în sensul admiterii recursului, casării deciziei atacate și menținerii sentinței adoptate la judecata în fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, constată următoarele:

Este stabilit în cauză - inclusiv cu recunoașterea necondiționată a inculpatului sub acest aspect - că în noaptea de 18 aprilie 2010, în jurul orelor 0100, inculpatul a agresat victima P.M. în discoteca din localitatea S., în prezența a peste 60 de persoane, lovind-o de mai multe ori cu un blat de masă în regiunea capului, aceasta decedând ca urmare a leziunilor cauzate, activitate ilicită ce realizează elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice din art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

Statuarea instanței de apel privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor sus-menționate în condițiile circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen. este, însă, greșită.

În doctrină și jurisprudență este în general admis că, atunci când actul provocator săvârșit de victimă a fost precedat de o agresiune sau de o altă provocare din partea infractorului, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. nu sunt operante, deoarece un anumit act poate fi socotit provocator numai dacă nu se datorează propriei conduite a celui ce se pretinde provocat; altfel, săvârșirea infracțiunii apare ca o continuare a actelor inițiale de agresiune și nicidecum provocate de atitudinea victimei față de aceste acte. Un anumit act ilicit poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu este dependent într-un fel sau altul de conduita autorului infracțiunii; când, însă, acel act constituie o urmare a propriei sale conduite, infractorul nu poate beneficia de circumstanța atenuantă a provocării pentru că provocatorul propriu-zis este el însuși.

În speță, inculpatul este acela care a declanșat conflictul inițial ce a avut loc în terasa discotecii, în jurul orelor 0015, prin adresarea de insulte și îmbrâncirea martorului P.V., determinând astfel intervenția verbală justificată a victimei care i-a solicitat să înceteze această comportare inadecvată, situație în care, iritat de atitudinea amintită și în mod vădit disproporționat, inculpatul a lovit victima determinând astfel riposta, de asemenea, violentă a acesteia - aplicarea de lovituri cu o sticlă în cap ce au cauzat leziuni necesitând 6-7 zile de îngrijiri medicale. După aceste prime conduite violente ale părților, limitate la vătămări corporale ușoare, produse în succesiunea și având cauzalitatea și urmările anterior arătate, victima și inculpatul s-au despărțit, acesta din urmă intrând în bar pentru a beneficia de toaletă și îngrijiri până în jurul orelor 0100, aproximativ 45 minute. După acest interval semnificativ de timp scurs de la conflictul inițial, inculpatul a pornit în căutarea martorului și a victimei, a localizat pe aceasta din urmă aflată singură la o masă în discotecă și s-a îndreptat către ea, declanșând acțiunea finală de omucidere - a lovit-o inițial cu pumnii și picioarele, determinându-i căderea cu fața în jos, după care în prezența celor peste 60 de persoane în discotecă a apucat o masă, a întors-o, ținând-o de picioarele din metal și cu tăblia (blatul) mesei care era din lemn i-a aplicat două-trei lovituri în zona capului, imediat victima prezentând o hemoragie - sânge exteriorizat pe nas, gură și urechi - decedând la scurt timp la fața locului. În acest context factual, în cadrul căruia inculpatul este acela care a inițiat cauzalitatea violentă având ca efect moartea victimei și având în vedere și intervalul de timp semnificativ scurs de la primul conflict violent minor dintre părți, existența provocării din partea victimei nu poate fi reținută în cauză.

Individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., printre care și pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea violentă a inculpatului, lovirea victimei cu un corp apt să producă vătămări, cu intensitate, producându-i leziuni grave care au și condus la suprimarea vieții acesteia, justifică aplicarea unei pedepse aspre, de natură să asigure prevenția generală, reeducarea sa, să dea o minimă satisfacție rudelor îndurerate de dispariția prematură a victimei, precum și opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, cu încălcarea gravă a dreptului fundamental la viață.

În consecință, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 6 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a casat decizia atacată și a menținut sentința nr. 15 din 21 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanța, Secția penală.