Dispoziții
tranzitorii. Hotărâre pronunțată în primă
instanță de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii
nr. 202/2010. Căi de atac. Competență
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența.
Dispoziții tranzitorii
Indice alfabetic: Drept procesual penal
-
dispoziții tranzitorii
Legea nr.
202/2010, art.
XXIV alin. (1)
C. proc. pen., art. 281 pct. 3
În
conformitate cu prevederile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai
hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în
vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și
termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Prin urmare,
hotărârile pronunțate în primă instanță de
judecătorie ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt
supuse căii de atac a recursului, competența de soluționare a
acestei căi de atac revenind curții de apel, potrivit
dispozițiilor art. 281 pct. 3 C. proc.
pen.
I.C.C.J., Secția penală,
încheierea nr. 216 din 5 februarie 2011
Prin
sentința penală nr. 783 din
9 decembrie 2010, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus
următoarele:
I. În temeiul art.
211 alin. (1) și alin. (2) lit. c) C. pen., cu
aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a
condamnat pe inculpatul D.D. la
pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
tâlhărie, în variantă agravată, făcând aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza
a Il-a și lit. b) C. pen.,
după care, în temeiul art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen.,
a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 388 zile închisoare, rămas
neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare,
aplicată prin sentința penală nr. 59 din 5 februarie 2008 a
Judecătoriei Sectorului 6 București, rămasă definitivă
prin decizia nr. 484/R din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel
București, Secția l penală, pe care l-a contopit cu pedeapsa
închisorii aplicată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa
închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6
luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare,
a făcut aplicarea art.
71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și a menținut starea de arest preventiv a
inculpatului, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
II. În temeiul art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1)
lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)
și c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.,
l-a condamnat pe inculpatul L.M. la
pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza
a ll-a și lit. b) C. pen.
și a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În
termen legal, sentința a fost atacată de către ambii
inculpați.
La
termenul de judecată din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel București a
calificat calea de atac ca fiind apel, a pus în discuția
părților excepția de necompetență
materială, iar prin decizia
penală nr. 206 din 28 ianuarie 2011 a declinat competența în
favoarea Tribunalului București.
Prin
decizia nr. 75/A din 4 februarie 2011,
Tribunalul București, Secția I
penală, a menținut
starea de arest preventiv a
inculpatului D.D., în baza art. 3002 raportat la art. 160b
alin. (1) și (3) C. proc. pen.,
iar în baza art. 42 C. proc. pen.
și art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
În
baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen,
a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu
soluționarea conflictului negativ de competență.
S-a
reținut că, din interpretarea per
a contrario a dispozițiilor art. XXIV alin.
(1) din Legea nr. 202/2010, rezultă că hotărârile
pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a acestei legi
sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de
legea nouă.
Ca atare, hotărârea atacată,
pronunțată la 9 decembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii
nr. 202/2010, este supusă căilor de atac prevăzute de aceasta, și
anume recursului, care este de competența Curții de Apel
București.
Fiind
învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație
și Justiție constată că, în raport cu dispozițiile
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, doar hotărârile
pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a acestei
legi, rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a
început procesul.
Întrucât,
în speță, hotărârea primei instanțe a fost
pronunțată la data de 9 decembrie 2010, ulterior intrării în
vigoare a Legii nr. 202/2010, aceasta este
supusă căii de atac a recursului, competența de
soluționare revenind Curții de Apel București, conform
dispozițiilor art. 281 pct. 3 C. proc.
pen.
În
consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a
stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, instanță
căreia i-a trimis dosarul pentru soluționarea recursurilor declarate
de inculpații D.D. și L.M.
împotriva sentinței penale nr. 783 din 9 decembrie 2010 a
Judecătoriei Sectorului 6 București.