Hearings: June | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

Dispoziții tranzitorii. Hotărâre pronunțată în primă instanță de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Căi de atac. Competență. Proces în curs de judecată

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Dispoziții tranzitorii  

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- dispoziții tranzitorii

 

Legea nr. 202/2010, art. XXIV alin. (1) și (2)

C. proc. pen., art. 281 pct. 3, art. 3851 alin. (1) lit. a)

 

1. Potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai hotărârile pronunțate înainte de data intrării în vigoare a aceste legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul și, prin urmare, hotărârile pronunțate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin această lege, fiind lipsită de relevanță data sesizării instanței de judecată. În consecință, hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorie ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului, conform art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., competența de soluționare a acestei căi de atac aparținând curții de apel, potrivit art. 281 pct. 3 C. proc. pen.

2. Dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu se referă la căile de atac, ci la competența instanțelor cu privire la procesele în curs de judecată, în care instanțele au fost sesizate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 și nu au pronunțat hotărâri până la data intrării în vigoare a acestei legi, în materia căilor de atac fiind aplicabile numai dispozițiile art. XXIV alin. (1).     

 

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 326 din 25 februarie 2011

 

La data de 3 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Curtea de Apel Târgu Mureș cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între această instanță și Tribunalul Mureș.

Prin decizia penală nr. 49/R din 28 ianuarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu art. 39 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Târgu Mureș privind soluționarea căii de atac formulată de inculpatul S.Z. împotriva sentinței penale nr. 137 din 10 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Târnăveni.

În baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a căii de atac formulate de inculpat în favoarea Tribunalului Mureș.

În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Târgu Mureș și Tribunalul Mureș, urmând a fi înaintat dosarul instanței superioare comune, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) și art. 44 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.Z.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin decizia penală nr. 27/R din 21 ianuarie 2011, Tribunalul Mureș, în baza art. 39 C. proc. pen. coroborat cu art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Mureș privind soluționarea recursului declarat de inculpatul S.Z. împotriva sentinței penale nr. 137 din 10 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Târnăveni și, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

În motivarea deciziei penale menționate, tribunalul a reținut că, prin sentința penală nr. 137 din 10 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Târnăveni, s-a dispus, în baza art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului S.Z. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.; în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 40/2009 pronunțată de Judecătoria Târnăveni și s-a dispus ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 29 iulie 2010 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, inculpatul a declarat apel la data de 30 decembrie 2010, cauza fiind înaintată Tribunalului Mureș la data de 6 ianuarie 2011, în vederea soluționării apelului. Această din urmă instanță a trimis, pe cale administrativă, dosarul la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru competentă soluționare.

Curtea de Apel Târgu Mureș a trimis, la rândul său, tot pe cale administrativă, dosarul Tribunalului Mureș în vederea soluționării apelului declarat de inculpat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul tribunalului la data de 14 ianuarie 2010, fiind stabilit prim termen de judecată în apel la data de 14 martie 2011.

La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2011, termen intermediar fixat pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, s-a procedat la recalificarea căii de atac ca fiind recurs și s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș. S-a procedat, totodată, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse și menținute față de inculpatul S.Z.

Cu privire la excepția invocată, Tribunalul Mureș a reținut că, potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Per a contrario, hotărârile pronunțate în cauzele penale după intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de noua lege, adică de Codul de procedură penală modificat prin Legea nr. 202/2010.

În concret, în opinia tribunalului, toate hotărârile pronunțate de judecătorii după data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 vor fi supuse numai căii de atac a recursului a cărei soluționare este, potrivit art. 281 pct. 3 C. proc. pen., modificat prin legea menționată, de competența curții de apel. Dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu au incidență în cauză, deoarece vizează competența organelor judiciare în privința cauzelor aflate în curs de judecată la momentul modificării Codului de procedură penală, adică la cauze în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 26 ianuarie 2011, iar la termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2011, în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, această instanță a invocat din oficiu excepția de necompetență materială în soluționarea căii de atac, declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Mureș și ivirea conflictului negativ de competență între cele două instanțe și, pe cale de consecință, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Analizând excepția invocată din oficiu, curtea de apel a invocat dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, din conținutul cărora rezultă în mod neechivoc că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței vor continua să fie judecate de instanțele inițial sesizate, competența instanțelor stabilită prin legea menționată aplicându-se doar cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a acestui act normativ.

Prin urmare, în opinia curții de apel, competența funcțională se va aplica numai cu privire la sentințele pronunțate în cauzele în care judecătoria a fost sesizată cu judecarea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, după intrarea în vigoare a „legii micii reforme.”

În situația în care sesizarea judecătoriei este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentințele pronunțate cu privire la infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu sunt supuse apelului care va fi judecat de tribunal, decizia din apel fiind supusă recursului la curtea de apel.

Având în vedere că Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, iar textul de lege se referă la sesizarea primară a instanței, prin rechizitoriu, încheiere etc., și nicidecum la sesizările derivate, prin căile de atac și constatând că instanța de fond a fost sesizată la data de 24 august 2010, a concluzionat în sensul că se aplică dispozițiile legii vechi și, prin urmare, Tribunalul Mureș este competent să soluționeze calea de atac formulată de inculpatul S.Z.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș, constată că această din urmă instanță este competentă material să soluționeze recursul declarat de inculpatul S.Z. împotriva sentinței penale nr. 137 din 10 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Târnăveni, pentru următoarele considerente:

Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010, care cuprinde dispoziții finale și tranzitorii, prevede în art. XXIV alin. (1) că „hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.”

Prin legea menționată au fost modificate și unele dispoziții din Codul de procedură penală, și anume art. 361 alin. (1) lit. a), în sensul că nu pot fi atacate cu apel sentințele pronunțate de judecătorii și art. 3851 alin. (1) lit. a), care prevede că pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii.

Din interpretarea dispozițiilor art. XXIV alin. (1) mai sus enunțat rezultă, fără echivoc, că numai hotărârile nedefinitive pronunțate înainte de 25 noiembrie 2010 - data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală nemodificate prin legea menționată.

Prin urmare, hotărârile pronunțate în cauzele penale, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de noua lege, respectiv de Codul de procedură penală modificat, fiind lipsită de relevanță data sesizării instanței de judecată.

În speța dedusă judecății, sentința penală nr. 137/2010 fiind pronunțată de Judecătoria Târnăveni la data de 10 decembrie 2010 și vizând o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești care potrivit Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului (art. 3851 alin. 1 lit. a C. proc. pen. modificat), a cărui soluționare este de competența curții de apel (art. 281 pct. 3 C. proc. pen. modificat).

Dispozițiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile în cauză, ele vizează competența organelor judiciare în privința proceselor aflate în curs de judecată la data modificării Codului de procedură penală, adică a cauzelor în care sesizarea instanței de judecată s-a făcut mai înainte de intrarea în vigoare a legii noi și în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre; referitor la căile de atac, sunt aplicabile doar prevederile alin. (1) al articolului menționat și care, în opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție - care concordă cu cea a tribunalului, sunt fără echivoc.

În consecință, reținând că, în privința căilor de atac relevanță prezintă data la care s-a pronunțat hotărârea și nu data la care a fost sesizată instanța de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul S.Z. în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, instanță căreia i s-a trimis dosarul.