Sentinţă pronunţată de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Căi de atac. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Felurile competenţei. Competenţă după materie și după calitatea persoanei
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- sentinţă pronunţată de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010
- infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mișcare din oficiu
- căi de atac
- instanţa competentă
C. proc. pen., art. 281 pct. 3, art. 3851 alin. (1) lit. a)
Legea nr. 202/2010, art. XXIV alin. (1)
Potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Din interpretarea art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 rezultă că numai hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de 25 noiembrie 2010 - data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură penală nemodificate prin Legea nr. 202/2010, iar hotărârile pronunţate în cauzele penale după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură penală modificate prin Legea nr. 202/2010.
În consecinţă, sentinţele pronunţate de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, referitoare la infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mișcare din oficiu, se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești care, potrivit art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, sunt supuse numai recursului, cale de atac a cărei soluţionare este de competenţa curţii de apel, conform art. 281 pct. 3 C. proc. pen., modificat prin aceeași lege.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 1104 din 27 iulie 2011
La data de 2 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, a fost sesizată de Tribunalul Mureș cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între această instanţă și Curtea de Apel Târgu Mureș.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie reţine că prin decizia nr. 61/R din 2 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureș, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe privind soluţionarea recursului declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 647 din 9 decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Reghin.
În baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Tribunalului Mureș soluţionarea căii de atac declarată de inculpatul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 647 din 9 decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Reghin.
În motivarea sus-menţionatei decizii, curtea de apel a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureș la data de 3 ianuarie 2011, inculpatul C.I. a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Reghin.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanţa de control judiciar a constatat că, prin sentinţa penală nr. 647 din 9 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Reghin, s-au dispus următoarele:
În baza art. 221 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tăinuire; în baza art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, iar în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza și în condiţiile art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului, pe durata prevăzută de acest text de lege, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
La termenul de judecată din 2 februarie 2011, în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. pen., curtea de apel a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe în soluţionarea căii de atac și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, ţinând seama de dispoziţiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.
Analizând această excepţie, curtea de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
Din interpretarea textului de lege citat rezultă în mod neechivoc că procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei vor continua să fie judecate de instanţele iniţial sesizate, competenţa instanţelor stabilită prin Legea nr. 202/2010 aplicându-se doar cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a acestei legi.
Așadar, competenţa funcţională se va aplica numai cu privire la sentinţele pronunţate în cauzele în care judecătoria a fost sesizată cu judecarea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mișcare din oficiu, după intrarea în vigoare a „legii micii reforme.”
În situaţia în care sesizarea judecătoriei este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentinţele pronunţate cu privire la infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mișcare din oficiu sunt supuse apelului, care va fi judecat de tribunal, decizia din apel fiind supusă recursului la curtea de apel.
Având în vedere că Legea nr. 202/2010 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, iar textul de lege se referă la sesizarea primară a instanţei, prin rechizitoriu, și nicidecum la sesizările derivate prin căile de atac, s-a constatat că în speţă instanţa de fond a fost sesizată la data de 7 iunie 2010, astfel că se aplică dispoziţiile legii vechi și, prin urmare, Tribunalul Mureș este competent să soluţioneze calea de atac formulată în cauză de către inculpat.
Așadar, prin prisma considerentelor expuse, în temeiul art. 39 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Târgu Mureș privind soluţionarea căii de atac formulată de inculpatul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Reghin.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Tribunalului Mureș soluţionarea căii de atac formulată de inculpatul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Reghin.
Tribunalul Mureș, Secţia penală, prin decizia nr. 139/R din 23 martie 2011, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe de a soluţiona recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 a Judecătoriei Reghin.
În baza art. 43 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie și Justiţie cu conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Târgu Mureș și Tribunalul Mureș în soluţionarea căii de atac menţionate și a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
În motivarea deciziei sus-menţionate, tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, inculpatul C.I. a formulat apel împotriva sentinţei penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 a Judecătoriei Reghin.
Cererea de apel a fost înaintată de instanţa de fond tribunalului, care a recalificat-o ca și recurs.
Din oficiu, Tribunalul Mureș a invocat excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, în baza art. 3851 alin. (1) lit. a) raportat la art. 39 alin. (1) C. proc. pen., excepţie pe care a admis-o, având în vedere că sentinţa atacată a fost pronunţată de judecătorie la data de 9 decembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prin care a fost modificat, între altele, Codul de procedură penală.
În noua formă, dispoziţiile procedurale relevante sunt art. 361 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., potrivit cărora nu pot fi atacate cu apel sentinţele pronunţate de judecătorii. Aceste sentinţe sunt atacabile doar cu recurs, potrivit art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Potrivit art. 27 pct. 3 C. proc. pen., tribunalul judecă doar recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mișcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege. În rest, potrivit art. 281 pct. 3 C. proc. pen., curtea de apel este cea care, ca instanţă de recurs, are competenţa de a judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
Potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Per a contrario, hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a legii, cum este și sentinţa atacată în prezenta cauză, sunt supuse principiului aplicării imediate a legii procesuale, cu alte cuvinte, inclusiv căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la data pronunţării.
În consecinţă, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu și, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă și a sesizat Înalta Curte de Casaţie și Justiţie pentru o hotărâre asupra acestuia.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș, constată că această din urmă instanţă este competentă material să soluţioneze recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 647 din 9 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Reghin, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial nr. 714 din 26 octombrie 2010, care cuprinde dispoziţii finale și tranzitorii, prevede în art. XXIV alin. (1) că „hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.”
Prin legea sus-menţionată au fost modificate și unele dispoziţii din Codul de procedură penală, și anume art. 361 alin. (1) lit. a), în sensul că nu pot fi atacate cu apel sentinţele pronunţate de judecătorii, precum și art. 3851 alin. (1) lit. a), care prevede că pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate de judecătorii.
Din interpretarea dispoziţiilor art. XXIV alin. (1) mai sus enunţate rezultă, fără echivoc, faptul că numai hotărârile nedefinitive pronunţate înainte de 25 noiembrie 2010 - data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură penală nemodificate prin Legea nr. 202/2010.
Prin urmare, hotărârile pronunţate în cauzele penale, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de noua lege, respectiv de Codul de procedură penală modificat, fiind lipsită de relevanţă data sesizării instanţei de judecată.
În speţa dedusă judecăţii, se constată că sentinţa penală nr. 647/2010, fiind pronunţată de Judecătoria Reghin la data de 9 decembrie 2010, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 și vizând infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mișcare din oficiu, se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești care, potrivit art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin legea menţionată, sunt supuse numai recursului, cale de atac a cărei soluţionare este de competenţa curţii de apel (art. 281 pct. 3 C. proc. pen., modificat prin aceeași lege).
Dispoziţiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile în cauză, deoarece vizează competenţa organelor judiciare în privinţa proceselor aflate în curs de judecată la data modificării Codului de procedură penală, adică a cauzelor în care sesizarea instanţei de judecată s-a făcut mai înainte de intrarea în vigoare a legii noi și în care nu s-a pronunţat o hotărâre; referitor la căile de atac, sunt incidente prevederile alin. (1) al articolului de lege menţionat și care, în opinia Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie care concordă cu cea a tribunalului, sunt fără echivoc în această privinţă.
În consecinţă, reţinând că în privinţa căilor de atac relevanţă prezintă data la care s-a pronunţat hotărârea atacată și nu data la care a fost sesizată instanţa de judecată, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul C.I. în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureș, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.