Revizuire. Hotărâre pronunţată în primă instanţă de judecătorie. Căi de atac. Instanţa competentă
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- revizuire
- hotărâre pronunţată în primă instanţă de judecătorie
- căi de atac
- instanţa competentă
Legea nr. 202/2010, art. XXIV alin. (2)
Sentinţele pronunţate în primă instanţă de judecătorii, prin care se soluţionează cererile de revizuire cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt supuse numai recursului, care se judecă de către curţile de apel, întrucât, în conformitate cu art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor din Codul de procedură penală modificat prin Legea nr. 202/2010 sunt aplicabile cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a acestei legi.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 1559 din 4 noiembrie 2011
Prin sentinţa penală nr. 19/R din 18 februarie 2011, Judecătoria Brăila, în baza art. 399 și urm. C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul I.A.
Împotriva acestei sentinţe, revizuientul a formulat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila.
La termenul din 27 mai 2011, Tribunalul Brăila a pus în discuţie, din oficiu, excepţia privind competenţa de soluţionare a cauzei.
Reţine Tribunalul Brăila că, în raport cu modificările aduse normelor de procedură prin Legea nr. 202/2010, competenţa materială de a soluţiona cauza revine Curţii de Apel Galaţi.
Se apreciază că dispoziţiile art. 407 C. proc. pen. trebuie raportate la noile dispoziţii procedurale privind căile de atac și competenţa materială de soluţionare a acestora.
Se reţine că sentinţa recurată în prezenta cauză a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv la data de 18 februarie 2011, dată la care noile dispoziţii procedurale nu mai dau posibilitatea de a soluţiona apelul și prevăd o singură cale de atac împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorie.
Faţă de aceste consideraţii, prin decizia penală nr. 139 din 27 mai 2011, Tribunalul Brăila, în baza art. 42 C. proc. pen., a declinat competenta soluţionării cauzei având ca obiect recursul formulat de revizuientul I.A. împotriva sentinţei penale nr. 19/R din 18 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Brăila, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Fiind învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Galaţi, la termenul din 21 iulie 2011, a invocat excepţia necompetenţei materiale, reţinând că Tribunalul Brăila este competent material să soluţioneze cauza.
Astfel, se apreciază că revizuirea este o cale de atac extraordinară, care derogă de la procedura obișnuită de judecată, tinzând prin efectele sale să aducă atingere autorităţii de lucru judecat.
Se reţine că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, cu o procedură specială de judecată, ea este de strictă interpretare și aplicare, conform principiului potrivit căruia normele speciale derogă de la normele generale.
Dispoziţiile art. 393 - art. 4082 C. proc. pen., care reglementează instituţia revizuirii, nu au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 și, în consecinţă, nu se poate vorbi de aplicarea imediată a normelor de procedură.
Reţine, de asemenea, Curtea de Apel Galaţi că normele de procedură, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, nu sunt mai favorabile și din acest punct de vedere au prioritate normele de procedură nemodificate, întrucât prevăd existenţa dublului grad de jurisdicţie, fapt pentru care constată că soluţionarea cauzei intră în competenţa materială a Tribunalului Brăila.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, prin decizia penală nr. 1242/R din 21 iulie 2011, Curtea de Apel Galaţi, în baza art. 42 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect recursul formulat de revizuientul I.A. împotriva sentinţei penale nr. 19/R din 18 februarie 2011 pronunţată de Judecătoria Brăila, în favoarea Tribunalului Brăila, Secţia penală, ca instanţă de apel.
În baza art. 43 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Brăila și Curtea de Apel Galaţi, în baza art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, ca instanţă ierarhic superioară comună, constată că este competentă să soluţioneze cauza Curtea de Apel Galaţi, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit dispoziţiilor art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
Rezultă din economia acestor dispoziţii legale că legiuitorul stabilește un criteriu foarte bine determinat referitor la momentul când devin aplicabile normele de procedură modificate prin Legea nr. 202/2010, acesta fiind momentul sesizării instanţei de judecată cu soluţionarea cauzei.
Normele procedurale referitoare la competenţa după materie sunt norme imperative prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, astfel încât acestea sunt de imediată aplicare, neexistând posibilitatea de a deroga de la aplicarea lor.
Revenind la cauza dedusă judecăţii, reţine Înalta Curte de Casaţie și Justiţie că cererea de revizuire a fost formulată la data de 15 februarie 2011, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, fiind incidente în acest caz dispoziţiile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010.
Este adevărat că dispoziţiile art. 407 C. proc. pen. prevăd că sentinţele instanţei de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului, însă aceste dispoziţiile legale nu pot fi interpretate stricto sensu, fără a avea în vedere normele de procedură, astfel cum au fost modificate.
A admite că această cauză este supusă atât apelului, cât și recursului ar avea semnificaţia eludării normelor de procedură imperative referitoare la competenţa materială a instanţelor, într-o cauză în care instanţa a fost sesizată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, situaţie ce ar conduce la validarea unei căi de atac neprevăzută de legea în vigoare la data sesizării instanţei.
Faţă de toate argumentele prezentate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe revizuientul I.A. în favoarea Curţii de Apel Galaţi, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.