Acţiune civilă. Provocare. Proporţia culpelor. Despăgubiri. Cheltuieli ocazionate de asistenţa medicală
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acţiunile în procesul penal. Acţiunea penală și acţiunea civilă în procesul penal
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- acţiune civilă
- provocare
C. pen., art. 73 lit. b)
C. proc. pen., art. 14
Legea nr. 95/2006, art. 313 alin. (1)
În rezolvarea acţiunii civile alăturate acţiunii penale în cadrul procesului penal, instanţa care reţine existenţa circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen., în aplicarea dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. și ale art. 998 - 999 C. civ., stabilește proporţia culpelor autorului și a victimei și dispune obligarea autorului la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, inclusiv la despăgubiri pentru prejudiciul reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală, în raport cu întinderea culpei autorului. Prin urmare, în cazul prejudiciului reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală, cauzat prin culpa comună a autorului și a victimei, se aplică principiul de drept civil al răspunderii în raport cu întinderea culpei, dispunându-se obligarea autorului la despăgubiri în raport cu întinderea culpei sale, având în vedere și dispoziţiile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care - stabilind că persoanele răspund „potrivit legii” și au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală - nu derogă de la principiul enunţat.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 167 din 20 ianuarie 2010
Prin sentinţa penală nr. 235 din 23 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a dispus condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condiţiile și pe durata prevăzute în art. 71 C. pen.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O. U. G. nr. 72/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă București și a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 1.648,47 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.
S-a luat act că partea vătămată B.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În data de 26 octombrie 2008, în jurul orelor 1400, inculpatul B.I., în timp ce se afla pe terasa localului societăţii comerciale S., enervat de faptul că partea vătămată B.F. a lovit cu piciorul câinele pe care inculpatul îl legase de gardul terasei barului, i-a aplicat cu un cuţit mai multe lovituri.
Din raportul medico-legal, întocmit la 27 octombrie 2008, a rezultat că partea vătămată B.F. a suferit cinci plăgi înjunghiate (una penetrantă toracală cu hemopneumotorax), ce au putut fi produse prin lovire cu un corp ascuţit tăietor-înţepător (cuţit). Leziunile au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, plăgile produse punându-i viaţa în primejdie.
În raport cu probele administrate și cu starea de fapt reţinută, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Prin decizia nr. 229/A din 30 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel București, Secţia I penală, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul B.I., a fost desfiinţată hotărârea atacată și, în rejudecare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., a fost redusă pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., de la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Curtea de apel, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat apelul declarat de inculpat ca fiind fondat, sub aspectul criticii ce vizează incidenţa dispoziţiilor prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen., considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Din materialul probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, declaraţiile părţii vătămate și ale martorului ocular S.F., rezultă că atitudinea agresivă a inculpatului faţă de victimă a fost manifestată sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate B.F., care a aplicat o lovitură cu piciorul câinelui inculpatului.
La aprecierea gravităţii acţiunii ilicite a părţii vătămate și a aptitudinii acesteia de a determina o puternică tulburare inculpatului, sub stăpânirea căreia acesta a comis infracţiunea dedusă judecăţii, curtea de apel a avut în vedere starea psihică a inculpatului, astfel cum aceasta este reliefată de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză, precum și celelalte date privind persoana inculpatului, consemnate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu, din care rezultă că B.I. este cunoscut ca având o fire retrasă, singuratică, fiind în permanenţă însoţit de doi câini și ca o persoană care creează situaţii conflictuale în cazul în care cineva are o nemulţumire legată de el sau de câinii săi.
Ca urmare, pe fondul stării psihice precare a inculpatului - care are discernământul diminuat în raport cu infracţiunea pentru care a fost condamnat - și având în vedere aspectele relevate în referatul de evaluare anterior menţionat, curtea de apel a apreciat că fapta ilicită a părţii vătămate B.F., de a lovi cu piciorul câinele inculpatului, întrunește condiţia de gravitate cerută în art. 73 lit. b) C. pen. și a fost de natură să determine o puternică tulburare inculpatului, sub stăpânirea căreia acesta a comis infracţiunea.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel București au declarat recurs procurorul și inculpatul B.I.
Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., solicitând reducerea cheltuielilor de spitalizare la care a fost obligat inculpatul, ca urmare a reţinerii corecte a stării de provocare prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen.
În condiţiile în care a fost reţinută această circumstanţă, procurorul a apreciat că se impune să se stabilească obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare în raport cu întinderea culpei sale.
În susţinerea orală a motivelor de recurs, procurorul a apreciat o culpă a inculpatului în proporţie de 70%, iar a victimei în proporţie de 30%.
Inculpatul B.I. a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu ambele hotărâri, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 313 alin. (1) din O. U. G. nr. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii și pentru abrogarea unor dispoziţii din alte acte normative în domeniul sanitar, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii și au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.
Menţiunea din cuprinsul textului invocat anterior, în sensul că făptuitorii răspund „potrivit legii”, trimite în mod obligatoriu la dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., potrivit cu care orice faptă a omului, săvârșită cu intenţie, praeterintenţie sau din culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Ca atare, cheltuielile necesitate de asistenţa medicală acordată victimei infracţiunii pot constitui, în procesul penal, obiect al tragerii la răspundere civilă a inculpatului și a părţii responsabile civilmente în condiţiile prevăzute în art. 14 și urm. C. proc. pen.
Instituţia sanitară căreia i s-a cauzat prin fapta penală o vătămare materială, dacă participă în procesul penal și exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal, dobândește, conform art. 24 alin. (1) și (2) C. proc. pen., calitatea de parte civilă.
Ca regulă, gravitatea faptei nu constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, autorul faptei urmând a răspunde integral pentru prejudiciul cauzat. Cu toate acestea, în cazul în care paguba a fost cauzată atât din culpa autorului faptei, cât și din culpa victimei, adică din culpa lor comună, nu există niciun temei juridic în baza căruia partea din paguba cauzată prin culpa victimei să fie reparată de autor.
Despăgubirile civile, pe care trebuie să le suporte autorul, nu vor reprezenta, în astfel de situaţii, repararea integrală a pagubei, ci numai a unei părţi a acesteia, întinderea ei determinându-se în raport cu gravitatea culpelor autorului și victimei, stabilită pe baza probelor administrate de autorităţile judiciare.
Ca atare, în situaţia producerii pagubei în patrimoniul unităţii sanitare din cauza culpei comune a inculpatului și a părţii vătămate, operează principiul de drept civil al răspunderii în raport cu întinderea culpei, despăgubirile datorate fiind diminuate corespunzător.
Neexistând, astfel cum s-a arătat anterior, niciun temei de drept pentru a se deroga de principiul enunţat, inculpatul urmează a fi obligat a plăti unităţii sanitare cheltuielile necesitate de asistenţa medicală acordată părţii vătămate numai în raport cu propria sa culpă.
În cauza dedusă judecăţii, s-a reţinut că inculpatului B.I. a săvârșit infracţiunea de tentativă la omor calificat în stare de provocare, reţinându-se pe cale de consecinţă prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Reţinerea circumstanţei legale atenuante a provocării are consecinţe directe asupra rezolvării acţiunii civile alăturate acţiunii penale.
Sub acest aspect, se constată că a exercitat acţiunea civilă în procesul penal numai Spitalul Clinic de Urgenţă București, care a acordat asistenţa medicală părţii vătămate B.F., cheltuielile avansate fiind de 1.648,47 lei.
Reţinându-se, în raport cu probele cauzei (reacţia inculpatului a fost determinată de o provocare a părţii vătămate, dar și de starea sa psihică precară) o culpă a inculpatului în proporţie de 70% și a victimei de 30%, cheltuielile de spitalizare vor fi reduse corespunzător, inculpatul urmând a fi obligat la despăgubiri către unitatea sanitară în raport de culpa sa.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei - critică invocată de recurentul inculpat B.I. - se apreciază că instanţa de apel a evaluat corect gradul de pericol social al faptei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă ce respectă criteriile enunţate în art. 72 C. pen.
Din probele dosarului a rezultat că inculpatul - chiar dacă a acţionat pe fondul unei stări psihice precare, fiind cunoscut ca o persoană retrasă, singuratică - a lovit victima cu un cuţit, aceasta suferind cinci plăgi înjunghiate (una penetrantă toracală cu hemopneumotorax) care i-au pus viaţa în primejdie.
Atitudinea procesuală a inculpatului a fost evaluată în mod corespunzător, instanţa orientându-se spre minimul special prevăzut de lege.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de procuror și inculpatul B.I. împotriva deciziei nr. 229/A din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel București, Secţia I penală, a casat decizia recurată numai în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de spitalizare la care s-a dispus obligarea inculpatului către Spitalul Clinic de Urgenţă București, pe care le-a redus de la 1.648,47 lei la 1.153,93 lei, menţinând restul dispoziţiilor deciziei atacate.