Accesul, fără drept, la un sistem informatic. Săvârșirea faptei prin încălcarea măsurilor de securitate
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni contra confidenţialităţii și integrităţii datelor și sistemelor informatice
Indice alfabetic: Drept penal
- accesul, fără drept, la un sistem informatic
Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (1) și (3)
Fapta de a monta un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor bancare în fanta unui bancomat, constituie infracţiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic săvârșită prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, întrucât: bancomatul reprezintă un sistem informatic în sensul art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003; montând dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor bancare în fanta bancomatului, făptuitorul acţionează fără drept, deoarece nu este autorizat în temeiul legii sau al unui contract și nu are permisiunea din partea persoanei fizice sau juridice competente potrivit legii să o acorde, așa cu se prevede în art. 35 alin. (2) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003, iar prin montarea dispozitivului sunt încălcate măsurile de securitate care au drept scop asigurarea secretului numărului de cont și al operaţiunilor efectuate, precum și apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a cardurilor bancare în vederea fraudării.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 371 din 2 februarie 2010
1. Tribunalul Dolj, Secţia penală, prin sentinţa nr. 3603/63/2009, a soluţionat în fond cauza penală în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., pronunţând condamnarea inculpatului S.C. la pedepsele de:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic, faptă penală prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003;
- câte 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de un an și 6 luni (2 pedepse principale și complementare) pentru săvârșirea infracţiunilor concurente de falsificare și respectiv punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzute în art. 24 alin. (1) și respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic (prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea unică prevăzută în art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002);
- un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002, aplicându-i-se în final prin contopire, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de un an și 6 luni (pedeapsă complementară rezultantă).
Conform art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului și exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Hotărând astfel judecătorul cauzei a constatat că faptele ilicite referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul din 27 martie 2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, există ca atare și au fost săvârșite cu vinovăţie de inculpat, în următoarele împrejurări:
A. În dimineaţa zilei de 31 ianuarie 2009, folosind un autoturism închiriat - sub filajul lucrătorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, informaţi în prealabil de operaţiunea respectivă - inculpatul s-a deplasat de la domiciliul acestuia din Craiova în municipiul Sibiu având asupra sa în autoturism: un dispozitiv artizanal tip „gură de bancomat” - format dintr-o carcasă metalică în care erau asamblate în interior module și componente electronice și video care se întrebuinţează la stocarea frauduloasă a datelor cardurilor bancare aparţinând titularilor de drept ori instituţiilor bancare în momentul utilizării acestora; un laptop; un card blank de culoare albă cu bandă magnetică neagră; un adaptor; un alt dispozitiv artizanal prevăzut cu trei baterii, racordat la o mufă tip serial, un cablu cu mufe tip USB serial și un încărcător laptop.
Ajuns la destinaţie, în jurul orelor 950 a atașat ATM-ului bancar al Sucursalei T. dispozitivul artizanal tip „gură de bancomat” și a trecut apoi la supravegherea locului faptei din autoturismul staţionat în imediata apropiere. În intervalul 950-1150, bancomatul respectiv a fost accesat de mai multe persoane; în jurul orelor 1150, doi titulari de drept obișnuiţi ai ATM-ului respectiv au observat neregularităţile fantei de introducere a cardului și au forţat gura bancomatului constatând că aceasta era aplicată artizanal. Situaţia frauduloasă amintită a fost observată imediat și de inculpat, care s-a apropiat de bancomat, probabil cu intenţia de a-și recupera dispozitivul montat, a realizat că se adunaseră prea multe persoane și a urcat din nou în autoturism, fiind blocat și reţinut de lucrătorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism aflaţi în zonă.
B. La percheziţia autoturismului au fost găsite, ridicate și sigilate bunurile anterior arătate; dispozitivul artizanal tip „gură de bancomat” a fost, de asemenea, ridicat de pe ATM-ul unde fusese montat de inculpat și sigilat. Expertiza efectuată ulterior de Institutul pentru Tehnologii Avansate București a concluzionat - prin raportul de constatare tehnico-știinţifică - faptul că fragmentul de dispozitiv prezentat provine foarte probabil dintr-un dispozitiv artizanal de tip gură de bancomat; prezenţa capului magnetic în fanta acestui dispozitiv, precum și poziţionarea acestuia la o distanţă de marginea fantei, corespunzătoare pistei a doua a cardurilor magnetice, indică posibilitatea ca dispozitivul din care provine să fie destinat achiziţionării datelor aflate pe pista a doua a cardurilor bancare ce tranzitează fanta sa; atașarea unui astfel de dispozitiv peste fanta unui echipament de tip ATM permite achiziţionarea datelor confidenţiale de tip bancar aflate pe cardurile utilizatorilor echipamentului; dispozitivul reprezintă un dispozitiv tip gură de bancomat ce are atașat și un modul destinat supravegherii video ce poate fi utilizat, prin atașarea la un echipament de tip ATM, în scopul fraudării mijloacelor de plată electronică. Suplimentul ulterior de expertiză întocmit la 24 aprilie 2009, la cererea instanţei, a concluzionat, de asemenea, că dispozitivul tip „gură de bancomat”, prin caracteristicile sale evidenţiate în raportul de constatare tehnico-știinţifică menţionat anterior, este apt să falsifice mijloacele de plată electronică. Astfel, considerând că etapele procesului de falsificare a mijloacelor de plată electronică sunt constituite din preluarea neautorizată a datelor confidenţiale de tip bancar și din valorificarea acestora prin diferite metode (realizarea de clone ale cardurilor utilizatorilor sau realizarea de cumpărături în medii de comerţ electronic on-line), se constată că dispozitivul „gură de bancomat” investigat poate fi utilizat pentru realizarea funcţiei de achiziţie a datelor confidenţiale de tip bancar, date stocate pe pista a doua a cardurilor bancare și respectiv codul PIN asociat, aceasta reprezentând prima etapă componentă a procesului de falsificare a mijloacelor de plată electronică.
- La percheziţiile efectuate la domiciliul/reședinţa inculpatului din municipiul Craiova au mai fost ridicate, ca prezentând relevanţa sub aspectul învinuirilor formulate împotriva inculpatului, 4 plăcuţe tip circuit integral din textolit, două adaptoare pentru carduri de memorie, două cabluri de transfer date prevăzute la unul din capete cu USB, iar la celălalt cu mufă pentru camera video și celelalte bunuri supuse confiscării speciale iniţial arătate.
- Percheziţia în sistem informatic asupra hard disk-ului laptop-ului găsit în autoturism la momentul flagrantului a identificat următoarele date și informaţii interesând cauza: Folderul denumit „M.” ce conţine aplicaţia informatică cu același nume, aplicaţia informatică denumită „d.” și un număr 4 fișiere document cu extensia „txt”, toate acestea conţinând la rândul lor serii de cifre asemănătoare celor inscripţionate pe banda magnetică a cardurilor bancare; Folderul denumit „C.P.M.”, conţinând aplicaţia informatică cu același nume; Folderul denumit „C.C.N.G.”, conţinând aplicaţia informatică cu același nume.
Deși inculpatul a susţinut că nu se face vinovat de acces fără drept la un sistem informatic, instanţa a înlăturat apărarea inculpatului, argumentând justificativ, în sens contrar, astfel:
Bancomatul este un mijloc de colectare, prelucrare și transmitere a unor date informatice, reprezentate de numărul de cont al titularului, care este stocat pe nivelul 2 al benzii magnetice de culoare neagră.
Prin montarea frauduloasă a dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor (skimmer) în fanta bancomatului și stocarea informaţiilor astfel obţinute au fost încălcate măsurile de securitate care aveau drept scop asigurarea secretului numărului de cont și al operaţiunilor efectuate, precum și apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a acestor date în vederea fraudării; probele dosarului relevă că inculpatul a acţionat, fără drept, asupra sistemului informatic al instituţiei bancare, lipsindu-i orice autorizare în temeiul legii sau a unui contract ori permisiunea persoanei juridice în acest sens. În consecinţă, s-a reţinut că fapta inculpatului de a monta pe un bancomat al Băncii T. un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor, precum și o mini cameră, accesând astfel, fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, bancomatul băncii care reprezintă sistem informatic în sensul legii - întrunește elementele constitutive ale infracţiunii contra confidenţialităţii și integrităţii datelor și sistemelor informatice prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003.
De asemenea, deși inculpatul a susţinut că nu a falsificat instrumente de plată electronică și nici nu a pus în circulaţie asemenea instrumente falsificate, în baza probelor în acuzare aflate la dosar a reţinut și existenţa acestor fapte ilicite.
În conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., a schimbat parţial încadrarea juridică a activităţii ilicite prevăzută în art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002 în două infracţiuni concurente, distincte, prevăzute în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.
2. În cauză a declarat în termen apel inculpatul S.C., criticând hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie și nelegalitate, cu solicitarea ca, făcându-se o interpretare nouă a probelor administrate, să se dispună achitarea sa parţială în baza art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen. sub aspectul infracţiunilor prevăzute în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, precum și reindividualizarea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002 sub aspectul cuantumului și modalităţii de executare.
Curtea de apel, verificând sentinţa atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de inculpat, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecăţii potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:
Infracţiunile prevăzute în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002 sunt dovedite în cauză în raport cu faptul că în data de 30/31 ianuarie 2009, în jurul orei 600, inculpatul s-a deplasat din Craiova în Sibiu cu ajutorul unui autoturism închiriat, având asupra sa un dispozitiv artizanal în vederea copierii datelor cardurilor bancare, precum și alte dispozitive necesare activităţii infracţionale; în jurul orei 1000, inculpatul a montat acest dispozitiv artizanal la un bancomat aparţinând Băncii T., așteptând ca cetăţenii să acceseze bancomatul respectiv, iar în jurul orei 1130, după ce bancomatul a fost accesat de 3-4 persoane, inculpatul a fost imobilizat de lucrătorii de poliţie.
Prin montarea dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor în fanta bancomatului, prin care se introduce cardul și se realizează citirea benzii magnetice a fiecărui card în parte, stocându-se informaţia astfel obţinută, au fost încălcate măsurile de securitate care aveau drept scop asigurarea secretului numărului de cont și al operaţiunilor efectuate, precum și apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a acestor carduri în vederea fraudării; în consecinţă, în mod just a reţinut instanţa de fond că fapta inculpatului de a monta pe un bancomat un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor, accesând astfel fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, bancomatul băncii, care reprezintă un sistem informatic în înţelesul legii, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate prevăzute în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003.
În ce privește infracţiunile prevăzute în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în rechizitoriu s-a arătat că săvârșirea acestora rezultă din scopul montării dispozitivului artizanal și rezultatul percheziţiei informatice, iar instanţa de fond a confirmat existenţa acestora fără a indica în concret probele în acuzare în acest sens.
Curtea de apel a considerat că pentru a se reţine săvârșirea acestor infracţiuni nu este suficient să se aibă în vedere numai scopul pentru care inculpatul a montat la bancomat dispozitivul artizanal, fiind necesar să se dovedească în concret și posesia unor instrumente electronice de plată contrafăcute; esenţial pentru existenţa acestor infracţiuni - a argumentat instanţa de apel - este deţinerea, posesia instrumentelor de plată falsificate și intenţia valorificării lor, însă, în speţă, din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi deţinut astfel de instrumente de plată contrafăcute, cu ocazia percheziţiilor efectuate la urmărirea penală nefiind identificate astfel de instrumente și nici alte probe nu confirmă că inculpatul ar fi deţinut instrumente de plată contrafăcute cu intenţia de a le valorifica; în consecinţă, în condiţiile în care nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi falsificat instrumente de plată electronică respectiv că ar fi deţinut astfel de instrumente cu intenţia valorificării lor, curtea de apel a apreciat că aceste fapte ilicite nu există în materialitatea lor.
Ca atare, Curtea de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 207 din 23 octombrie 2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul, a casat parţial sentinţa sub aspectul săvârșirii infracţiunilor prevăzute în art. 24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, referitor la care a dispus achitarea inculpatului în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., menţinând soluţia de condamnare adoptată de prima instanţă și pedepsele aplicate primar cu privire la săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002.
3. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul S.C.
Parchetul a susţinut că soluţia de achitare parţială în apel sub aspectul săvârșirii de către inculpat și a infracţiunilor prevăzute în art. 24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 este greșită, fiind incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cu consecinţa casării deciziei și menţinerii sentinţei în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Inculpatul a reiterat criticile de nelegalitate și netemeinicie respinse în apel, privind condamnarea nejustificată sub aspectul infracţiunii prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 și individualizarea greșită a pedepsei, corespunzător cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, verificând decizia atacată pe baza materialului probator din dosarul cauzei, în raport cu motivele invocate de recurenţi, precum și din oficiu - în limitele cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - constată următoarele:
Chestiunile supuse examinării instanţei de recurs privesc aspecte de fapt, care se stabilesc prin interpretarea probelor - faptele imputate și parţial reţinute de instanţele anterioare s-au săvârșit sau nu și în ce împrejurări și dacă susţinerile inculpatului în apărare au temeiuri de fapt - dar și aspecte drept substanţial penal, ce implică confruntarea soluţiilor adoptate de instanţele anterioare cu normele de drept material a căror aplicare s-a făcut prin hotărârile atacate, și anume dacă faptele a căror existenţă a fost dovedită întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii.
Este stabilit cu probele administrate - inclusiv recunoașterea acestuia - că în dimineaţa zilei de 31 ianuarie 2009 inculpatul s-a deplasat cu un autoturism închiriat din Craiova în municipiul Sibiu (i) având asupra sa un dispozitiv de citire a benzii magnetice a cardurilor cu minicameră, pe care „l-a achiziţionat anterior de la un prieten de familie”, cu scopul, mărturisit ca atare, de a obţine datele necesare pentru clonarea mai multor carduri și efectuarea ilicită de retrageri în numerar, în realizarea căruia: (ii) a montat dispozitivul amintit pe bancomatul Sucursalei T. la orele 950, iar în jurul orelor 1130, după ce ATM-ul a fost accesat de mai multe persoane - ultimii doi titulari legali de cont, obișnuiţi să facă extrageri de numerar în zonă, constatând montarea frauduloasă a dispozitivului au sesizat organele locale de poliţie - consecutiv încercării eșuate de recuperare a dispozitivului și intrare în posesia datelor stocate, a fost reţinut de lucrătorii ce efectuau filajul acestuia, iar (iii) la percheziţiile ulterioare ale autoturismului aflat la locul faptei și locuinţelor din municipiul Craiova au fost găsite, ca prezentând semnificaţie în cauză, un card blank și un laptop a cărui percheziţie în sistem informatic la rândul său a evidenţiat existenţa a 4 fișiere conţinând serii de cifre asemănătoare celor inscripţionate pe banda magnetică a cardurilor bancare (referitor la care inculpatul a susţinut - apărare neverificată în cauză - că reprezentau serii de cifre ale cardurilor legal deţinute de acesta și familia sa, această din urmă împrejurare fiind confirmată ulterior) și componente electronice necesare pentru confecţionarea dispozitivelor tip „gură de bancomat”.
În raport cu situaţia de fapt amintită, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu sub aspectul săvârșirii în concurs real a următoarelor infracţiuni:
a) - deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic (având conţinutul legal „fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”) a cărei existenţă a fost permanent recunoscută și de inculpat;
b) - acces, fără drept, la un sistem informatic prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2002 [având conţinutul legal „(1) accesul, fără drept, la un sistem informatic constituie infracţiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă” și „(3) dacă fapta prevăzută la alin. (1) sau (2) este săvârșită prin încălcarea măsurilor de securitate, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani”] ale cărei elemente constitutive, ca infracţiune consumată, sunt contestate de inculpat - ce solicită achitarea în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa elementului material al laturii obiective;
c) - falsificarea instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.365/202 [având conţinutul legal „(1) falsificarea unui instrument de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi” și „(2) cu aceeași pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie”] a cărei existenţă a fost contestată de inculpat, apărare admisă de instanţa de apel.
Infracţiunea calificată prevăzută în art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 subzistă în speţă - contrar susţinerilor recurentului - avându-se în vedere că pentru realizarea scopului urmărit, constând în clonarea de carduri pentru efectuarea de retrageri în numerar, dispozitivul de citire a benzii magnetice a cardurilor cu minicameră a fost montat de inculpat (i) fără drept, acţiunea respectivă nefiind autorizată în temeiul său al unui contract ori executată cu permisiunea din partea persoanei fizice sau juridice competente potrivit legii, astfel cum prevăd imperativ dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. a) și c) din legea amintită și (ii) la ATM-ul instituţiei bancare, ce face parte din sistemul informatic al acesteia în interpretarea făcută de însuși legiuitor prin art. 35 alin. (1) lit. a) al aceleiași legi („prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansambluri de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic”), avându-se în vedere că bancomatul - astfel cum în mod corect s-a reţinut prin sentinţă - este un mijloc de colectare, prelucrare și transmitere a unor date informatice, reprezentate de numărul de cont al titularului, care este stocat pe nivelul 2 al benzii magnetice de culoare neagră.
Prin montarea dispozitivului de citire a benzii magnetice a cardurilor (skimmer) în fanta bancomatului, prin care se introduce cardul și se realizează citirea benzii magnetice a fiecărui card în parte, stocându-se informaţia astfel obţinută, au fost încălcate măsurile de securitate care aveau drept scop asigurarea secretului numărului de cont și al operaţiunilor efectuate, precum și apărarea împotriva folosirii de către o altă persoană a acestor carduri în vederea fraudării.
În cauză, aceste elemente constitutive ale infracţiunii amintite sunt probate în mod indubitabil - astfel cum au constatat în mod corect instanţele anterioare - de concluziile Raportului de constatare tehnico-știinţifică din 19 martie 2009 efectuat de Institutul pentru Tehnologii Avansate București, în sensul că dispozitivul ce a fost ridicat de la locul fapte poate fi utilizat, prin atașarea la un echipament de tip ATM, în cazul fraudării mijloacelor de plată electronică, în coroborare cu împrejurarea stabilită prin înscrisuri și fotografii judiciar-operative, că ATM-ul a fost accesat de mai multe persoane și cererea inculpatului în apărare, cu caracter subsidiar, privind reţinerea tentativei la infracţiunea amintită.
Infracţiunile concurente prevăzute în art. 24 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2000 nu există în cauză - astfel cum în mod corect a interpretat probele instanţa de apel, contrar solicitării procurorului prin recursul formulat - avându-se în vedere suplimentar la argumentele justificative indicate prin decizie și împrejurarea că inculpatul a fost reţinut înainte de a intra în posesia datelor de pe cardurile folosite la bancomat, aflate în memoria dispozitivului montat, fiind lipsit chiar și de posibilitatea a trece ulterior la clonarea cardurilor aferente.
Pericolul social concret ridicat al infracţiunilor concurente comise de inculpat și împrejurarea că este cercetat și pentru alte fapte penale, în condiţiile în care celelalte date privind situaţia sa familială au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor către minimul legal special prevăzut de lege, nu justifică atenuarea tratamentului sancţionator actual, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. fiind, de asemenea, neîntemeiat.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpat împotriva deciziei nr. 207 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală și pentru cauze cu minori.