Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Detențiune
pe viață
Cuprins pe
materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Pedepsele
complementare și pedepsele accesorii aplicabile persoanei fizice
Indice
alfabetic: Drept penal
- pedeapsa complementară a
interzicerii unor drepturi
- detențiune pe viață
C. pen., art. 64
Aplicarea
pedepsei principale a detențiunii pe viață nu exclude aplicarea
pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută în art.
64 C. pen., întrucât persoana condamnată la
pedeapsa detențiunii pe viață poate beneficia de înlocuirea
acestei pedepse, în condițiile art. 55 alin. (2) C. pen.,
cu pedeapsa închisorii de 25 de ani sau de liberarea condiționată,
conform art. 551 C. pen., iar în aceste
cazuri, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se
execută, după executarea pedepsei principale a închisorii care
înlocuiește detențiunea pe viață ori după ce pedeapsa
detențiunii pe viață se consideră executată.
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 927 din 11
martie 2010
Prin sentința penală
nr. 183 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț,
inculpatul N.I. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- pentru săvârșirea
infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174,
art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.
(victimă R.M.), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa detențiunii pe viață;
- pentru săvârșirea
infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174,
art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. (victimă P.M.), la pedeapsa detențiunii pe
viață;
- pentru săvârșirea
infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav,
prevăzută în art. 20, art. 21 alin. (2) teza II-a C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art.
176 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., cu
aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. (parte
vătămată I.A.), la pedeapsa de 20 de ani închisoare;
- pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie în formă agravată,
prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. c), cu aplicarea
art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. (parte
vătămată R.M.), la pedeapsa de 20 de ani închisoare;
- pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie în formă agravată,
prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. c), cu aplicarea
art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. (parte
vătămată P.M.), la pedeapsa de 20 de ani închisoare;
- pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie în formă agravată,
prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. c), cu aplicarea
art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. (parte
vătămată P.A.), la pedeapsa de 20 de ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a)
și art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului
N.I. pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață, urmând ca
inculpatul să execute această pedeapsă.
În temeiul art. 176 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului N.I. pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe
durata a 10 ani, ce va fi executată după executarea pedepsei
principale.
În temeiul art. 71 alin. (2) C.
pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen. pe durata
executării pedepsei principale.
Prin decizia nr. 140 din 15
decembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, Secția penală, cauze
minori și familie, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte
sentința penală nr. 183 din 27 octombrie
Instanța de prim control
judiciar a apreciat că inculpatul are de executat pedeapsa rezultantă
a detențiunii pe viață, însă în raport cu art. 53, art. 65
și art. 66 C. pen. nu i se poate aplica în
vederea executării și pedeapsa complementară a interzicerii unor
drepturi.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs, în termen legal, între alții, procurorul, care a
criticat decizia penală nr. 140 din 15 decembrie
Înalta Curte de Casație
și Justiție, examinând recursul procurorului prin prisma motivelor
invocate și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată fondat
recursul procurorului, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel, în mod
eronat, a înlăturat pedeapsa complementară aplicată de
instanța de fond inculpatului N.I. în cauza dedusă
judecății.
Dispozițiile art. 176
alin. (1) C. pen. se interpretează în sensul
că „omorul deosebit de grav” se pedepsește cu detențiunea pe
viață plus interzicerea unor drepturi, ca pedeapsă
complementară sau închisoare de la 15 la 25 de ani plus interzicerea unor
drepturi, ca pedeapsă complementară.
„Detențiunea pe
viață” este o pedeapsă severă, ce presupune executarea
acesteia, de regulă, pe durată îndelungată (pe viață).
Însă, de la această
regulă sunt și excepții reglementate de Codul penal, după
cum urmează:
- art. 55 C. pen. și art. 552 C. pen.
reglementează posibilitatea înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață
cu închisoarea pe timp de 25 de ani, când cel condamnat la pedeapsa
detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul
executării acestei pedepse;
- art. 551 C. pen. reglementează posibilitatea acordării
beneficiului liberării condiționate condamnatului la pedeapsa
detențiunii pe viață, dacă cel în cauză a executat 20
de ani de detențiune, a fost stăruitor în muncă, disciplinat
și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de
antecedentele sale penale. De asemenea, poate fi liberat condiționat
condamnatul care a trecut de vârsta de 60 de ani pentru bărbați
și 55 de ani pentru femei, dacă a executat 15 ani de detențiune
și îndeplinește și condițiile prevăzute în art. 551
alin. (1) C. pen.
În condițiile în care un
condamnat la detențiune pe viață ar beneficia de înlocuirea
acesteia în închisoare pe timp de 25 de ani sau ar fi liberat condiționat,
în condițiile stipulate de art. 55 - 552 C. pen.,
ar însemna ca în momentul în care pedeapsa principală este
considerată executată să-și redobândească toate
drepturile civile, ceea ce constituie o discriminare față de
ceilalți condamnați aflați în executarea unor pedepse cu
închisoarea, mai puțin severe decât detențiunea pe viață
și care, după executarea pedepsei principale, încep executarea
pedepsei complementare, prin interzicerea unora sau mai multor drepturi civile
prevăzute în art. 64 C. pen.
Prin urmare, în mod greșit
a fost înlăturată pedeapsa complementară.
Pentru aceste considerente,
conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și
Justiție a admis recursul declarat de procuror împotriva deciziei nr. 140
din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, Secția
penală, cauze minori și familie, a casat decizia penală
atacată și, rejudecând, a menținut sentința penală nr.
183 din 27 octombrie