Apel. Condamnarea inculpatului pentru fapte noi de către instanţa de apel
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Apelul
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- apel
C. proc. pen., art. 197 alin. (2)
Hotărârea prin care instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului pentru fapte noi, direct în apel, fără a se proceda la extinderea procesului penal și la punerea în mișcare a acţiunii penale pentru faptele noi, încalcă dispoziţiile privind sesizarea instanţei, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2093 din 27 mai 2010
Prin sentinţa nr. 126/D din 19 martie 2009, Tribunalul Bacău, Secţia penală, a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen., achitarea inculpatului Ș.Ș. pentru săvârșirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 181 alin. (3) și a art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 800 lei.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut, în fapt, că prin rechizitoriul nr. 911/P/2007 din 2 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul Ș.Ș. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la data de 25 noiembrie 2006, în baza aceleiași rezoluţii infracţionale, într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în calitate de agent șef adjunct la Postul de Poliţie al comunei P., a întocmit în fals două înscrisuri sub semnătură privată, respectiv declaraţii, în numele părţilor vătămate P.M. și M.P., prin care a atestat necorespunzător adevărului împrejurarea că aceștia, după sesizarea furtului din locuinţă a sumei de 2.300 lei și a unui telefon mobil, au găsit ulterior banii uitaţi într-o carte și că, în raport cu această împrejurare, își retrag plângerea, executând prin imitaţie semnăturile celor două persoane.
Prin decizia nr. 7 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori și familie, a admis apelul procurorului, a desfiinţat în totalitate sentinţa penală atacată și, reţinând cauza spre rejudecare, pe fond, a decis:
În temeiul art. 195 C. proc. pen. a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în încheierea pronunţată la data de 13 octombrie 2009, în sensul că schimbarea încadrării juridice s-a pus în discuţie pentru săvârșirea infracţiunii de „instigare la fals intelectual în forma participaţiei improprii, prevăzută în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.”, în loc de infracţiunea de „uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen.”, cum greșit s-a trecut.
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., în infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului și instigare la fals intelectual în forma participaţiei improprii, prevăzute în art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului Ș.Ș. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condiţiile și pe durata prevăzute în art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare pe o perioadă de 2 ani și 4 luni.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs procurorul și recurentul inculpat Ș.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de casare invocate de procuror privesc, în principal, greșita schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului și a netrimiterii cauzei la instanţa de fond în vederea extinderii procesului penal și a punerii în mișcare a acţiunii penale cu privire la infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în apelul procurorului.
Criticile formulate de recurentul inculpat privesc, în esenţă, nulitatea absolută a deciziei recurate, în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ca urmare a gresiei schimbări a încadrării juridice dată faptei inculpatului, fără extinderea procesului penal și punerea în mișcare a acţiunii penale cu privire la infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în apelul procurorului.
Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de procuror și de recurentul inculpat Ș.Ș., dar și din oficiu, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. și art. 38514 din același cod, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 264 C. proc. pen., „rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată”, iar potrivit art. 317 C. proc. pen., „judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanţei”.
În cauză, Tribunalul Bacău, Secţia penală, a fost sesizat prin rechizitoriul nr. 911/P/2007 din 2 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, cu judecarea cauzei constând în săvârșirea de către inculpatul Ș.Ș. a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În urma judecării cauzei, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen.
Prin efectul devolutiv ex integro al apelului declarat de procuror, Curtea de Apel Bacău a fost învestită să realizeze o nouă judecată, urmând a verifica, cu această ocazie, legalitatea și temeinicia hotărârii instanţei de fond, însă numai cu privire la faptele care au făcut obiectul judecăţii în primă instanţă.
Or, depășind limitele învestirii sale, instanţa de apel, în mod greșit, a dispus condamnarea inculpatului Ș.Ș. pentru încă 3 fapte noi, doar prin schimbarea încadrării juridice a faptei, fără a desfiinţa sentinţa penală și a trimite cauza la instanţa de fond în rejudecare, ocazie cu care să se extindă procesul penal și să se pună în mișcare acţiunea penală cu privire la aceste fapte noi.
În acest sens, menţionăm că ceea ce se urmărește prin schimbarea încadrării juridice este restabilirea unităţii structurale dintre faptă și încadrarea ei, în situaţiile în care, fie operaţia în sine care a dus la identificarea normei de drept a fost greșită, fie datele în care fapta s-a săvârșit nu au fost corect reţinute. Drept urmare, în măsura în care instanţa are în vedere aceeași faptă menţionată în rechizitoriu, ea păstrează dreptul de a-i schimba încadrarea juridică, dar când este vorba de altă faptă trebuie să procedeze în prealabil la extinderea acţiunii penale sau la extinderea procesului penal, după caz, neputându-se utiliza procedura schimbării încadrării juridice pentru a se obţine trimiterea în judecată a unei persoane pentru o faptă cu totul diferită de cea menţionată în rechizitoriu, căci s-ar nesocoti normele privitoare la sesizarea instanţei.
În cauză, deși în considerente instanţa de apel a reţinut că instanţa fondului a apreciat în mod corect probele administrate, în baza cărora s-a reţinut situaţia de fapt și vinovăţia inculpatului, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului și instigare la fals intelectual în forma participaţiei improprii și l-a condamnat pe inculpat pentru aceste infracţiuni. Aceasta, în condiţiile în care infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului diferă substanţial de fapta cu care a fost sesizată instanţa, sub aspectul naturii și al conţinutului juridic, aducând atingere relaţiilor sociale privind buna desfășurare a serviciului și celor referitoare la înfăptuirea justiţiei.
Prin urmare, prin condamnarea inculpatului pentru aceste noi fapte, direct în apel, deci fără judecarea în fond a acestora, fără extinderea și punerea în discuţia părţilor a extinderii procesului penal, fără punerea în mișcare a acţiunii penale, fără audierea inculpatului cu privire la aceste noi fapte care constituie o nouă învinuire, s-au încălcat principiile ce guvernează desfășurarea procesului penal, respectiv cele privind sesizarea instanţei de judecată și asigurarea dreptului la apărare al inculpatului, care, în acest mod, a fost prejudiciat de o cale de atac, fapt pentru care hotărârea instanţei de apel este lovită de nulitate absolută, în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursurile declarate de procuror și recurentul inculpat împotriva deciziei nr. 7 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori și familie, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de procuror împotriva sentinţei nr. 126/D din 19 martie 2009 a Tribunalului Bacău, Secţia penală, la instanţa de apel, Curtea de Apel Bacău.