Abrogarea normei de incriminare. Insulta și calomnia. Declararea neconstituţionalităţii normei de abrogare. Efecte
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Legea penală și limitele ei de aplicare
Indice alfabetic: Drept penal
- abrogarea normei de incriminare
- declararea neconstituţionalităţii normei de abrogare
Legea nr. 278/2006, art. I pct. 56
Decizia Curţii Constituţionale nr. 62/2007
Declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 referitoare la abrogarea art. 205, art. 206 și art. 207 C. pen., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în M. Of. nr. 104 din 12 februarie 2007, nu are ca efect reintrarea automată în vigoare a normelor de incriminare a insultei și calomniei, întrucât numai legiuitorul poate stabili faptele care intră în sfera ilicitului penal, prin adoptarea normelor de incriminare.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2203 din 4 iunie 2010
Prin sentinţa nr. 41/PI din 17 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, Secţia penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentului L.A. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale nr. 482/P/2009 din 2 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care a menţinut-o.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că petentul, procuror la parchetul de pe lângă tribunal, a făcut o plângere pentru infracţiunile de insultă și calomnie împotriva avocaţilor P.V. și P.A.
În plângerea penală împotriva avocaţilor petentul a motivat că aceștia au susţinut, fără temei, într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei Oradea, că el ar redacta acte juridice pentru alte persoane, ceea ce ar contraveni legii de organizare a profesiei de avocat și statutului de magistrat al petentului. A mai arătat că cei doi intimaţi susţin despre el că este o persoană conflictuală.
Instanţa fondului, în esenţă, reţine că în rezoluţia de neurmărire penală dată de procuror, în mod corect s-a motivat că în cauză lipsește latura subiectivă a infracţiunii de insultă, întrucât intimaţii nu au făcut altceva decât să-și formuleze apărări la întâmpinarea depusă de pârâtul L.A. într-un dosar civil.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul L.A.
Examinând din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că aceasta este legală și temeinică. Nu există niciun motiv pentru a proceda, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., la desfiinţarea rezoluţiei de neurmărire penală și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
De altfel, art. 205 - 207 au fost abrogate expres prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006.
Este adevărat că, prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile de abrogare sunt neconstituţionale.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază, însă, că prin această decizie Curtea Constituţională nu poate deveni legislator pozitiv, iar dispoziţiile abrogate de legiuitor nu reintră automat în vigoare odată cu adoptarea deciziei.
Pentru ca dispoziţiile legale referitoare la infracţiunile de insultă și calomnie să reintre în vigoare este nevoie de acţiunea legiuitorului, singurul care poate stabili ce fapte intră în sfera penalului și devin infracţiuni.
Așa fiind, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.A. împotriva sentinţei nr. 41/PI din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, Secţia penală și pentru cauze cu minori.