Conflict negativ de competenţă. Condiţii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Felurile competenţei. Dispoziţii comune
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- conflict de competenţă
C. proc. pen., art. 43
În cazul în care curtea de apel, ca instanţă de apel, a calificat cererea formulată de persoana condamnată ca fiind o cerere de rejudecare întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. și și-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului, ca instanţă care a judecat cauza în primă instanţă, iar tribunalul a calificat cererea formulată de persoana condamnată ca fiind o cerere de apel peste termen, întemeiată pe prevederile art. 365 C. proc. pen. și și-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de apel, există un conflict negativ de competenţă, fiind întrunite condiţiile prevăzute în art. 43 alin. (1) C. proc. pen., care se soluţionează de către Înalta Curţi de Casaţi și Justiţie, potrivit art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen., iar nu un caz de întrerupere a cursului justiţiei.
I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 1234 din 28 iulie 2010
Prin sentinţa nr. 330 din 14 august 2008, Tribunalul Galaţi, Secţia penală, a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă prin neapelare la data de 1 septembrie 2008, Tribunalul Galaţi emiţând mandatul de executare nr. 370/2008 din 2 septembrie 2008 și ordinul de interzicere a părăsirii ţării din 2 septembrie 2008.
În vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei, inculpatul M.M. a fost dat în urmărire internaţională.
Prin cererea înregistrată la data de 28 aprilie 2009 la Tribunalul Galaţi, apărătorul inculpatului M.M., avocat H.D. (care l-a reprezentat și în faţa primei instanţe), a formulat apel peste termen împotriva sentinţei nr. 330 din 14 august 2008, pronunţată de Tribunalul Galaţi, Secţia penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală.
Prin decizia nr. 9/A din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul M.M., în favoarea Tribunalului Galaţi, dispunând trimiterea dosarului la această instanţă.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că prin sentinţa nr. 330 din 14 august 2008, Tribunalul Galaţi, Secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
Totodată, s-a constatat că inculpatul M.M. nu a fost prezent nici la urmărirea penală și nici la judecarea cauzei în fond, sustrăgându-se, și că hotărârea judecătorească indicată a rămas definitivă prin neapelare.
S-a mai
reţinut că, prin adresa nr. 2350333/09/
Prin adresa nr. 310991/S.3/CFC din 17 iulie 2009, Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Investigaţii Criminale a comunicat instanţei că, la data de 3 iulie 2009, inculpatul M.M. a fost adus din Milano/Italia de o escortă din cadrul Biroului Naţional Interpol și încarcerat în arestul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului București, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 370 din 2 septembrie 2008, emis de Tribunalul Galaţi pentru comiterea infracţiunii de înșelăciune.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că toate aceste situaţii, coroborate cu solicitarea inculpatului M.M. de rejudecare a cauzei, se încadrează în condiţiile impuse de prevederile art. 5221 C. proc. pen., potrivit cărora, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului, și a invocat în acest sens încheierea nr. 317 din 19 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, potrivit căreia, în cazul în care s-a cerut extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, competenţa de rejudecare a cauzei, la cererea condamnatului, aparţine instanţei care a judecat în primă instanţă, potrivit art. 5221 C. proc. pen., iar nu instanţei de control judiciar, chiar dacă aceasta a pronunţat hotărârea definitivă de condamnare.
Pentru aceste considerente, curtea de apel a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Galaţi, pentru rejudecarea cauzei în prezenţa inculpatului, în condiţiile art. 5221 C. proc. pen.
S-a considerat că inculpatul M.M., fiind judecat și condamnat în lipsă și adus în ţară prin procedura extrădării, are dreptul la o nouă procedură de judecată, aceasta fiind una dintre condiţiile cerute pentru acordarea extrădării, Protocolul adiţional încheiat la Strasbourg la 17 martie 1978 adăugând această dispoziţie la Convenţia europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957.
În acest sens, s-a arătat că prevederile acestui Protocol nu fac distincţie după cum condamnatul s-a sustras sau nu de la judecată, fiind indiferent, sub acest aspect, motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului solicitat. Dreptul la o nouă procedură de judecată este astfel deschis atât celor care au ajuns pe teritoriul statului solicitat, necunoscând existenţa unei proceduri de judecată deschisă împotriva lor, cât și acelora care, cunoscând existenţa unei asemenea proceduri, s-au sustras de la judecată.
S-a mai arătat că, în cauză, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează, potrivit art. 6, dreptul persoanei de a se apăra ea însăși și de a întreba sau a obţine audierea martorilor, ceea ce presupune implicit prezenţa inculpatului în faţa instanţei.
S-a mai menţionat faptul că rejudecarea cauzei după extrădarea condamnatului este o nouă procedură de judecată, care are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului.
Pentru considerentele anterior prezentate, Curtea de Apel Galaţi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Galaţi, căruia i-a trimis dosarul, apreciind că această instanţă urmează a administra sau readministra toate probele solicitate de inculpat, pentru a fi analizate și discutate în contradictoriu, pentru stabilirea corectă a faptelor și a eventualei vinovăţii și a tragerii la răspundere penală, precum și reţinerea eventualelor circumstanţe atenuante sau agravante, pronunţând o nouă hotărâre.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 25 februarie 2010.
Prin sentinţa nr. 137 din 1 aprilie 2010, Tribunalul Galaţi, Secţia penală, a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului în soluţionarea cauzei, invocată de condamnatul M.M. prin apărător ales, iar în baza art. 42 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Prin aceeași hotărâre, constatând că în cauză a intervenit un caz de întrerupere a cursului justiţiei, Tribunalul Galaţi, Secţia penală, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în vederea soluţionării acestuia, conform art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că, în cauză, așa cum a precizat și condamnatul M.M., atât cu ocazia soluţionării cauzei la Curtea de Apel Galaţi, cât și după declinarea competenţei la instanţa de fond, acesta a formulat apel peste termen împotriva sentinţei nr. 330 din 14 august 2008, pronunţată de Tribunalul Galaţi, Secţia penală, conform art. 365 C. proc. pen., și nu o cerere de rejudecare a cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen.
În acest sens, s-a reţinut că, potrivit art. 5221 C. proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.
Or, în cauza de faţă, condamnatul a precizat expres că nu dorește rejudecarea cauzei în condiţiile art. 5221 C. proc. pen., ci admiterea apelului peste termen formulat, desfiinţarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, apreciind faptul că judecata în primă instanţă a avut loc în condiţiile în care nu a fost legal citat.
S-a mai reţinut că instanţa de apel, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 365 alin. (1) C. proc. pen., a procedat la audierea condamnatului, la citarea martorilor și s-a trecut chiar la etapa dezbaterilor, punându-se concluzii pe apelul peste termen formulat, când a apreciat din oficiu, după închiderea dezbaterilor, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., cu consecinţa declinării competenţei în favoarea instanţei de fond.
Totodată, s-a constatat că în cauză condamnatul M.M. a formulat un apel peste termen, arătând expres că nu solicită rejudecarea cauzei în condiţiile art. 5221 C. proc. pen., astfel încât nu se poate trece peste manifestarea de voinţă a acestuia, în sensul de a se proceda, din oficiu, la rejudecarea cauzei în condiţiile art. 5221 C. proc. pen. de către tribunal ca instanţă de fond, întrucât s-ar încălca atât dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și ale art. 5221 C. proc. pen., dar și dreptul condamnatului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva dreptului de acces la o instanţă.
Având în vedere considerentele expuse anterior și constatând că în cauză condamnatul a formulat un apel peste termen adresat Curţii de Apel Galaţi, prin care a solicitat desfiinţarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Galaţi a apreciat că soluţionarea căii de atac revine în competenţa Curţii de Apel Galaţi, conform art. 281 pct. 2 C. proc. pen., astfel încât a admis excepţia invocată de apărătorul condamnatului și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Totodată, Tribunalul Galaţi, constatând că a fost învestit cu soluţionarea cauzei prin declinarea competenţei de către Curtea de Apel Galaţi (ca instanţă de apel), a apreciat că în cauză a intervenit un caz de întrerupere a cursului justiţiei, motiv pentru care a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în vederea soluţionării acestuia, conform art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia penală, la data de 2 iunie 2010.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând actele dosarului, constată că în cauză nu a intervenit un caz de întrerupere a cursului justiţiei, întrucât Tribunalul Galaţi, instanţă care și-a declinat cea din urmă competenţa, a procedat conform art. 43 alin. (3) C. proc. pen., la sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, instanţă ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Or, atâta timp cât a fost sesizată instanţa competentă potrivit legii să soluţioneze acest incident procedural, nu există nicio împiedicare pentru desfășurarea normală a procesului penal și, ca atare, cursul justiţiei nu este întrerupt.
În cauză sunt, însă, îndeplinite condiţiile art. 43 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., existând un conflict negativ de competenţă între Curtea de Apel Galaţi și Tribunalul Galaţi, instanţe care și-au declinat competenţa una în favoarea celeilalte.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Galaţi și Tribunalul Galaţi cu privire la competenţa de soluţionare a apelului peste termen declarat de condamnatul M.M. împotriva sentinţei nr. 330 din 14 august 2008 a Tribunalului Galaţi, Secţia penală, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată următoarele:
Potrivit art. 281 pct. 2 C. proc. pen., curtea de apel, ca instanţă de apel, judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de tribunale.
Din analiza actelor dosarului rezultă că, prin cererea înregistrată la data de 28 aprilie 2009 la Tribunalul Galaţi, apărătorul condamnatului M.M., avocat H.D. (care l-a reprezentat și în faţa primei instanţe), a formulat apel peste termen împotriva sentinţei nr. 330 din 14 august 2008, pronunţată de Tribunalul Galaţi, Secţia penală, prin care inculpatul M.M. a fost condamnat, în lipsă, la o pedeapsă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Această declaraţie de apel peste termen nu poate fi calificată ca fiind o cerere de rejudecare, întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen., întrucât manifestarea de voinţă a condamnatului M.M. a fost exercitată în sensul de a se dispune admiterea apelului peste termen formulat, desfiinţarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, apreciind faptul că judecata în primă instanţă a avut loc în condiţiile în care nu a fost legal citat. De altfel, atât în faţa Curţii de Apel Galaţi, în ședinţa din 13 ianuarie 2010, cât și în faţa Tribunalului Galaţi, în ședinţa din 23 martie 2010, condamnatul M.M. a declarat expres că nu solicită rejudecarea cauzei conform art. 5221 C. proc. pen.
Or, potrivit art. 5221 C. proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului. Rezultă, așadar, că în cazul extrădării unei persoane judecate și condamnate în lipsă, rejudecarea cauzei nu poate avea loc decât la cererea acesteia.
În cauză, condamnatul nu numai că nu a formulat o solicitare în acest sens, dar a învederat instanţelor în mod constant că a declarat apel peste termen împotriva sentinţei nr. 330 din 14 august 2008, pronunţată de Tribunalul Galaţi, Secţia penală, conform art. 365 C. proc. pen., și nu o cerere de rejudecare a cauzei, întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a apelului peste termen declarat de condamnatul M.M. împotriva sentinţei nr. 330 din 14 august 2008 a Tribunalului Galaţi, Secţia penală, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.