Publicitatea ședinţei de judecată.
Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata.
Dispoziţii generale
Indice
alfabetic: Drept procesual penal
- publicitatea
ședinţei de judecată
- infracţiuni prevăzute în
Legea nr. 678/2001 privind
prevenirea și combaterea traficului de persoane
C. proc. pen., art. 290
Legea nr. 678/2001, art. 24
Ședinţele de judecată nu sunt publice, conform dispoziţiilor art. 24
alin. (1) din Legea nr. 678/2001, numai în cauzele privind infracţiunea de
trafic de minori prevăzută în art. 13 și pornografie infantilă prevăzută în
art. 18 din această lege, prin derogare de la regula publicităţii ședinţei de
judecată, instituită prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, art. 127 din
Constituţie și art. 290 alin. (1) teza I C. proc. pen.
Prin urmare, ori de câte ori, în aceeași cauză, inculpatul este trimis în
judecată pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele se judecă în ședinţă
publică potrivit regulii publicităţii ședinţei de judecată, iar altele în
ședinţă nepublică, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,
cauza se judecă în ședinţă publică, sub sancţiunea nulităţii absolute și a
incidenţei cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 4
C. proc. pen., întrucât excepţiile de la regula
publicităţii ședinţei de judecată sunt de strictă interpretare și
aplicare, neputând fi extinse la alte infracţiuni decât cele la care se face
referire în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Într-un asemenea caz, atunci când procedează la audierea părţii vătămate
minore, instanţa are posibilitatea de a lua măsuri pentru a asigura lipsa
publicităţii ședinţei de judecată, în condiţiile art. 290 alin. (2) - (4) C. proc. pen.
I.C.C.J.,
secţia penală, decizia nr. 99 din 19 ianuarie 2009
Prin sentinţa penală nr. 113 din 19 decembrie 2007,
pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia pentru minori și familie, în baza art.
334 C. proc. pen., a fost
schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în
judecată inculpaţii R.T., R.E. și R.L., din infracţiunile de trafic de persoane
prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin
O. U. G. nr. 79/2005, trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 678/2001, modificată prin O. U. G. nr. 79/2005, cu aplicarea art.
13 C. pen. și proxenetism prevăzută în art. 329 alin.
(1), (2) și (3) C. pen., în infracţiunea de trafic de
persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,
nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 13 C. pen. și infracţiunea de trafic de
minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001,
nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,
nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 13 C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii
R.E. și R.L. la câte o pedeapsă de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea
pedepsei principale.
În baza art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr.
678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.,
au fost condamnaţi aceiași inculpaţi la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare și
3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,
după executarea pedepsei principale.
Potrivit art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit.
b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca
inculpaţii R.E. și R.L. să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, de 6 ani
închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,
nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.T.
la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat
inculpatul R.T. pentru infracţiunea prevăzută în art. 13 alin. (1), (3) și (4)
din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi
inculpaţii R.T., R.E. și R.L. pentru infracţiunea prevăzută în art. 323 alin.
(1) C. pen.
Prin decizia penală nr. 26 din 17 iunie 2008 pronunţată de
Curtea de Apel Craiova, Secţia minori și familie, au fost admise apelurile
declarate de inculpaţii R.L. și R.T. împotriva sentinţei penale nr. 113 din 19
decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia pentru minori și familie,
a fost desfiinţată în parte sentinţa, cu privire la latura penală a cauzei,
sentinţa penală atacată și în, rejudecare:
A fost descontopită pedeapsa
rezultantă aplicată inculpatului R.L. în pedepsele componente, ce au fost
repuse în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor
pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.L., din infracţiunile de
trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr.
678/2001, modificată prin O. U. G. nr. 79/2005, trafic de minori prevăzută în
art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O. U. G. nr.
79/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. și proxenetism
prevăzută în art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,
în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.
și infracţiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. (1), (3) și (4)
din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,
nemodificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost
condamnat inculpatul R.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei
principale.
Potrivit art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit.
b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost recontopite pedepsele aplicate inculpatului R.L. în
pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., dispunându-se ca inculpatul să execute această
pedeapsă.
Au fost reţinute în favoarea inculpatului R.T.
circumstanţele atenuante prevăzute în art. 74 C. pen.
raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și a
fost redusă pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută
în art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., la 4 ani închisoare, fiind înlăturată pedeapsa
complementară.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de
inculpatul R.E. împotriva aceleiași sentinţe.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au
declarat recurs inculpaţii R.T., R.E. și R.L. care, prin apărătorii aleși, au
invocat cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 9,
pct. 10, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinând atât
motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, constată că
instanţa de apel a încălcat dispoziţiile privind publicitatea ședinţei de
judecată, situaţie care se circumscrie cazului de casare prevăzut în art. 3859
alin. (1) pct. 4 C. proc. pen.
și care se ia întotdeauna în considerare, din oficiu, potrivit prevederilor
art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În Titlul II, Capitolul I „Dispoziţii generale” din
Partea specială a Codului de procedură penală sunt prevăzute, în art. 287 - 312,
o serie de norme cu caracter de principii comune, respectiv reguli de bază ale
fazei de judecată și care asigură realizarea acestui tip de activitate
procesuală în condiţii de obiectivitate și imparţialitate. Acestea sunt:
publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea și oralitatea.
Publicitatea ședinţei de judecată
este unul din cele mai importante principii ale dreptului procesual penal,
întrucât asigură, pe de o parte, punerea în valoare a celorlalte principii ale
activităţii de judecată (nemijlocirii, contradictorialităţii, rolului activ al
instanţei), iar, pe de altă parte, dă siguranţă faptului că instanţa de
judecată, în întreaga ei activitate, respectă toate garanţiile procesuale
prevăzute pentru părţi și ceilalţi participanţi la proces, în vederea aflării
adevărului, oferind societăţii posibilitatea exercitării unui control permanent
asupra înfăptuirii justiţiei.
Consacrarea acestui principiu este asigurată de dispoziţiile art. 6
paragraful 1 din Convenţia europeană
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, iar pe plan
intern, de dispoziţiile constituţionale ale art. 127, respectiv de art. 12 din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a subliniat importanţa acestui principiu procesual, arătând
că art. 6 paragraf 1 din Convenţie impune, ca o condiţie distinctă a unui
proces echitabil, publicitatea acestuia - „Fiecare persoană are dreptul
la judecarea în mod public”. În
consecinţă, Curtea a statuat că publicitatea procedurilor organelor judiciare
la care se referă art. 6 paragraf 1 are ca scop protejarea justiţiabililor
împotriva unei „justiţii secrete”. Prin transparenţa pe care o asigură
administrării justiţiei, publicitatea dezbaterilor judiciare ajută la
realizarea obiectivului esenţial - derularea unui proces echitabil în deplină
concordanţă cu principiile fundamentale ale oricărei societăţi democratice.
În materia administrării justiţiei
penale, acest principiu este consacrat de dispoziţiile art. 290 alin. (1) fraza
I C. proc. pen. Importanţa
sa, atât ca drept individual al acuzatului, cât și ca garanţie procesuală este
reflectată de dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc.
pen. care instituie sancţiunea nulităţii absolute
pentru ipotezele de nerespectare a publicităţii ședinţei.
De la acest principiu, în procesul
penal sunt recunoscute o serie de excepţii, respectiv o publicitate mediată,
reprezentativă sau simbolică, restrânsă la o anumită categorie de persoane
(opusă publicităţii populare care este generală și nelimitată). Aceste excepţii
au, fie un caracter de maximă generalitate (art. 290 alin. 2 C. proc. pen. - dacă judecarea în
ședinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei,
demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa ... poate declara
ședinţă secretă), fie sunt limitate la anumite domenii (art. 485 alin. 2 C. proc. pen. - ședinţa separată,
nepublică în cadrul procedurii cu inculpaţi minori). Datorită caracterului lor
derogator, aceste excepţii sunt întotdeauna menţionate expres în dispoziţiile
legale, neputând fi deduse pe cale de interpretare.
Astfel, în Legea specială nr. 678/2001 (privind prevenirea
și combaterea traficului de persoane), în art. 24 se stipulează că „ședinţele
de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută la
art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice”.
Având în vedere că normele juridice se interpretează
potrivit metodei literale (declarative) și a regulii de interpretare logică,
exprimată prin adagiul exceptio est
strictissimae interpretationis,
rezultă că textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 stabilește, expres și
limitativ, o derogare de la principiul constituţional al publicităţii ședinţei
de judecată, numai pentru
infracţiunile de trafic de minori, prevăzută în art. 13 și de pornografie
infantilă, prevăzută în art. 18 din legea mai sus menţionată.
Ca atare, în situaţia în care inculpatul este trimis în
judecată doar pentru infracţiunile
prevăzute în art. 13 și, respectiv, art. 18 din Legea nr. 678/2001, ședinţa de
judecată este nepublică pe tot parcursul judecăţii, prin excepţie, prin
derogare de la regula publicităţii ședinţei de judecată.
Problema de drept care se ridică și care, de altfel, a fost
evidenţiată de speţa de faţă, vizează caracterul public sau nepublic al
ședinţei de judecată, în ipoteza în care inculpatul sau inculpaţii sunt trimiși
în judecată, în aceeași cauză, pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele
se judecă în ședinţă publică, potrivit regulii publicităţii ședinţei de
judecată, iar altele în ședinţă nepublică, potrivit Legii speciale nr.
678/2001.
Raportat la regula potrivit căreia excepţiile sunt de
strictă interpretare și aplicare, fiind prevăzute expres, Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie apreciază că dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 678/2001,
privind nepublicitatea ședinţei de judecată, nu pot
fi extinse pe cale de interpretare ori prin analogie și la alte situaţii pe
care norma juridică respectivă nu le prevede.
Întrucât în cauza de faţă inculpaţii R.T., R.E. și R.L. au
fost trimiși în judecată atât pentru infracţiuni care se judecă după regula
publicităţii ședinţei de judecată (infracţiunile de trafic de persoane
prevăzută în art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 și proxenetism
prevăzută în art. 329 alin. 1, 2 și 3 C. pen.), cât
și pentru o infracţiune care se judecă în condiţii de nepublicitate
(infracţiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. 1 și 2 din Legea
nr. 678/2001) și condamnaţi în primă instanţă și în apel pentru infracţiunile
prevăzute în art. 12 alin. (1) și (2) și, respectiv, art. 13 alin. (1), (3) și
(4) din Legea nr. 678/2001, urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor,
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în mod greșit, instanţa de
apel a procedat, începând de la termenul din 14 mai 2008, la judecarea cauzei
în condiţii de nepublicitate a ședinţei, fapt ce
atrage sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii, în condiţiile art. 197 alin.
(2) C. proc. pen.
Lipsa de publicitate a ședinţei de judecată în cazul
infracţiunilor prevăzute în art. 13 și art. 18 din Legea nr. 678/2001 - la care
face referire textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 - a fost prevăzută doar în
interesul părţii vătămate minore, victimă a unor astfel de infracţiuni.
Instanţa de apel, în prezenta cauză, în care erau supuse
judecăţii și alte infracţiuni decât cele strict enumerate de legiuitor în
textul art. 24 din Legea nr. 678/2001, trebuia să deruleze întreaga procedură
în condiţii de publicitate, pentru a se asigura astfel transparenţa
administrării justiţiei.
Doar atunci când proceda la audierea părţii vătămate minore
T.L., instanţa avea posibilitatea să ia măsuri pentru a asigura lipsa
publicităţii, în condiţiile art. 290 alin. (2) - (4) C. proc.
pen., pentru ca partea vătămată minoră să nu fie
influenţată, în sens negativ, de prezenţa în sala de judecată a unui număr mare
de persoane, care ar fi putut să o determine să aibă reţineri în relatarea unor
împrejurări esenţiale, ceea ce ar fi dăunat aflării adevărului.
Dacă ar fi procedat în această modalitate, instanţa de apel
ar fi dat raţiune și textului alin. (2) al art. 24 din Legea nr. 678/2001, care
se referă la o publicitate mediată, restrânsă la o anumită categorie de
persoane (părţile, reprezentanţii acestora, apărătorii, precum și alte persoane
a căror prezenţă este considerată necesară de către instanţă), ce pot asista la
desfășurarea judecăţii în cauzele privind infracţiuni de trafic de persoane, în
care unele victime sunt minore.
Mai mult, această modalitate de a proceda este în deplin
acord cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 fraza a II-a din Convenţia europeană
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, în care se
stipulează că „accesul în sala de ședinţă poate fi interzis presei și
publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia”,
printre altele, „atunci când interesele minorilor ... o impun.”
De altfel, concretizarea acestui
standard convenţional o regăsim și în textul art. 290 alin. (2) C. proc. pen., în care se stipulează
că instanţa poate declara ședinţa secretă pentru o anumită parte a judecării cauzei, respectiv pe timpul efectuării
unor acte de judecată (cum ar fi ascultarea unei minore victimă a
infracţiunii). Singura condiţie care se cere a fi îndeplinită este aceea ca
declararea ședinţei secrete să fie făcută în ședinţă publică, conform alin. (3)
al art. 290 C. proc. pen.,
pentru a fi supusă controlului opiniei publice.
Problema de drept expusă mai sus - și care face obiectul
prezentei cauze - se aseamănă, sub aspectul procedurii, cu cea prevăzută de
legiuitor în cazul inculpatului minor trimis în judecată împreună cu un major,
astfel că pe cale de supliment analogic nu poate primi decât aceeași rezolvare.
Potrivit art. 486 C. proc. pen., atunci când în aceeași cauză sunt mai mulţi
inculpaţi, dintre care unii minori și alţii majori, dispoziţiile speciale
derogatorii ale art. 485 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd judecarea inculpatului minor în ședinţă
nepublică, nu își mai găsesc concretizarea, aplicându-se procedura obișnuită,
respectiv cea a judecării cauzei în ședinţă publică.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte de Casaţie și
Justiţie constată că judecarea prezentei cauze, de către instanţa de apel, cu
încălcarea principiului publicităţii ședinţei de judecată, în condiţiile în
care inculpaţii au fost trimiși în judecată și pentru alte infracţiuni decât
cele prevăzute în art. 24 din Legea nr. 678/2001, atrage nulitatea absolută a
hotărârii, conform art. 197 alin. (2) și (3) C. proc.
pen. - nulitate ce nu poate fi înlăturată în niciun mod și care poate fi invocată în orice stare a
procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu - cu consecinţa casării
hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanţă.
Sancţiunea nulităţii se aplică chiar dacă numai o parte a
judecăţii s-a desfășurat cu nerespectarea principiului publicităţii.
Având în vedere cele menţionate mai sus, Înalta Curte de
Casaţie și Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2
lit. c) C. proc. pen., a
admis recursurile declarate de inculpaţi împotriva deciziei penale nr. 26 din
17 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, Secţia minori și familie, a casat
decizia penală menţionată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă.
Potrivit
art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (3) C. proc.
pen., Înalta
Curte de Casaţie și Justiţie a menţinut actele procedurale îndeplinite până la
data de 14 mai 2008.