Viol prevăzut
în art. 197 alin. (1) C. pen. Omor calificat prevăzut
în art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen. Plângere
prealabilă. Oficialitatea procesului penal
Cuprins pe
materii: Drept penal. Partea
specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni privitoare la viaţa
sexuală
Indice
alfabetic: Drept penal
-
viol prevăzut în art. 197 alin.
(1) C. pen.
-
omor calificat prevăzut în art.
175 alin. (1) lit. h) C. pen.
- plângere prealabilă
- oficialitatea procesului penal
C. pen., art.
131, art. 197 alin. (1) și (4),
art.
175 alin. (1) lit. h)
În cazul în care decesul
victimei infracţiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen. a fost cauzat prin săvârșirea infracţiunii de omor
calificat asupra acesteia, prevăzut în art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen., pentru a înlesni și a ascunde comiterea infracţiunii
de viol, nu sunt incidente dispoziţiile privind lipsa plângerii prealabile,
întrucât persoana vătămată este în imposibilitatea de a-și exercita dreptul
procesual de a formula sau nu plângere pentru infracţiunea de viol, situaţie în
care principiul disponibilităţii în procesul penal este înlocuit de principiul
oficialităţii, statul fiind acela care este chemat să apere interesele
persoanelor vătămate atunci când acestea nu și le pot promova - cum este cazul
victimei, al cărei deces a fost cauzat prin activitatea infracţională a
inculpatului.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 464 din 11 februarie 2009
A. Prin
sentinţa penală nr. 367 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Galaţi, s-a
dispus condamnarea inculpatului V.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și i s-a
aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64
alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani
pentru săvârșirea infracţiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen.
A fost
condamnat același inculpat la o pedeapsă de 20 ani închisoare și i s-a aplicat
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.
(1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 8 ani pentru
săvârșirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) și h) C. pen.
În baza
art.
În baza
art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în
prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20
ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8
ani.
În baza
art.
Analizând
ansamblul probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și în faza
cercetării judecătorești, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de
fapt:
La data de
4 martie 2008, inculpatul V.V. se întorcea de la stâna unde lucra,
deplasându-se pe drumul căruţelor. În apropiere de pasajul subteran ce
traversează drumul naţional, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor
alcoolice, a observat că din sens opus venea victima B.C., în vârstă de 79 de
ani. Realizând că victima este în vârstă și întrucât în zonă nu se mai afla nicio persoană, inculpatul a luat hotărârea să întreţină
relaţii sexuale cu aceasta. În executarea rezoluţiei infracţionale, inculpatul
V.V. a oprit-o pe victimă, însă aceasta i-a spus să-și vadă de drumul lui și a
plecat, situaţie în care inculpatul, din spate, a prins-o cu o mână de sub
bărbie și cu cealaltă de ceafă și i-a răsucit capul, trăgând-o în același timp
în jos. Fiind luată prin surprindere, eforturile victimei de a scăpa din mâinile
inculpatului au fost zadarnice. Victima s-a zbătut, a ţipat și a strigat după
ajutor, dar inculpatul a reușit să o trântească la pământ. În continuare,
inculpatul a prins-o pe victimă de haine, din partea superioară stângă a
corpului și a târât-o în pasajul subteran unde i-a dat drumul, victima căzând
la pământ și fracturându-și oasele nazale.
În
interiorul pasajului, inculpatul a întreţinut cu victima un raport sexual
normal. În timpul actului sexual, victima a ţipat și s-a zbătut, încercând să-l
îndepărteze pe inculpat. Pentru a anihila opoziţia victimei și pentru a
continua actul sexual, inculpatul a apăsat puternic pe toracele acesteia,
fracturându-i coastele. După finalizarea actului sexual, victima a încercat să
plece, dar inculpatul i-a aplicat două lovituri cu pumnii în partea stângă și
dreaptă a coastelor, aceasta căzând pe spate. Inculpatul s-a îmbrăcat și,
profitând de împrejurările create, i-a sustras victimei o sacoșă din rafie în
care se aflau o seceră și o pereche de galoși. Abandonând-o pe victimă în
pasajul subteran, inculpatul a părăsit locul faptei cu bunurile victimei asupra
sa.
Tribunalul
Galaţi a apreciat că faptele inculpatului V.V., care în seara de 4 martie 2008,
în loc public, prin constrângere, a întreţinut cu victima B.C. un act sexual
normal și, pentru a înlesni și ascunde săvârșirea infracţiunii de viol, a
aplicat victimei lovituri repetate, peste tot corpul, cu pumnii și, totodată,
i-a cauzat acesteia leziuni prin comprimare care au produs decesul victimei,
întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol prevăzută în art.
197 alin. (1) C. pen. și omor calificat prevăzută în
art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin.
(1) lit. i) și h) C. pen.
Privitor
la activitatea inculpatului de a lua din posesia victimei B.C. sacoșa cu
bunuri, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită - după ce
victima a ajuns în stare de inconștienţă (imposibilitatea de a-și exprima
voinţa, respectiv de a se apăra) tocmai datorită agresiunii exercitată de
inculpat - s-a considerat că aceasta se circumscrie conţinutului infracţiunii
de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., sens în care, potrivit art.
B. Prin
decizia nr. 153/A din 8 decembrie 2008
a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală, s-a admis apelul formulat de
inculpatul V.V. împotriva sentinţei penale nr. 367 din 17 septembrie 2008, care
a fost desfiinţată, în parte, sub aspectul laturii penale, iar în rejudecare,
în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. d), e) și g) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V. la o pedeapsă de 3
ani închisoare.
S-a redus sporul
de pedeapsă aplicat de la 2 ani închisoare la un an închisoare, inculpatul
urmând să execute 21 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei penale
apelate.
S-a
respins, ca nefondat, apelul procurorului împotriva aceleași sentinţe.
C. Împotriva acestei
decizii au declarat recurs procurorul și inculpatul V.V.
În motivarea recursului,
procurorul a reiterat motivele de apel vizând, între altele, majorarea
pedepselor și a invocat în plus existenţa unei cauze care înlătură răspunderea
penală pentru infracţiunea de viol - lipsa plângerii prealabile a persoanei
vătămate.
În recursul inculpatului,
ambele hotărâri au fost criticate sub aspectul individualizării pedepsei, în
raport cu circumstanţele, solicitându-se reducerea pedepselor aplicate pentru
fiecare infracţiune sau înlăturarea sporului.
Examinând recursurile prin
prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute în art. 3859 alin.
(1) pct. 15 și 14 C. proc. pen.,
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată următoarele:
1. Astfel, sub un prim
aspect, cel al lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate pentru
infracţiunea de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen.,
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, potrivit art. 197 alin. (4)
din același cod, în cazul faptei prevăzute la alin. (1) acţiunea penală se pune
în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Teoretic, aceste
dispoziţii fac parte din categoria celor care limitează oficialitatea
procesului penal, legiuitorul lăsând la îndemâna părţii vătămate declanșarea
sau continuarea procesului penal. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin.
(1) C. pen., în cazul infracţiunilor pentru care
punerea în mișcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei
plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură
răspunderea penală.
Deși legea nu distinge cu
privire la situaţia în care persoana vătămată a decedat înainte de a formula
plângerea prealabilă, apreciem că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile
privind lipsa plângerii prealabile, întrucât persoana vătămată este în
imposibilitate de a-și exercita dreptul procesual de a formula sau nu plângere
pentru infracţiunea de viol, prevăzută în art. 197 alin. (1) C. pen., situaţie în care principiul disponibilităţii în
procesul penal este înlocuit de principiul oficialităţii, statul fiind acela
care este chemat să apere interesele persoanelor vătămate atunci când acestea
nu și le pot promova - cum este și cazul victimei, al cărei deces s-a datorat
tocmai activităţii infracţionale a inculpatului.
2. În ceea
ce privește criticile formulate de procuror și recurentul - inculpat privind
individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie
constată că acestea sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. Aceasta,
întrucât atât instanţa de fond, cât și cea de apel au avut în vedere criteriile
prevăzute în art. 72 C. pen., luând în considerare
atât natura, gravitatea și gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor
săvârșite, dar și persoana inculpatului, care nu este la primul contact cu
legea penală - acesta săvârșind în minoritate mai multe infracţiuni contra
patrimoniului -, criterii în raport cu care au dozat corespunzător pedepsele și
au aplicat un spor incident în situaţia concursului de infracţiuni.
Faptele comise de inculpat sunt de o gravitate deosebită, atât
prin consecinţa produsă, cât și prin modalitatea de săvârșire, astfel că
solicitarea de reducere a pedepselor sau de înlăturare a sporului este
neîntemeiată, luând în considerare faptul că acesta a acţionat într-un
mod deosebit de violent asupra unei persoane în vârstă și vulnerabile, care a
încercat cu toate resursele sale fizice să se apere, precum și că nu s-a oprit
după prima faptă, de viol, ci a exercitat în continuare violenţe asupra
acesteia, după care a abandonat-o, lăsând-o fără apărare, deși ajutorul medical
acordat la timp ar fi putut împiedica producerea decesului.
Pedeapsa nu este doar un
mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de
constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea
infracţiunii, sens în care reducerea pedepsei aplicată inculpatului ar conduce
la deturnarea scopului general al pedepsei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de procuror și de inculpat.